România îngropată în datorii: cotă de alarmă pentru economie

Datoria publică a României a atins cote alarmante în februarie 2024, ajungând la 841,292 miliarde lei, reprezentând peste 52,5% din Produsul Intern Brut (PIB). Aceste date, publicate de Ministerul Finanțelor, marchează o creștere semnificativă față de luna precedentă, când datoria publică era de 802 miliarde lei, depășind deja pragul critic de 50,2% din PIB.

Deși gradul de îndatorare a depășit pragul de 50% din PIB în trecut, această creștere recentă ridică semne de întrebare cu privire la sustenabilitatea financiară a țării. Datoria guvernamentală, care a atins 48,9% din PIB în decembrie 2023, a continuat să crească, semnificând o presiune tot mai mare asupra economiei naționale.

Analiștii avertizează, din nou, că nivelul de îndatorare actual este extrem de îngrijorător, sugerând că România ar trebui să își mențină datoria publică sub pragul critic de 50% din PIB pentru a evita consecințele grave asupra stabilității economice. În contextul unei economii care nu este nici pe departe robustă, această creștere a datoriei publice poate fi considerată o amenințare la adresa viabilității financiare a țării.

18:01 • Finanțe

O nouă ediție Tezaur: Cât câștigi dacă împrumuți statul

19:31 • ECONOMIE

Avertizare economică: creșterea datoriei publice în România amenință pensiile și salariile

În ciuda estimărilor guvernamentale optimiste, care plasează nivelul de îndatorare sub pragul critic în următorii ani, este esențial ca autoritățile să întreprindă măsuri concrete pentru a controla și reduce datoria publică. Limitarea împrumuturilor și adoptarea unei politici fiscale responsabile sunt obligatorii pentru a contracara această tendință periculoasă.

Gestionarea datoriei publice rămâne una dintre cele mai importante provocări pentru România în anii următori. Direcția cea mai sigură de atac este clară. Reducerea aparatului bugetar. Au spus-o nenumărați analiști și experți în finanțe publice.

Este revoltător să constatăm că, în ciuda situației alarmante a datoriei publice, guvernanții nu fac absolut nimic pentru a reduce cheltuielile bugetare. Din contră, asistăm la o continuă extindere a aparatului birocratic, cu apariția constantă a unor noi angajați la stat, care primesc salarii obraznice, în timp ce cetățenii sunt nevoiți să suporte povara financiară. Este o insultă la adresa contribuabililor să vedem cum banii publici sunt risipiți pe angajări politice și privilegii nesfârșite pentru unii, în timp ce alții se străduiesc să-și plătească facturile și să-și asigure un trai decent.

Iresponsabilitate? Luați-o, de data asta, în perspectiva votului!

Această lipsă de responsabilitate și de acțiune din partea guvernanților este inacceptabilă. În loc să ia măsuri ferme pentru a reduce cheltuielile inutile și pentru a consolida eficiența administrației publice, ei preferă să își consolideze propriile poziții politice și să ofere recompense clienteliste celor care le susțin interesele. Este o abdicare a responsabilității lor față de cetățeni și o trădare a încrederii pe care aceștia le-au acordat-o.

Această atitudine este cu atât mai inacceptabilă în contextul în care mulți oameni suferă din cauza lipsei de resurse și a restricțiilor financiare impuse de datoria publică în creștere. Este clar că guvernanții nu își îndeplinesc atribuțiile și nu acționează în interesul cetățenilor.

Cel mai important este că vom avea, foarte curând, ocazia de a sancționa drastic acest mod de guvernare fără soluții viabile. Nu peste mult timp, vom avea la dispoziție ștampila și buletinele de vot. Va fi momentul, vor fi momentele în care putem aplica cele mai dureroase și eficiente sancțiuni. Sunt, de fapt, singurele care îi ating exact acolo unde îi doare cel mai mult. Perpetuarea la Butoane. Sfântul Vot face sigur minuni!

Din ce cauze crește datoria publică a Țării?

Există mai multe cauze care contribuie la îndatorarea în creștere a unei țări precum România:

Cheltuieli guvernamentale ridicate: Guvernul poate fi nevoit să împrumute bani pentru a acoperi cheltuielile excesive, cum ar fi programele sociale extinse, investițiile în infrastructură sau măsurile de stimulare economică.

Venituri fiscale insuficiente: Veniturile fiscale sub nivelul așteptat sau scăderea colectării impozitelor pot duce la nevoia de a recurge la împrumuturi pentru a acoperi deficitul bugetar.

Dependența de împrumuturi externe: O țară poate deveni dependentă de împrumuturi externe pentru a-și finanța nevoile, ceea ce poate duce la creșterea datoriei publice.

Factori economici externi: Schimbările în condițiile economice globale, cum ar fi creșterea ratelor dobânzilor sau fluctuațiile în prețurile mărfurilor, pot afecta capacitatea unei țări de a-și gestiona datoria publică.

Corupție și management ineficient: Corupția și gestionarea ineficientă a fondurilor publice pot duce la risipă și cheltuieli inutile, contribuind la creșterea datoriei guvernamentale.

Evenimente neprevăzute: Evenimente neprevăzute, cum ar fi calamitățile naturale sau crizele economice, pot forța guvernul să recurgă la împrumuturi pentru a face față situațiilor de urgență.

Politici fiscale neconsistente: Schimbările frecvente în politica fiscală sau lipsa unei strategii fiscale coerente pot duce la instabilitate și incertitudine, ceea ce poate afecta negativ abilitatea guvernului de a gestiona datoria publică.

Pentru a menține datoria publică în cifre rezonabile, sunt necesare mai multe măsuri și strategii:

Controlul strict al cheltuielilor: Guvernul ar trebui să monitorizeze și să controleze cu strictețe cheltuielile pentru a se asigura că acestea sunt în concordanță cu veniturile disponibile. Reducerea cheltuielilor inutile sau neesențiale poate contribui la menținerea datoriei publice în limite acceptabile.

Creșterea veniturilor fiscale:

Îmbunătățirea colectării impozitelor și a altor venituri fiscale poate genera resurse suplimentare pentru guvern, reducând astfel necesitatea de a se împrumuta pentru a acoperi deficitul bugetar.

Promovarea creșterii economice durabile:

Investițiile în infrastructură, educație, inovare și alte sectoare cheie ale economiei pot stimula creșterea economică, generând venituri suplimentare și reducând dependența de împrumuturi.

Transparența și responsabilitatea Guvernului:

Guvernul ar trebui să fie transparent în ceea ce privește gestionarea finanțelor publice și să ofere rapoarte regulate și detaliate despre datoria publică și cheltuielile guvernamentale. Aceasta poate ajuta la promovarea încrederii investitorilor și la reducerea riscului perceput asociat datoriei publice.

Combaterea corupției și managementul eficient:

Reducerea corupției și îmbunătățirea managementului eficient al fondurilor publice pot ajuta la eliminarea risipei și la utilizarea mai eficientă a resurselor guvernamentale, contribuind la menținerea datoriei publice în limite rezonabile.

Planificare fiscală judicioasă pe termen lung:

Adoptarea unei strategii fiscale pe termen lung și stabilirea unor obiective clare și realiste în ceea ce privește nivelul și direcția datoriei publice pot oferi orientare și stabilitate în gestionarea finanțelor publice.

Diversificarea surselor de venituri:

Guvernul ar trebui să exploreze modalități de diversificare a surselor de venituri, cum ar fi impozitele pe proprietate, taxele de mediu sau alte surse non-fiscale, pentru a reduce dependența excesivă de impozitele tradiționale și a evita creșterea excesivă a datoriei publice.

Nu avem dubii că tot ce am enumerat mai sus este perfect știut pe etajele decizionale. Nu sunt puse în practică pentru că există riscuri care țin de natura politică a balanței de Putere. Politicienii nu pot concepe administrarea Țării în absența compromisurilor politice. Rezultatele se văd cu ochiul liber. Compromisul politic permanent devine prioritar și, în siajul acestei abordări, Țara se scufundă în datorii.

Încă o dată, nu suntem singurii care trag acest semnal de alarmă. Și, încă o dată, cei care împing zilnic România pe această pantă extrem de periculoasă, a traiului pe datorie publică, se vor bâlbâi grav încercând să ne explice că tot ceea ce întreprind este, de fapt, pentru binele nostru comun.

De aceea ne întoarcem mereu și mereu la acest gând nebunesc:

Cum ar arăta România condusă de japonezi?