România – următorul caz de redresare al Uniunii Europene? Paralele îngrijorătoare cu Grecia anului 2010

Pe 18 mai 2025, românii sunt chemați la urne pentru a alege președintele într-un al doilea tur care confruntă două viziuni radical diferite: George Simion, liderul formațiunii radical-naționaliste AUR, și Nicușor Dan, primarul Bucureștiului și promotor al unui parcurs pro-european.

Miza acestor alegeri depășește spectrul politic. România se apropie periculos de statutul de „caz de redresare” în Uniunea Europeană, într-un scenariu ce trezește ecouri ale crizei elene din 2010, scrie publicația Die Weltwoche.

O economie în dezechilibru profund

Deși România beneficiază de un PIB de 354 miliarde de euro și are o populație de circa 19 milioane de locuitori, performanța sa economică este fragilă în comparație cu alte state membre. Spre exemplu, Elveția, cu mai puțin de jumătate din populația României, generează o economie de două ori mai mare.

Deficitul bugetar a atins în 2024 suma de 32 de miliarde de euro, adică 27% din totalul veniturilor publice – o cifră care reflectă un dezechilibru structural. Deși România primește anual circa 6 miliarde de euro din fonduri europene, acești bani sunt doar o picătură într-un ocean de nevoi bugetare.

Guvernul a introdus măsuri de austeritate în toamna anului 2024, inclusiv înghețarea salariilor și pensiilor în sectorul public. Obiectivul: reducerea deficitului la 7% din PIB în 2025 și la 6,4% în 2026. Însă cu o inflație constantă de aproximativ 5%, este puțin probabil ca aceste măsuri să nu fie contestate de salariații bugetari și de pensionari, mai ales într-un an electoral.

11:58 • POLITICĂ

Avram Gal acuză echipa lui Nicușor Dan de presiuni electorale la locul de muncă: „România nu trebuie să devină o fabrică de voturi prin frică”

19:20 • ECONOMIE

Indicele principal al Bursei de la Bucureşti a scăzut joi la nivelul din ziua anterioară anulării alegerilor de către CCR

Rating sub presiune, costuri de finanțare în creștere

Agenția de rating Moody’s a revizuit în sens negativ perspectiva pentru România, avertizând că, fără o consolidare bugetară clară, țara riscă să fie retrogradată sub pragul „investment grade”. În prezent, România deține calificativul Baa3 – ultima treaptă înainte de statutul de „junk” (nerecomandat investițiilor).

În cazul unei retrogradări, mulți investitori instituționali vor fi obligați să renunțe la obligațiunile românești, ceea ce va duce la creșterea accentuată a costurilor de împrumut. Deja, dobânda la titlurile de stat pe zece ani a urcat de la 6,1% la 7,9% între finalul lui 2023 și începutul lui 2025. Această rată este încă sub vârful de 11,5% atins în criza financiară din 2009, dar tendința este îngrijorătoare.

În prezent, serviciul datoriei publice consumă 6,8% din veniturile statului, iar ponderea datoriei în PIB este de 54,8%. Conform estimărilor FMI, datoria publică ar putea depăși 75% din PIB până în 2030, în lipsa unor ajustări semnificative. În raport cu veniturile statului, datoria echivalează deja cu 160% – un semnal de alarmă major.

Leul slăbit, competitivitate limitată

Devalorizarea monedei naționale este o altă problemă. Leul a pierdut 23% din valoare în raport cu francul elvețian în ultimii zece ani. În pofida salariilor mici și a deprecierii monedei, România rămâne puțin competitivă pe plan internațional. Deficitul de cont curent este de 7,5% din PIB – unul dintre cele mai ridicate din UE.

Creștere fragilă, tineri fără perspectivă

Fondul Monetar Internațional prognozează pentru 2025 o creștere economică reală de doar 1,6%, cu o posibilă accelerare în anii următori. Însă această estimare este considerată optimistă, având în vedere presiunile fiscale, dobânzile mari și climatul politic instabil.

Rata șomajului se situează la 5,5%, dar această cifră ascunde realitatea unei emigrații masive și a unei rate a șomajului în rândul tinerilor de 27% – cea mai mare din UE. Între 1990 și 2025, populația României a scăzut cu aproape 20%, un semn al unei crize demografice profunde.

O Uniune cu ochii pe București

Pentru Uniunea Europeană, un posibil colaps economic în România nu ar fi o chestiune marginală. Efectele ar putea depăși granițele țării și ar putea pune presiune pe bugetul comun al UE, pe fonduri de stabilitate financiară sau pe mecanismele de intervenție ale Băncii Centrale Europene. Așa cum criza din Grecia a declanșat în 2010 o reacție în lanț, o eventuală destabilizare financiară a României ar putea zgudui încrederea în proiectul european într-un moment deja tensionat geopolitic și economic.

Paralela România 2025-Grecia 2010

Alegerile prezidențiale sunt un test crucial privind capacitatea României de a-și redresa finanțele publice și de a evita un scenariu în care devine „următoarea Grecie” a Uniunii Europene. Dacă măsurile nu vor fi suficiente, iar încrederea investitorilor se va prăbuși, România riscă să devină simbolul unei noi crize europene.

Paralelele între România în 2025 și Grecia în 2010 sunt relevante mai ales în plan economic și fiscal. Iată principalele similitudini care pot justifica o comparație:

Deficite bugetare foarte mari

• Grecia 2010: Deficit bugetar de peste 13% din PIB, ceea ce a declanșat criza datoriilor suverane.

• România 2024-2025: Deficit bugetar de 9% din PIB în 2024 și estimări de 7% în 2025, mult peste limita de 3% impusă de UE.

Ambele state au cheltuit semnificativ mai mult decât au încasat, generând dezechilibre fiscale greu de corectat fără măsuri drastice.

Creștere accelerată a datoriei publice

• Grecia: Datoria publică a depășit rapid 100% din PIB, ajungând ulterior la peste 170%.

• România: Deși datoria este la 54,8% în 2025, estimările arată o creștere la 68,5% din PIB până în 2028 și peste 75% până în 2030, potrivit FMI.

Traiectoria ascendentă a datoriei în raport cu PIB-ul arată o pierdere a controlului fiscal, așa cum s-a întâmplat în Grecia.

Scăderea ratingului de țară și riscul de intrare în „junk”

• Grecia: A fost retrogradată sub „investment grade” (junk), ceea ce a dus la explozia dobânzilor și la pierderea accesului pe piețele financiare.

• România: Are rating Baa3 de la Moody’s, ultimul nivel înainte de „junk”, cu perspectivă negativă. O retrogradare ar forța investitorii instituționali să vândă titlurile românești.

Ambele țări s-au aflat pe marginea pierderii credibilității financiare internaționale

Costuri mari cu dobânzile

• Grecia: Dobânzile pentru obligațiuni au explodat la peste 30%, făcând refinanțarea imposibilă.

• România: Dobânzile la obligațiunile pe 10 ani au crescut de la 6,1% la 7,9% în 2025, iar costurile cu dobânzile ating deja 6,8% din veniturile statului.

Dobânzile ridicate afectează grav bugetul și fac rostogolirea datoriei din ce în ce mai scumpă.

Neîncredere în capacitatea de consolidare bugetară

• Grecia: A fost acuzată că și-a „machiat” datele bugetare și nu a luat în serios reformele cerute de UE.

• România: Deși au fost anunțate înghețări de salarii și pensii, nu există un consens politic real pentru reforme fiscale structurale.

Lipsa de credibilitate internă și externă agravează criza în ambele cazuri.

Sprijin european, dar insuficient pentru reforme reale

• Grecia: A primit multiple pachete de salvare de la UE și FMI, dar cu condiții dure și reforme întârziate.

• România: Este un net beneficiar de fonduri europene (~6 miliarde euro/an), dar aceste sume nu acoperă golurile bugetare și nu țin loc de reforme.

Ajutorul extern este important, dar nu rezolvă problemele structurale.

Context socio-politic instabil

• Grecia: Criza a provocat proteste masive, instabilitate guvernamentală și ascensiunea partidelor populiste.

• România: Alegerile prezidențiale din 2025 sunt marcate de polarizare puternică între dreapta radicală și tabăra pro-europeană, iar protestele sociale sunt probabile dacă măsurile