România promite autostrăzi, dar sapă gropi în buget: 30 de miliarde de euro în proiecte fără bani și fără direcție

România promite mult, dar construiește puțin: proiecte de infrastructură de peste 30 de miliarde de euro sunt blocate între ambiții politice, întârzieri birocratice și lipsă de coerență financiară. În timp ce șantierele întârzie sau nu pornesc deloc, iar banii europeni riscă să fie pierduți, semnalele de alarmă trase de specialiști devin imposibil de ignorat – țara rămâne captivă într-o infrastructură subdezvoltată, care frânează economia și izolează comunități.

Conform Grupului pentru Promovarea Infrastructurii, în România s-a instalat un fenomen sistemic: lipsa unei strategii coerente în planificarea și implementarea marilor proiecte de infrastructură rutieră. De ani de zile, ONG-ul semnalează carențele grave de coordonare, prioritizare și evaluare a impactului investițional. Astăzi, concluziile sale încep, în sfârșit, să fie recunoscute și de instituțiile publice și decidenții politici.

„Aceasta este o realitate tot mai greu de ignorat – una pe care GPI o semnalează de ani de zile, dar care abia acum începe să fie recunoscută și de decidenți. Ne confruntăm cu o abordare cel puțin neprofesionistă a investițiilor în infrastructura rutieră majoră – un heirupism instituționalizat, o planificare insuficient fundamentată și o alocare de resurse fără analiză de impact sau capacitate reală de implementare.”
— Raport GPI

Cifrele problemei: 30 de miliarde de euro în angajamente, fără surse clare de finanțare

Datele publice ale CNIR (Compania Națională de Investiții Rutiere) și CNAIR (Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere) arată un tablou îngrijorător: proiecte cumulate în valoare de peste 30 de miliarde de euro, majoritatea bazate pe surse de finanțare incerte, în special împrumuturi externe și buget național, într-un context de austeritate fiscală.

Aceste sume nu includ:

13:13, 19.06.2025 • ACTUALITATE

De ce majorarea TVA riscă să fie o măsură inutilă pentru români

22:03, 13.06.2025 • POLITICĂ

Pensiile, în pericol? Bolojan trage semnalul de alarmă: Trebuie să ne gândim la capacitatea de a le plăti

• Escaladările de costuri (estimate în medie la 15–20%);

• Proiecte încă nepublicate oficial.

„Avem 14.000 de șantiere în toată țara. Nu ni le permitem, asta e problema.”
— Dragoș Anastasiu, antreprenor și observator al mediului economic românesc (sursa: Știri pe Surse)

CNAIR: proiecte de 15 miliarde de euro, fără garanții clare

Conform datelor din stadiul proiectelor CNAIR:

• Proiectele în derulare sau deja lansate: 15 miliarde de euro.

• Finanțare:

  • O parte limitată din PNRR (termen limită 2026);

  • O altă parte din POT 2021–2027 (dar deja supracontractat);

  • Restul – bazat pe împrumuturi și buget de stat.

CNIR: între 10 și 15 miliarde de euro pentru proiecte în stadiu incipient

Potrivit cnir.ro:

• Valoarea actuală a proiectelor existente: 10,2 miliarde euro;

• Proiectul A3 Ploiești–Brașov (încă nedefinitiv): estimat între 4 și 9 miliarde euro;

• Finanțare: nu este eligibil pentru PNRR, iar fondurile europene deja sunt angajate. Singura opțiune realistă rămâne împrumutul.

„Majoritatea proiectelor nu au contracte semnate — încă nu ne-am împrumutat. Este un moment propice pentru o recalibrare.”
— Raport GPI

Paradoxuri instituționale: performanță aparentă, dar fără fond

Deși CNIR estimează în 2024 venituri de 34,24 milioane lei și un profit net de 9,1 milioane lei, cu doar 86 de angajați, această „eficiență” este înșelătoare. În realitate, compania gestionează un volum de proiecte comparabil cu CNAIR, care are peste 7000 de angajați.

Această discrepanță semnalează nu doar o iluzie de eficiență, ci și un pericol sistemic: banii gestionați vin preponderent din surse împrumutate, fără acoperire bugetară pe termen lung.

Soluții propuse

GPI și alți specialiști în domeniu atrag atenția că România trebuie să iasă din logica „fără număr” și să adopte o strategie națională de prioritizare. Printre măsurile urgente recomandate:

• Suspendarea temporară a proiectelor fără finanțare garantată;

• Reevaluarea fezabilității tuturor marilor investiții;

• Limitarea escaladărilor de costuri;

• Introducerea unei metodologii unitare de analiză cost-beneficiu.

România nu suferă de un deficit de proiecte, ci de o criză de realism și responsabilitate. În lipsa unei strategii clare, fiecare kilometru de autostradă promis astăzi se poate transforma mâine într-o povară bugetară și într-o pierdere de încredere publică.

Este nevoie urgentă de un plan național de prioritizare, bazat pe sustenabilitate financiară și rezultate măsurabile. Fără acesta, „șantierele de pe hârtie” riscă să înghită viitorul infrastructurii românești.