România intră într-o cursă a înarmării fără să explice direcția: +43% la bugetul apărării în 2024

Nu am crezut vreodată că România va deveni una dintre cele mai accelerate economii de apărare din lume fără să fi avut măcar o dezbatere serioasă despre ce ne propunem să apărăm.

Știu că nu e confortabil să spunem asta, dar cifrele arată o cursă globală a înarmării cum nu s-a mai văzut din anii ’80, iar în mijlocul acestui reviriment militar, România a intrat cu o viteză pe care n-a reușit încă să o justifice.

Conform celor mai recente date SIPRI, cheltuielile militare globale au ajuns în 2024 la 2.700 miliarde dolari – un maxim istoric. Mai mult de 100 de state și-au crescut bugetele de apărare, dar unele dintre cele mai spectaculoase salturi s-au produs în Europa, acolo unde frica, geografia și alianțele istorice se suprapun.

România? Locul 1 în UE la ritmul de creștere a bugetului militar în 2024: +43% față de anul anterior

You will find more infographics at Statista

De la Hiroshima încoace, omenirea a jurat solemn „niciodată din nou”. Dar în loc de dezarmare, avem astăzi 9.614 focoase nucleare active în nouă state. Dintre acestea, 8.009 aparțin SUA și Rusiei.

Mai mult, în ultimul an:

• China a crescut cu 100 focoase nucleare, ajungând la 600
• India a adăugat 8, ajungând la 180
• SUA și Rusia păstrează peste 80% din arsenalul global
• 2.627 de focoase „retragere în curs” – dar nedemontate

You will find more infographics at Statista

ONU a creat, de-a lungul deceniilor, trei mari tratate pentru controlul armelor nucleare:

• NPT (1968/1970) – presupune că statele non-nucleare nu dezvoltă arme, iar cele nucleare se dezarmează treptat
• CTBT (1996) – interzice testele nucleare
• TPNW (2017) – cere renunțarea totală la orice arsenal nuclear

Toate trei au un defect comun:nu sunt semnate de statele care contează cu adevărat.

De exemplu:

• Niciuna dintre cele 9 puteri nucleare nu a semnat TPNW
• Rusia a retras ratificarea CTBT în 2023
• SUA, China, India, Pakistan, Israel, Iran, Egipt și Coreea de Nord nu au ratificat tratatul
• Trei dintre statele nucleare (India, Israel, Pakistan) nici măcar nu sunt membre NPT

România este parte a acestor tratate. Dar ele sunt, în esență, cadre normative. Altfel spus, suntem protejați de armele altora, dar și asociați cu responsabilitatea existenței lor. E o relație de interdependență strategică care nu a fost niciodată explicată cu claritate publicului român. Insă, dincolo de echipamente și alianțe, problema profundă este de natură culturală și democratică.

În 2024, România a înregistrat una dintre cele mai mari creșteri procentuale ale bugetului militar din lume. Ne-am mișcat mai repede decât toate economiile occidentale consolidate din NATO.

+43% față de anul anterior

Am depășit:

• Germania (+28%)
• Polonia (+31%)
• Suedia (+34%)
• Cehia (+32%)
• Olanda (+35%)

În același an:

• Guyana: +78%
• Myanmar: +66%
• Israel: +65%
• Liban: +58%
• Rusia: +38%

Military expenditure by country, in local currency, 1949-2024 © SIPRI 2024

2024 a fost anul marilor salturi militare. Dar întrebarea e: pentru ce anume? Care este doctrina care justifică aceste investiții si ce capacități strategice creăm?

Investiția în apărare este, în mod obiectiv, justificabilă. Trăim în vecinătatea unui stat agresor, într-un sistem internațional volatil, în care alianțele funcționează, dar nu garantează totul.

Nu avem insa, niciun document oficial care să explice oamenilor de ce România a făcut un salt istoric în militarizare. De dezbatere națională despre implicațiile traiectoriei, nici nu se pune problema.