România, economia în care vecinii își construiesc viitorul

România a devenit, în ultimii ani, una dintre cele mai atractive destinații pentru investițiile din Europa Centrală și de Est. Capital din Grecia, Ungaria, Polonia, Cehia sau Bulgaria intră constant în economie, în sectoare-cheie precum energie, imobiliare, retail, FMCG sau IT&C. La finalul lui 2024, stocul total al investițiilor străine directe ajunsese la aproximativ 125 de miliarde de euro, iar investițiile venite doar din aceste cinci state vecine se ridicau la circa 10 miliarde de euro, după o creștere de 64% în ultimii cinci ani.

La prima vedere, tabloul pare unul de succes. PIB-ul pe cap de locuitor la paritatea puterii de cumpărare a urcat de la 35% la 79% din media Uniunii Europene în două decenii, iar economia a demonstrat reziliență în fața unor crize succesive – pandemie, șocuri energetice, războiul din Ucraina. România continuă să crească și în 2025, chiar într-un context de presiuni fiscal-bugetare accentuate, se arată într-o analiză a lui Daniel Anghel, Country Managing Partner PwC România.

Privit mai atent însă, același tablou spune o poveste diferită: România este o economie în care se investește masiv, dar din care capitalul pleacă foarte puțin mai departe.

O piață strategică pentru alții

Pentru investitorii greci și bulgari, România a devenit a doua cea mai importantă destinație externă de investiții. Aproximativ 16% din investițiile realizate de Grecia în afara granițelor se află astăzi în România, iar pentru Bulgaria ponderea este de 11%. Investițiile grecești au crescut cu 170% în ultimii cinci ani, impulsionate în special de sectorul energetic, după intrarea grupului PPC pe piața locală. Cele ungurești au avansat cu 94%, cele poloneze cu 84%, iar cele bulgărești aproape s-au dublat.

12:06 • ACTUALITATE

România depășește Ungaria, Grecia și Bulgaria la puterea de cumpărare

22:12, 04.12.2025 • SOCIAL

O țară aproape de România urcă spectaculos pe primul loc în topul destinațiilor ideale pentru pensionari în 2026

Nu este vorba doar de capital, ci și de prezență economică. În 2024, peste 15.300 de companii cu acționariat maghiar erau înregistrate în România, cu 10% mai multe decât în 2019. Numărul firmelor poloneze a crescut cu 56% în aceeași perioadă, iar cel al companiilor bulgărești cu aproape 30%.

Pentru economiile din regiune, România nu este o piață secundară, ci un spațiu de extindere strategică. Dimensiunea economiei, poziția geografică, forța de muncă și potențialul de creștere au transformat-o într-un nod regional important. În multe cazuri, investițiile nu sunt oportuniste, ci parte din strategii mai ample de câștigare a influenței economice în Europa Centrală și de Est.

Asimetria care nu se vede în statistici optimiste

Aceeași logică nu se regăsește însă și în sens invers. Stocul investițiilor realizate de companiile românești în cele cinci țări analizate – Grecia, Ungaria, Polonia, Cehia și Bulgaria – era de doar 645 de milioane de euro la finalul anului trecut. Chiar și cea mai mare destinație externă pentru capitalul românesc din regiune, Bulgaria, atrage investiții de aproximativ 300 de milioane de euro, mai puțin de jumătate din cât investesc bulgarii în România.

Imaginea nu se schimbă nici la nivel global. La finalul lui 2024, stocul total al investițiilor românești în străinătate era de 7,8 miliarde de euro. Mai mult de jumătate din această sumă reprezenta însă investiții realizate în România prin intermediul unor firme înregistrate în alte jurisdicții. Investițiile românești efective în afara țării se ridicau, în realitate, la aproximativ 3,7 miliarde de euro.

Prin comparație, Polonia avea investiții externe totale de 38,6 miliarde de euro, Ungaria de 44,4 miliarde, iar Cehia de peste 70 de miliarde. Chiar și Bulgaria, cu o economie de peste trei ori mai mică decât cea a României, depășea semnificativ nivelul investițiilor românești în străinătate.

Diferența nu este doar cantitativă. Ea reflectă o discrepanță de strategie și de rol asumat.

Când capitalul devine măsură a influenței

În mod tradițional, dezbaterea publică din România tratează investițiile străine aproape exclusiv ca pe un indicator de performanță economică. Cu cât intră mai mult capital, cu atât economia pare mai sănătoasă. Rareori însă investițiile sunt analizate ca instrument de putere și influență.

Statele care investesc constant în afara granițelor își exportă nu doar capitalul, ci și modelele de afaceri, standardele, rețelele și capacitatea de decizie. Profiturile generate în exterior se întorc în economie, susțin balanța de plăți și reduc vulnerabilitatea la șocuri externe. În timp, această prezență creează stabilitate financiară și influență politică indirectă.

România se află, în acest moment, mai degrabă la celălalt capăt al acestui mecanism. Atrage capital, dar nu îl multiplică extern. Este o piață importantă, dar nu un actor regional pe măsura dimensiunii sale.

Lecția poloneză și limita românească

Diferența este vizibilă și în datele macroeconomice. România înregistrează un deficit de cont curent de aproximativ 8% din PIB, cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană, alimentat de cererea internă ridicată, deficitul bugetar mare și veniturile fiscale scăzute. Polonia, în schimb, avea în toamna lui 2025 un deficit de doar 0,9% din PIB, compensat de surplusul din servicii și de fluxurile de venituri din exterior.

Extinderea companiilor poloneze peste granițe nu a fost întâmplătoare. Ea a fost susținută de politici publice coerente, stabilitate macroeconomică și instituții dedicate internaționalizării, precum Agenția Poloneză de Investiții și Comerț. În România, sprijinul pentru exportul de capital și pentru crearea unor campioni regionali rămâne fragmentat și limitat.

O economie mare cu un rol mic

România are a doua populație și a doua suprafață din Europa Centrală și de Est, după Polonia, și o economie care a recuperat rapid decalajele față de media europeană. Cu toate acestea, rolul său regional rămâne modest.

Asimetria dintre capitalul atras și capitalul exportat nu este doar o problemă statistică. Ea indică limite de capitalizare, de strategie și de viziune. Fără o prezență economică solidă în afara granițelor, influența României rămâne disproporționat de mică față de potențialul său.

În absența unei strategii clare de reforme, consolidare fiscală și sprijin pentru internaționalizarea companiilor, România riscă să rămână o economie importantă ca piață, dar marginală ca decizie. O destinație în care vecinii își construiesc viitorul economic, mai mult decât o țară care și-l proiectează dincolo de propriile granițe.