România va intra oficial în revoluția fiscală globală: act normativ pregătit pentru Pilonul Doi

Ministerul Finanțelor a elaborat un proiect de act normativ care vizează ratificarea Convenției Multilaterale pentru a Facilita Implementarea Pilonului Doi al Regulii de supunere la impozitare (STTR). Convenția a fost adoptată la Paris în septembrie 2023 și semnată de România la 19 septembrie 2024, marcând un angajament al țării noastre față de standardele globale pentru combaterea erodării bazei de impozitare și transferul profiturilor (BEPS).

Această inițiativă se înscrie în eforturile internaționale ale OCDE și G20 de a reglementa fiscalitatea într-o economie tot mai digitalizată, în care companiile multinaționale pot muta profituri în jurisdicții cu impozite foarte scăzute, reducând astfel veniturile colectate de statele în care activează efectiv.

Ce este Pilonul Doi și regula de supunere la impozitare (STTR)

Pilonul Doi, parte a soluției OCDE/G20, stabilește un impozit minim global de 15% pentru companii și introduce STTR, un mecanism care permite țărilor în curs de dezvoltare să perceapă un impozit suplimentar asupra plăților intragrup către țări cu cote foarte mici de impozit (sub 9%).

STTR se aplică unui set clar de plăți între companii:

08:00, 01.09.2025 • OPINII

Ilie Bolojan, noul Robin Hood „de la Oradia” al multinaționalelor

19:12, 21.08.2025 • ECONOMIE

Noua lege a insolvenței, sub lupa analiștilor: un mecanism necesar transformat în sperietoare publică

• dobânzi și redevențe;

• plăți pentru folosirea drepturilor de proprietate intelectuală;

• prime de asigurare și reasigurare;

• comisioane pentru garanții financiare;

• chirii pentru echipamente industriale sau comerciale;

• venituri din prestarea de servicii între entități afiliate.

Unele entități sunt excluse din domeniul de aplicare, precum persoanele fizice, fondurile de pensii, anumite vehicule de investiții, organizațiile non-profit și statul.

Practic, STTR se aplică doar dacă plățile intragrup depășesc anumite praguri financiare și sunt efectuate între entități legate juridic, iar beneficiarul în altă jurisdicție este impozitat sub pragul minim. De exemplu:

• Dacă o microîntreprindere română plătește redevențe unui rezident din Albania, unde impozitul este de 3%, iar România aplică un impozit de 1%, STTR permite Albaniei să perceapă un impozit suplimentar de 5%, până la pragul minim de 9%.

• Dacă România percepe 1% impozit pe venituri intragrup care în altă țară sunt impozitate cu 6%, România poate colecta un impozit adițional de 2%.

Acest mecanism asigură că profitul companiilor nu poate fi aproape deloc “mutat” în jurisdicții cu taxe extrem de mici, ceea ce contribuie la creșterea veniturilor fiscale în țările unde se generează efectiv valoarea economică.

Cum a semnat România convenția

Semnarea convenției a avut loc la Paris, pe 19 septembrie 2024, la sediul OCDE, într-o ceremonie care a reunit miniștri și reprezentanți din 57 de jurisdicții. România a fost reprezentată de ambasadorul extraordinar și plenipotențiar la Paris, Ioana Bivolaru, după ce Guvernul și Președintele țării au aprobat semnarea.

Pe lângă România, au mai semnat direct convenția Barbados, Belize, Benin, Cabo Verde, Congo, Indonezia, San Marino și Turcia. Zece alte state, printre care Bulgaria, Ucraina și Thailanda, au transmis scrisori de intenție pentru semnarea viitoare.

Impactul asupra României și al companiilor

România a fost clasificată ca țară în curs de dezvoltare în baza PIB-ului pe cap de locuitor, ceea ce îi oferă posibilitatea să aplice STTR împotriva unor state dezvoltate sau altor țări în curs de dezvoltare care aplică cote sub 9%. Conform calculelor preliminare ale Ministerului Finanțelor, România poate solicita aplicarea STTR către 38 de state și poate primi cereri de la 31 de țări partenere.

Deși impactul bugetar exact nu poate fi cuantificat, introducerea STTR va permite statului român să colecteze impozite suplimentare din plățile intragrup care altfel ar fi fost impozitate insuficient, mai ales în domeniul microîntreprinderilor sau al companiilor cu activități internaționale.

Pentru companii, aplicarea STTR înseamnă un control fiscal mai strict asupra tranzacțiilor intragrup și o posibilă creștere a impozitului datorat atunci când veniturile sunt transferate între jurisdicții cu impozite foarte scăzute. De asemenea, va fi nevoie de proceduri administrative suplimentare, inclusiv schimburi de informații și declarații fiscale dedicate STTR.

Cum funcționează modificarea acordurilor bilaterale

Convenția nu schimbă în mod direct textul acordurilor bilaterale existente pentru eliminarea dublei impuneri. În schimb, STTR și anexele aferente sunt adăugate ca anexă la aceste acorduri, funcționând ca un protocol de modificare. Jurisdicțiile rămân libere să își modifice ulterior acordurile, iar prevederile STTR sunt menite să fie compatibile cu legislația existentă, fără a afecta alocarea actuală a drepturilor de impozitare.

Anexele convenției includ detalii despre:

• calculul impozitului suplimentar;

• aplicarea la impozite pe o bază alternativă;

• tratamentul fondurilor de pensii;

• suspendarea temporară a aplicării STTR în anumite situații.

Astfel, convenția creează un cadru flexibil, care poate fi adaptat la particularitățile fiecărui acord bilateral și la legislațiile naționale.

Intrarea în vigoare și perspective

Convenția va intra în vigoare pentru toate statele semnatare la o lună după expirarea unei perioade de trei luni de la depunerea celui de-al doilea instrument de ratificare. Pentru semnatarii care ratifică ulterior, intrarea în vigoare se aplică similar, la începutul lunii următoare unei perioade de trei luni.

Prin ratificarea acestei convenții, România se aliniază standardelor fiscale internaționale și își protejează veniturile fiscale într-o economie globală complexă, cu tranzacții intragrup și plăți transfrontaliere tot mai frecvente.

Pentru companiile românești, aplicarea STTR va fi un factor de planificare fiscală, necesitând atenție suplimentară în gestionarea tranzacțiilor internaționale și calcularea impozitelor datorate, dar oferind și claritate în ceea ce privește obligațiile fiscale în raport cu statele partenere.

EMproiectlege_pilonII_11092025

Convenția Multilaterală pentru Implementarea Pilonului Doi: un pas semnificativ în reforma fiscală internațională

La 15 septembrie 2023, la Paris, a fost întocmită Convenția Multilaterală pentru a Facilita Implementarea Pilonului Doi al Regulii de Supunere la Impozitare, un instrument juridic care vizează armonizarea fiscală internațională în contextul digitalizării economiei și al mobilității globale a capitalurilor. Documentul a fost elaborat în cadrul Cadrului Incluziv al OCDE/G20, care urmărește reducerea erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor între jurisdicții.

Context și obiective

Convenția reprezintă un element central al soluției bazate pe doi piloni propuse de OCDE și G20. Pilonul 1 se concentrează pe redistribuirea dreptului de impozitare pentru anumite întreprinderi digitale mari, în timp ce Pilonul 2, vizat de această convenție, stabilește reguli internaționale pentru a preveni practicile de evitare fiscală prin impunerea unui nivel minim global de impozitare.

Documentul recunoaște necesitatea unui instrument multilateral care să permită implementarea rapidă, coordonată și uniformă a regulii de supunere la impozitare în acordurile existente pentru evitarea dublei impuneri asupra veniturilor. Scopul este de a asigura coerența între jurisdicții și de a facilita aplicarea normelor fiscale globale, fără a afecta politicile fiscale interne ale statelor membre OCDE/G20.

Structura Convenției

Convenția este structurată în trei părți principale, completate de cinci anexe care detaliază aspectele tehnice ale regulii de supunere la impozitare:

1. Partea I – Sfera de aplicare și interpretarea termenilor
   Această secțiune definește termenii cheie precum „Acord Fiscal Vizat”, „Parte”, „Jurisdicție Contractantă” și „Semnatar”, stabilind cadrul juridic prin care convenția poate fi aplicată în acordurile fiscale existente. Se clarifică, de asemenea, modul de interpretare a termenilor care nu sunt explicit definiți, prin referire la Acordul Fiscal Vizat relevant.

2. Partea II – Includerea anexelor în acordurile fiscale vizate
   În această parte sunt detaliate modalitățile prin care anexele I-V sunt integrate în Acordurile Fiscale Vizate.

   • Anexa I – Regula de supunere la impozitare: stabilește dreptul de impozitare în jurisdicția sursă, condițiile pentru aplicarea cotei minime de 9%, interacțiunea cu alte articole, definiția veniturilor acoperite, ajustările preferențiale și regulile anti-abuz.

   • Anexa II – Impozite calculate pe o bază alternativă: permite notificarea impozitelor care nu se bazează pe venitul net.

   • Anexa III – Impozite percepute la punctul de repartizare: reglementează situațiile în care impozitul este aplicat la momentul repartizării profitului.

   • Anexa IV – Fond de pensii recunoscut: stabilește definiția fondurilor de pensii care beneficiază de excluderi fiscale în cadrul regulii.

   • Anexa V – Prevederea referitoare la întrerupere: permite părților să includă mecanisme de suspendare a aplicării anumitor prevederi în circumstanțe specifice.

3. Partea III – Prevederi finale
   Aceasta reglementează semnarea, ratificarea și intrarea în vigoare a convenției, precum și procedurile de notificare între părți și rolul Depozitarului, care este Secretariatul General al OCDE. Se precizează că nu pot fi făcute rezerve și că prevederile se aplică cu efect retroactiv limitat, conform calendarului stabilit în convenție.

Aspecte tehnice relevante

Regula de supunere la impozitare (Anexa I) include norme detaliate privind:

• Venituri acoperite: dobânzi, redevențe, plăți pentru utilizarea drepturilor de distribuție, prime de asigurare, chirii și alte plăți pentru servicii.

• Excluderi specifice: persoane fizice, fonduri de pensii recunoscute, organizații non-profit și entități guvernamentale sau internaționale.

• Pragul de semnificație și pragul marjei de profit: stabilirea unor limite minime pentru aplicarea cotei de impozitare.

• Regula anti-abuz: împiedică folosirea intermediarilor sau a structurilor artificiale pentru a evita cota minimă de impozitare.

• Aplicarea în cazul sediului permanent: se clarifică cum se atribuie veniturile pentru impozitare atunci când o întreprindere are activități în mai multe jurisdicții.

Impact și perspective

Prin implementarea Pilonului 2, convenția vizează reducerea diferențelor de impozitare între jurisdicții, descurajarea practicilor de erodare a bazei fiscale și asigurarea unui mediu economic internațional mai echitabil. Experții fiscali estimează că aceasta va influența în special întreprinderile multinaționale din sectoarele digitale și financiare, unde optimizarea fiscală agresivă a fost o practică frecventă.

Convenția oferă statelor un cadru flexibil, dar coerent, pentru a introduce norma minimului global de impozitare în acordurile existente, fără a le impune politici fiscale interne sau a compromite suveranitatea fiscală.

Conventieproiectlege_pilonII_11092025

Notificareproiectlege_pilonII_11092025