România refuză trimiterea de semințe la Seiful Global Svalbard: trei motive invocate de BRGV Buzău
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2022/01/alimente_seminte-1.jpg)
Banca de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) Buzău blochează solicitarea Norvegiei privind resursele genetice românești.
Banca de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) din Buzău a respins o solicitare oficială venită din partea Seifului Global de Semințe Svalbard din Norvegia, care cerea transmiterea unor resurse genetice românești spre conservare. Decizia a fost justificată de trei impedimente majore: absența unui acord guvernamental, lipsa unui cadru instituțional compatibil cu normele internaționale și imposibilitatea garantării autenticității prin amprentare genetică.
Lipsa unui cadru legal și tehnic complet, un obstacol major
Potrivit directorului BRGV, Costel Vînătoru, cererea a fost formulată în cursul anului 2024, dar instituția buzoiană a fost nevoită să răspundă diplomatic cu un refuz.
„Solicitarea a fost insistentă, dar nu ne putem permite să trimitem în afara țării resurse importante fără un acord guvernamental clar. Nu este o decizie pe care o poate lua directorul unei instituții, ci una care necesită implicarea statului la cel mai înalt nivel”, a declarat Vînătoru pentru Agerpres.
Un alt motiv esențial pentru refuzul trimiterii de semințe către seiful norvegian este inexistența unei instituții românești compatibile cu standardele Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), în vederea unui parteneriat de schimb la același nivel.
„Dacă România ar avea bănci de resurse genetice care funcționează după standardele FAO, schimburile internaționale ar fi mult mai simple și mai sigure. Deocamdată, suntem într-o etapă de dezvoltare și nu avem o asemenea rețea națională”, a explicat cercetătorul.
Amprentarea genetică – condiție esențială pentru recunoașterea internațională
Cea de-a treia problemă invocată de BRGV este lipsa amprentării genetice pentru o parte dintre resursele deținute. În lipsa acestui proces, autentificarea originii semințelor ar putea deveni imposibilă după ce acestea ar fi depozitate în Norvegia.
„Este important ca aceste resurse să fie recunoscute ca fiind ale României. Dacă nu sunt amprentate genetic, ele pot fi trimise, dar ulterior nu se mai poate garanta autenticitatea. Tehnologia actuală permite clonarea sau modificarea materialului genetic, de aceea trebuie să avem această certitudine”, a avertizat Vînătoru.
BRGV Buzău dispune deja de tehnologia necesară pentru amprentarea genetică, însă dezvoltarea bibliotecii virtuale a genelor este întârziată de lipsa resursei umane și a infrastructurii informatice.
„Avem aparatura de ultimă generație, dar echipa este prea mică pentru volumul mare de muncă. De asemenea, ne lipsesc serverele de mare capacitate pentru stocarea datelor. Este nevoie de sprijin financiar și de recunoașterea importanței strategice a acestui proiect”, a precizat directorul BRGV.
„Arca lui Noe” pentru semințe – un proiect de amploare internațională
Seiful Global de Semințe de la Svalbard este un proiect internațional de conservare a biodiversității vegetale, construit în zona arctică pentru a rezista chiar și celor mai severe dezastre naturale sau provocate de om. În opinia lui Vînătoru, deși atrăgătoare, ideea depozitării semințelor în acest seif trebuie tratată cu prudență.
„La prima vedere, pare o oportunitate. Dar odată cu avansul tehnologic, trebuie să fim atenți la ce trimitem și cum putem garanta că acele resurse sunt într-adevăr ale noastre. Proiectul Svalbard este comparabil cu o ‘Arcă a lui Noe’, gândit să păstreze viața pe Pământ. Dar România nu trebuie să concureze cu asemenea inițiative, ci să își întărească propriile capacități”, a comentat acesta.
România, în urmă la rețeaua de bănci genetice de semințe, pe domenii
BRGV Buzău este în prezent singura instituție din România cu o strategie clară de conservare ex situ și in situ a resurselor genetice vegetale, pe termen scurt, mediu și lung. Totuși, directorul atrage atenția că în alte state europene există deja bănci specializate pe diferite domenii – de la cultura mare și legumicultură, până la apicultură sau soiuri de trandafiri.
„Ar trebui să înființăm și noi bănci genetice pe domenii – pentru viticultură, pomicultură, flora spontană, plante aromatice sau animale. În Germania există deja o bancă pentru conservarea raselor de albine, în Spania una pentru trandafiri. Proiectul nostru este abia la început, dar este esențial pentru identitatea agricolă a României”, a subliniat Costel Vînătoru.