România și noua eră fanariotă, dar prin lupa profețiilor lui Arsenie Boca

Ceea ce se întâmplă în ultimele luni în România, condusă de tandemul Dan-Bolojan, ne-a readus în memorie secolul de domnie fanariotă care a stăpânit Țara Românească și Moldova între anii 1711 și 1821. Atunci, la conducerea Ţărilor Române s-au aflat domni de origine greacă, locuitori ai cartierului Fanar din Constantinopol, care au fost numiţi de otomani să conducă destinele celor două Principate, într-o perioadă în care Imperiul Semilunei trecea prin grele încercări politico-militare.

Numai că acum, în România, Imperiul Semilunei e fost înlocuit de Uniunea Europeană, iar locul domnilor de origine greacă, locuitori ai cartierului Fanar din Constantinopol, este luat de conducătorii susținuți, promovați și impuși de Franța. Practic, locul Marelui Vizir a fost luat de Emmanuel Macon, iar rolul sultanului este jucat de Ursula von der Leyen. Astfel, s-a ajuns ca cei care conduc acum destinele României, adică președintele Nicușor Dan și premierul Ilie Bolojan, să fie numiți cu binecuvântarea marelului vizir de la Paris și al sultanului de la Bruxelles, garantând loialitate față de Uniunea Europeană, Franța și …Ucraina. Practic, creșterea taxelor și a impozitelor pe spatele românilor făcute de tandemul Dan-Bolojan pentru a da cât mai mulți bani pentru Ucraina și chiar Moldova este o copie fidelă a tributului plătit de domnitorii români pe vremea fanarioților către Înalta Poartă.

Cei doi domnitori de top ai României de acum- Dan și Bolojan, sunt responsabili de colectarea a haraciului și a peșcheșului de la milioane de români, iar rolul zapciului este jucat de ANAF. Însă, nu trebuie omis că epoca fanariotă a fost caracterizată prin corupție și fiscalitate excesivă, iar acum s-a ajuns din nou la …era fanariotă, după ce Nicușor Dan a declarat de Ziua Națională că „România este o țară coruptă”. Numai că nou eră fanariotă care a cuprins acum întreaga Românie, ne-a readus în memorie profețiile ignorate ale călugărului, duhovnicului și pictorului bisericesc Arsenie Boca, cunoscut de mulți drept „Sfântul Ardealului”.

„Dezastrul va începe atunci când în fruntea țării se va ridica un om suspectat de neputință, de slăbiciune mintală, care va râde când ar trebuie să plângă și va glumi când totul se dărâmă. Acel om nu va fi neapărat rău, ci doar gol de înțelepciune. Un  copil pierdut într-o lume de lupte care va deschide, fără să știe, ușa unui haos planificat. Acea vreme va fi una a confuziei totale. România nu va înțelege ce e bine și ce e rău. Instituțiile se vor închide una câte una, legile vor fi schimbate peste noapte, iar statul se va comporta ca un organism bolnav care-și devorează propriul trup. Tinerii vor pleca în masă, bătrânii vor rămâne singuri și nimeni nu va mai avea încredere în nimeni. Pe străzi va domni indiferența, iar peste toată țara se așterne un zâmbet fals de parcă toată lumea ar juca un teatru al fericirii. Atunci când președintele va părea copilăros, poporul va râde de el, dar râsul se va transforma în plâns. Va începutul unei epoci întunecare când România va fi condusă de oameni care nu cred în nimic. Se va clădi un stat de fațadă în care deciziile vor fi luate din afară, iar semnăturile se vor da fără să se mai citească ce scrie pe hârtie, iar România se va prăbuși lent ca o casă care crapă pe dinăuntrul și nimeni nu va înțelege de ce. Vor urma ani de frig nu doar în case ci și în suflete. Agricultura va fi distrusă de climă, de secetă și de indiferență, fabricile rămase se vor închide iar orașele se vor transforma în muzee ale ruinelor moderne. Marea cădere a mândriei naționale când România nu se va mai recunoaște pe sine. Valorile vor fi inversate, hoțul va fi aplăudat, omul cinsistit va fi batjocorit iar biserica însăși va fi lovită de neîncredere. În acele vremuri, oamenii nu vor mai crede nici în sființi, nici în judecată, nici în suflet. Vor râde de Dumnezeu. Și vor plânge când vor vedea că nimic nu mai merge. Străzile vor fi pline de sărăcie asunsă sub haine scumpe, iar poporul va ajunge rob în propria țară. România va fi vândută pe bucăți, pâmânt, apă, resurse, identitate”, avertiza în secolul trecut Arsenie Boca. Tot „Sfântul Ardealului” ar fi rostit cuvântul de marele întuneric. „O perioadă de câțiva an când țara va părea că se stinge. Nimic nu va funcționa. Promisiunile se vor transforma în minciuni evidente, iar cei care conduc vor trăi într-o realitate paralelă, crezând că totul e bine. În acest răstimp, lumea va trăi într-o teroare economică, în nesiguranță și în frică de ziua de mâine. Când se va ajunge la capătul durerii, se va auzi din nou glasul din interiorul poporului. O nouă generație se va ridica, nu din școli, ci din durere, din neputința părinților, din ruinele moralității. Atunci se va produce o întoarcere lentă, dar sigură. România va începe să se spele de păcatul indiferenței, de apatia care a adus-o la ruină. Se vor ridica oameni simpli, necunoscuți, care vor repara ceea ce elitele au distrus. După marele dezastru va veni lumina care se va naște din cenușă, dar nu fără suferință. Va fi nevoie ca poporul să cunoască până la capăt gustul amar al trădării, al piederi și al rușinii. Abia atunci se va putea reface moral, curățându-se prin încercare. România nu va pieri, dar va trece printr-un purgatoriu istoric. O epocă a umilinței totale”, a fost concluzia profețiilor lui Arsenie Boca. Sfârșitul epocii fanariote din Țările Române s-a încheiat dată cu revoluția lui Tudor Vladimirescu. Dar acum, oare era fanariotă va ajunge la final și cine ar putea fi noul Tudor Vladimirescu al României?