România între rugăciune și pumni

România este prinsă între două lumi: una în care legile și civismul ar trebui să protejeze cetățenii, și cealaltă, întunecată, unde ura, xenofobia și discursurile naționaliste devin combustibil pentru violență. Episodul recent din București, în care un livrator din Bangladesh a fost lovit pe stradă și numit „invadator”, nu este un accident izolat. Este, mai degrabă, simptomul unei societăți în care mesajele extremiste circulă nestingherit, iar autoritățile par să reacționeze doar după ce răul s-a produs.

Actorul Mihai Călin are dreptate când spune că „Creștinismul nostru național e, de fapt, fascism”. Invocarea religiei pentru a justifica ura, glorificarea trecutului sau auto-proclamarea românilor ca popor ales sunt iluzii colective periculoase. Ele creează un teren fertil pentru indivizi care transformă frustrarea personală în agresiune publică. Discursurile lui Dan Tănasă și ale colegilor săi din AUR, care încurajează respingerea lucrătorilor străini sau stigmatizează comunități întregi, nu sunt doar declarații lipsite de responsabilitate: ele devin direct motorul violenței.

Și totuși, în mijlocul acestei obscurități, există oameni care își fac datoria. Polițistul Andrei Jianu, aflat în timpul liber, a intervenit prompt și a împiedicat ca agresiunea să escaladeze. Este un exemplu de civism și curaj, pe care statul ar trebui să îl premieze, nu să îl lase să rămână o excepție.

Întrebarea care rămâne: unde este statul român atunci când ura, instigarea la violență și xenofobia capătă formă concretă pe străzile orașelor? Când parlamentari și influenceri propagă mesajul că „străinii nu au ce căuta aici”, iar o parte din populație îl ia drept legitimare pentru agresiune fizică, răspunsul trebuie să fie ferm și rapid: sancțiune penală, educație civică, campanii anti-discriminare și protecția tuturor cetățenilor, indiferent de origine.

06:52, 15.06.2025 • NECONVENTIONAL

E dovedit! Rugăciunea poate neutraliza efectele radiațiilor, semnul crucii omoară microbii din apa de la robinet

România se mândrește cu tradiții creștine și cu valori europene, dar dacă acestea coexistă cu ura și violența tolerată, ele devin doar sloganuri goale. Creștinismul invocat nu poate fi folosit ca scuză pentru rasism; democrația nu poate fi folosită ca scuză pentru violență; și dreptul la liberă exprimare nu poate fi folosit ca scuză pentru a incita la ură.

Acesta nu este un moment pentru ambiguități sau pentru justificări. Este un moment în care statul trebuie să arate că apără drepturile și siguranța tuturor, nu doar ale celor care împărtășesc aceeași identitate națională sau etnică. Iar dacă această protecție întârzie, atunci nu doar livrătorii străini, ci întreaga societate românească va plăti prețul unei normalizări a urii.

România trebuie să înțeleagă un lucru simplu: ura tolerată astăzi devine violență fizică mâine, iar indiferent de cine o provoacă, responsabilitatea statului este să o stopeze.

PS Mi-ar fi plăcut ca tânărul livrator din Bangladesh să fie chemat la Palatul Cotroceni și/sau la Palatul Victoria și, în cadrul unei ceremonii, să i se ceară scuze în numele poporului român! Încă nu e târziu.