„România este colonia Europei” – otrava care învârtoșează mințile multor naivi
Din capul locului trebuie să spunem că sintagma „România e colonia Europei” este o ticăloșie care sună spectaculos dacă ești fan conspirații și nostalgii după regimuri autoritare. George Simion, AUR, Diana Șoșoacă, Călin Georgescu și „suveraniștii de carton” insistă să transforme această aberație într-un adevăr.
Probabil mai toată lumea a auzit de momentul 1877, luna mai, când Regatul României și-a declarat independența, act recunoscut mai apoi de statele Occidentului. Până atunci, țara noastră, la fel ca Țara Românească și Moldova de dinainte de 1859, era sub otomani. În diferite perioade ale istoriei, țările române au fost controlate de Înalta Poartă, de habsburgi sau de Imperiul Țarist. Ceaușescu, dictatorul adulat de mulți suveraniști naivi, a fost legat de Moscova prin Pactul de la Varșovia. „Politica independentă” a dictatorului era doar teatru. Libertatea reală a românilor a venit în 1989, odată cu căderea regimului.
Cum stăm în acest moment? România își produce și consumă propriul curent, propriile gaze, pâinea, apa, exportă și importă și primește miliarde pentru dezvoltare, dar, conform unora, suntem tot „colonie”. În această logică, termenul „suveraniști” este inventat ca să creeze eroi imaginari.
Extremiștii inventează povești: România ar fi controlată de Ucraina și Moldova, de ONG-uri soroșiste, iar refugiații ucraineni ar trăi în lux, pe banii „zombificaților români”. Aceasta este realitatea lor închipuită, complet ruptă de fapte. Pâinea nu este „controlată” de Franța, gazele nu vin „de la Bruxelles”.
Mai mult, suveraniștii adevărați, dacă ar fi existat, ar fi vizibili. Nu există. Tot ceea ce vedem sunt teorii colorate, glorificări ale trecutului comunist și critici absurde la UE. Cei care ridică vocea împotriva Europei sunt adesea aceiași care își arată supunerea față de puteri globale mult mai mari – tandemul americano-israelian sau BRICS, de exemplu. Omerta e reală în interiorul grupurilor AUR: nimeni nu are voie să atingă aceste tabu-uri.
Cazurile extrem de punctuale, cum ar fi „Stegarul Dac” sau discursurile propagandistice din presa alternativă, arată că „suveraniștii” nu sunt altceva decât fantome. Ei nu există, și dacă ar fi existat, i-am fi văzut.
Și da, pentru nostalgicii lui Ceaușescu nu se trăia mai bine „pe vremea aia”, și România nu este o colonie a Europei. Este liberă, parte a unei structuri internaționale care îi crește puterea și relevanța. Adevărații trădători sunt cei care rescriu istoria pentru a crea colonii imaginare și eroi inexistenți.
România nu trebuie „eliberată” de UE, ci de aberațiile extremist-suveraniste care confundă integrarea cu pierderea suveranității.