România la vot continuu: aproape 700 de milioane de euro cheltuiți, ne informează Țuțuianu

Alegerile, în mod normal, sunt un exercițiu democratic sobru: vii, votezi, pleci acasă, te cerți apoi pe Facebook. În România anilor 2024–2025, alegerile au devenit sport electoral extrem, gen bungee jumping fără coardă: multă emoție, riscuri reale, senzația permanentă că „se rupe ceva” și, la final, o notă de plată care te face să-ți verifici pulsul.

Un an și ceva de vot continuu – locale, europarlamentare, parlamentare, prezidențiale anulate, reluate, reinterpretate – au transformat democrația într-un maraton cu obstacole administrative, iar statul român într-un organizator de festival scump, obositor și prost explicat.

Iar cifrele prezentate de Adrian Țuțuianu, șeful Autorității Electorale Permanente, pun lucrurile într-o lumină de contur brutal: aproape 700 de milioane de euro cheltuiți ca să ne alegem, să ne răzgândim și să ne alegem din nou.

Un calendar electoral care a adus democrația la epuizare

Cronologia e simplă și obositoare:
– 2024 a venit cu locale și europarlamentare;
– a urmat Parlamentul;
– apoi prezidențialele, o dată în 2024, apoi reluate în 2025;
– peste toate, scandaluri, contestații, anulări, teorii și delegații externe care explicau că „nu e ce pare”.

Rezultatul?

O țară ținută în regim electoral permanent, ca într-o campanie fără pauză de respirație. Democrația nu s-a prăbușit, dar a intrat clar în suprasolicitare.

Nota de plată: cât ne-a costat adrenalina democratică

Să punem cifrele pe masă, fără poezie:

– Locale + europarlamentare: 249.763.800 euro
– Parlamentare: 119.952.588 euro
– Prezidențiale 2024: 147.000.000 euro
– Prezidențiale 2025: 160.982.962 euro

Total general: 677.699.350 euro.
Atât a costat „experiența completă” a democrației românești recente. Nu modernizare, nu investiții structurale, nu spitale sau școli – ci organizarea votului, cu tot ce presupune el: personal, logistică, securitate, diaspora, hârtie, cerneală și nervi.

Doar cele două runde de prezidențiale au înghițit peste 308 milioane de euro. O sumă care, în orice stat cu reflexe sănătoase, ar fi declanșat automat o dezbatere serioasă despre stabilitate, predictibilitate și responsabilitate politică.

Costul per vot: democrația nu e ieftină, dar nici chiar așa…

Un detaliu care spune multe despre eficiență (sau lipsa ei): costul per alegător.

– Europarlamentare: 26 euro/votant în țară, 45 euro în străinătate
– Prezidențiale 2025: 14 euro/votant în țară, 20 euro în străinătate

Votul în diaspora rămâne aproape dublu ca preț, indiferent de participare. E firesc până la un punct – logistică, distanțe, personal – dar când aduni toate scrutinele, ajungi la senzația că statul român organizează alegeri ca pe niște expediții polare, nu ca pe un serviciu public standard.

Hârtie, tone de hârtie și democrația tipărită la kilogram

Partea aproape absurdă e consumul fizic:
– 1.502.544 kg de hârtie la locale + euro
– 1.000.000 kg la parlamentare
– 216.501 kg la prezidențiale

În total, peste 2,7 milioane de kilograme de hârtie.
Numai hârtia pentru buletine a costat peste 2,3 milioane de euro, iar tipărirea buletinelor, cumulat, 15,7 milioane de euro.

România votează mult, intens și pe hârtie serioasă. Digitalizarea rămâne, ca de obicei, un concept discutat la conferințe, nu un instrument aplicat.

Amenzi, confiscări și un stat care recuperează firimituri

În 2024, AEP a aplicat:
– 631 de procese-verbale pentru nereguli
– 18,7 milioane lei amenzi
– 19,2 milioane lei confiscări de la partide

Sume care sună bine în comunicate, dar care pălesc când le compari cu sutele de milioane cheltuite. Statul recuperează firimituri după ce a servit un ospăț electoral complet.

Alegerile ca sport extrem: de ce am ajuns aici

Când alegerile devin frecvente, tensionate și permanent contestate, ele încetează să mai fie un ritual democratic și se transformă într-un generator de adrenalină. Politicienii trăiesc din conflict, publicul din nervi, instituțiile din avarie.

Problema nu e doar costul financiar.

Problema reală e eroziunea încrederii: când votezi prea des, prea tensionat și prea confuz, începi să simți că nu mai participi la o decizie, ci la un experiment continuu.

Democrația nu moare dintr-o lovitură. Se uzează, scrutin cu scrutin, factură cu factură.

Distracție scumpă, lecții ignorate

Aproape 700 de milioane de euro cheltuiți într-un an și ceva nu sunt doar o cifră. Sunt prețul instabilității politice, al improvizației și al incapacității de a construi un calendar electoral coerent și credibil.

România nu duce lipsă de vot.

Duce lipsă de calm instituțional. Iar dacă nu învățăm nimic din acest maraton electoral – nici despre reguli clare, nici despre responsabilitate, nici despre costuri – următoarea rundă va fi la fel: mai mult zgomot, mai multă adrenalină și o notă de plată și mai mare.

Democrația e un bun public.

Dar, așa cum am practicat-o noi în 2024–2025, a devenit un sport extrem, pe bani mulți și cu rezultate din ce în ce mai greu de digerat.