”Rezervarea” posturilor în învățământ: profesorii-parlamentari vor putea ține catedra blocată doar 5 ani

Într-o Românie unde profesorii au devenit specie pe cale de dispariție și elevii o caută pe „doamna” ca pe un pokemon rar, aflăm cu stupoare că există totuși cadre didactice care se simt foarte bine… în afara școlii. Mai precis, la parlament. Sau prin prefecturi. Sau în guverne provizorii, interimare, perene. Ei bine, pentru aceștia, postul de profesor e ca pătuțul de la grădiniță: rămâne rezervat, cu numele scris pe etichetă, chiar dacă omul a plecat demult în delegație pe banii statului.

Cinci ani de rezervare? Păi abia te obișnuiești cu chiulul!

Acum, vine o inițiativă legislativă care zice așa: „gata, s-a dus huzurul pe viață. Dacă vrei să faci pe demnitarul, îți păstrăm catedra doar cinci ani. După aia, la revedere: ori revii la clasă, ori lași locul altuia.”

Parlamentarii-profesori: o specie hibridă între lene legislativă și titulatură de prestigiu

Propunerea vine de la cinci senatori USR, care, în ciuda obiceiului lor de a băga legi în formă de eseu, au nimerit-o de data asta. Practic, dacă un profesor ajunge parlamentar și stă acolo 12 ani, în tot acest timp postul lui din învățământ e „înghețat”. Nimeni nu se atinge de el, nimeni nu-l ocupă. E ca un altar. Acolo unde cariera didactică doarme somnul de aur, până se hotărăște Excelența Sa să revină între elevi — dacă mai știe pe ce parte se deschide catalogul.

În acest timp, alt profesor tânăr sau mai puțin conectat politic nu poate accede pe post. Sistemul rămâne încremenit, rigid, populat de „absenți cu drepturi depline”.

Bătaia de joc cu ștaif: raportul de respingere al comisiei de învățământ

Comisia pentru învățământ din Camera Deputaților — adică locul unde ideile bune se duc să moară — a dat aviz de respingere. Motivul? Cică ar fi „discriminatoriu” să-i tratăm diferit pe acești super-oameni care le știu pe toate: și fizica cuantică, și agricultura de subvenție, și cum se scrie un amendament cu zero efecte.

Adică, pe scurt, dacă ești demnitar și te-ai lipit și de o catedră, trebuie să ai voie să o păstrezi pe termen nedefinit, să nu care cumva să se simtă afectată cariera ta de profesor-fantomă. E ca și cum ai spune că și fotbalistul transferat în Emirate are dreptul să rămână titular la Steaua, că poate se întoarce.

Adoptare tacită – adică au uitat, dar s-a votat

Cum se întâmplă de multe ori în Parlament, nimeni nu s-a obosit să dezbată subiectul. Timpul a trecut, termenul s-a scurs, și uite-așa s-a adoptat tacit. Ca o flatulență într-o sală de consiliu: nimeni nu recunoaște, dar toți știu că s-a întâmplat.

Acum mingea e la Senat. Acolo urmează meciul decisiv. Nu știm dacă vor juca corect sau vor trage de timp până când iar trece legea „din greșeală”.

Concluzia noastră, scrisă cu cretă roșie pe tabla realității

Un sistem educațional funcțional are nevoie de profesori prezenți, nu de figuranți cu statut special. Catedra nu e scaun de rezervă în Parlament. Școala nu e sală de așteptare pentru cariera politică.

Și da, să reții postul un an, doi, cât îți faci datoria pentru țară — e omenește. Dar să stai în funcție publică cât trei mandate și să te întorci apoi ca „titular cu drepturi” la catedră e o rușine. Și o jignire pentru toți cei care chiar vor să muncească, dar n-au loc de „demnitari în concediu”.

Vreți școli mai bune? Întâi dați afară profesorii imaginari. Și rezervați catedrele pentru cei care mai știu cum arată o tablă adevărată.