România, în topul ţărilor afectate de fake news. Cum recunoşti o ştire falsă

Românii trăiesc într-un peisaj informațional tot mai aglomerat și mai greu de descifrat, în care adevărul și manipularea se amestecă zilnic pe ecranele telefoanelor și calculatoarelor. Un nou sondaj realizat la nivel european arată că România se află printre statele cele mai expuse la fenomenul dezinformării, iar percepția publicului indică o vulnerabilitate ridicată în fața știrilor false și a informațiilor înșelătoare, mai ales în mediul online.

Potrivit datelor Eurobarometru, peste jumătate dintre români spun că au fost expuși „des” sau „foarte des” la fake news, un procent care depășește clar media Uniunii Europene și plasează România într-un top negativ, alături de Ungaria și Spania. Contextul este unul complicat, dominat de rețele sociale, polarizare accentuată și un nivel scăzut de încredere în instituții.

Expunerea la dezinformare, în creștere la nivel european

Dezinformarea nu mai este un fenomen marginal, ci o caracteristică tot mai prezentă a spațiului public european. Creșterea accelerată a utilizării rețelelor de socializare a contribuit decisiv la răspândirea rapidă și la vizibilitatea informațiilor false, care ajung la public înainte ca acestea să poată fi verificate.

Conform sondajului Eurobarometru citat de Euronews și Rador Radio România, în 2025, 36% dintre respondenții din Uniunea Europeană au declarat că au fost expuși „des” sau „foarte des” la dezinformare în ultimele șapte zile. Procentul este în creștere față de 2022, când doar 28% dintre europeni raportau o astfel de experiență.

08:37, 18.11.2025 • ACTUALITATE

Fake news în România: măsuri ambițioase, dar cu limite vizibile

În același timp, doar 12% dintre respondenți afirmă că se simt pe deplin capabili să recunoască știrile false, un indicator care ridică semne de întrebare cu privire la nivelul de alfabetizare mediatică în rândul populației.

Ce măsoară, de fapt, sondajul Eurobarometru

Este important de precizat că studiul nu evaluează cazuri verificate de dezinformare, ci măsoară expunerea percepută. Respondenții au raportat ceea ce ei consideră a fi știri false, fără ca respectivele informații să fie analizate sau confirmate ca fiind, în mod obiectiv, false.

Cu alte cuvinte, datele reflectă percepția publicului asupra fenomenului, nu amploarea sa reală. Chiar și așa, nivelurile ridicate de expunere percepută indică o presiune constantă asupra spațiului informațional și o dificultate tot mai mare de a distinge între conținut credibil și manipulare.

România, mult peste media UE

Adunând răspunsurile „foarte des” și „des”, expunerea percepută la dezinformare variază semnificativ între statele membre. Valorile cele mai scăzute sunt raportate în Finlanda și Germania, unde doar 26% dintre respondenți spun că au fost frecvent expuși la știri false.

La polul opus se află Ungaria, cu 57%, urmată îndeaproape de România, cu 55%, și Spania, cu 52%. În aceste țări, mai mult de jumătate din populație declară că se confruntă frecvent cu informații înșelătoare.

Procente peste 40% sunt înregistrate și în Bulgaria (48%), Luxemburg (45%), Malta (45%), Grecia (43%), Cipru (42%) și Irlanda (42%). În schimb, în țări precum Cehia (29%), Suedia (30%), Lituania (30%) și Franța (30%), nivelul expunerii percepute este considerabil mai scăzut.

Diferențe regionale în Uniunea Europeană

Datele arată un model general, dar nu unul uniform. Țările din Europa de Est și de Sud tind să raporteze o expunere mai mare la dezinformare, în timp ce Europa de Nord și de Vest înregistrează niveluri mai reduse.

Totuși, există excepții notabile. Luxemburg și Irlanda, de exemplu, raportează o expunere relativ ridicată, în timp ce Cehia, Italia și Portugalia se situează sub nivelurile așteptate pentru regiunile lor.

În medie, la nivelul Uniunii Europene, 31% dintre respondenți spun că au fost expuși „uneori” la dezinformare în ultima săptămână. Dacă sunt incluși și aceștia, expunerea percepută ajunge la aproximativ două treimi din populația UE, respectiv 66%.

Aproape nimeni nu spune că nu a întâlnit fake news

Doar 7% dintre europeni afirmă că nu au fost niciodată expuși la dezinformare, iar 16% spun că acest lucru s-a întâmplat rar. Împreună, aceste categorii reprezintă mai puțin de un sfert dintre respondenți.

De asemenea, 10% dintre participanții la sondaj au răspuns „nu știu” atunci când au fost întrebați despre expunerea la știri false, un procent considerat semnificativ și care sugerează confuzie sau lipsă de claritate în evaluarea informațiilor consumate.

Cât de siguri sunt europenii că pot recunoaște dezinformarea

Puțin peste șase din zece respondenți din UE, respectiv 62%, spun că se simt încrezători că pot recunoaște dezinformarea atunci când o întâlnesc. Dintre aceștia, 12% se declară „foarte încrezători”, iar 49% „destul de încrezători”.

În schimb, aproximativ o treime dintre europeni admit că nu se simt siguri pe capacitatea lor de a identifica știrile false. Comparativ cu anul 2022, nivelul de încredere a scăzut cu două puncte procentuale, atât la nivelul UE, cât și în multe state membre.

Rolul alfabetizării media și al factorilor sociali

Explicarea acestor percepții este complexă, avertizează cercetătorii. Konrad Bleyer-Simon, specialist la Centrul pentru Pluralism Media și Libertate Media, subliniază că percepția expunerii și încrederea în capacitatea de recunoaștere a dezinformării nu reflectă neapărat realitatea.

Potrivit acestuia, nivelul alfabetizării media și al verificării faptelor joacă un rol important, dar la fel de relevanți sunt și factorii psihologici, precum tendința de a supraestima sau subestima propriile abilități.

Rețelele sociale și polarizarea, factori cheie

Bleyer-Simon atrage atenția că impactul dezinformării este mai mare în societățile caracterizate de polarizare puternică, inegalități economice și performanțe educaționale slabe, așa cum reiese din testele internaționale PISA. La acestea se adaugă încrederea scăzută în instituții și utilizarea frecventă a discursului confruntațional și populist în politică.

În schimb, statele care dispun de servicii publice de radio și televiziune puternice și independente, de mecanisme eficiente de autoreglementare a presei private și de un nivel ridicat de încredere în știri tind să fie mai rezistente la dezinformare. În aceste societăți, populația se informează mai ales din mass-media tradițională și mai puțin din rețelele de socializare, unde informațiile circulă rapid și adesea fără filtre editoriale.

Cum recunoști o știre falsă și cum o verifici

O știre falsă se recunoaște, de cele mai multe ori, prin modul în care este construit mesajul. Titlurile exagerate, alarmiste sau formulate astfel încât să provoace frică, furie ori indignare sunt un prim semnal de alarmă. Dezinformarea mizează pe reacția emoțională rapidă, nu pe rațiune. De multe ori, aceste materiale nu indică surse clare, invocă „experți” fără nume sau instituții inexistente și nu oferă date precise, context sau dovezi verificabile. Greșelile de gramatică, formulările confuze și imaginile scoase din context sunt alte indicii frecvente.

Verificarea unei informații presupune câțiva pași simpli, dar esențiali. În primul rând, sursa trebuie analizată: este vorba despre o publicație cunoscută, o instituție oficială sau un site obscur, fără date de contact? Informația trebuie căutată și în alte surse credibile, pentru a vedea dacă este confirmată. Data publicării este la fel de importantă, deoarece multe știri vechi sunt redistribuite ca fiind actuale. Imaginile pot fi verificate printr-o căutare inversă, pentru a afla dacă au mai fost folosite în alt context. Un criteriu important este și autorul: dacă nu poate fi identificat sau nu are un istoric jurnalistic, credibilitatea scade semnificativ.

Specialiștii atrag atenția că regula de bază în fața unei știri suspecte este prudența. Dacă o informație pare prea șocantă sau confirmă perfect convingerile personale, este cu atât mai necesar să fie verificată. Dezinformarea funcționează tocmai pentru că exploatează emoțiile și lipsa de timp a publicului, iar un moment de verificare poate face diferența între informare corectă și manipulare.