România vrea bani pentru apărare: cum ne poziționăm în cursa pentru fondurile SAFE

România tocmai a depus portofoliul de proiecte pentru mecanismul SAFE, sperând să atragă miliarde de euro în industria apărării și infrastructura militară. Dar întrebarea esențială rămâne: avem o strategie coerentă și bine fundamentată – sau asistăm la încă un exercițiu de bifat, plin de intenții nobile și hârtii impecabile, dar cu puține șanse reale de concretizare? Într-o regiune tensionată și într-un moment geopolitic critic, direcția acestor investiții va spune multe despre cât de ”în serios” ne luăm securitatea.

România aplică pentru fonduri din SAFE – un mecanism european de 150 miliarde euro

Guvernul României a transmis oficial Comisiei Europene un portofoliu de proiecte în speranța de a obține finanțare prin Security Action for Europe (SAFE) – instrumentul financiar temporar creat de Uniunea Europeană pentru a întări capacitățile de apărare ale statelor membre. Bugetul mecanismului: uriaș. 150 de miliarde de euro, oferiți sub formă de împrumuturi până în 2030.

Un plan strategic sau o nouă listă de dorințe din industria militară românească?

Portofoliul nostru național cuprinde investiții de două tipuri: 70% pentru achiziții de echipamente militare cu valoare de producție autohtonă, 30% pentru proiecte de mobilitate militară – adică infrastructură de transport și conectare logistică. Cu alte cuvinte: tancuri și camioane, dar și drumuri și poduri pe care acestea să circule.

Cine a lucrat la planul SAFE al României

Coordonarea acestui plan național a fost asumată de Cancelaria prim-ministrului, prin Mihai Jurca, care susține că demersul a fost inițiat încă din perioada în care activa la Administrația Prezidențială. În mod oficial, Grupul de lucru interinstituțional a fost creat printr-o Hotărâre a CSAT la 30 aprilie 2025. La masă: Administrația Prezidențială, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, Economiei, Transporturilor și alte structuri din sistemul național de apărare.

Pe hârtie, o colaborare solidă. În realitate, rămâne de văzut dacă lista de proiecte depusă este coerentă, prioritară și capabilă să atragă fonduri – sau dacă repetăm obișnuita rutină birocratică: liste lungi, justificări scumpe, proiecte imposibil de implementat.

De ce contează mecanismul SAFE pentru România?

SAFE este o șansă rară pentru România de a recupera decalaje semnificative în domeniul apărării – dar și de a revitaliza industria militară națională, o relicvă a epocii comuniste care nu a fost niciodată cu adevărat reformată.

Mai mult: prin investiții în mobilitatea militară, România își poate îmbunătăți capacitatea de reacție în cazul unei crize regionale – o problemă esențială în contextul războiului din Ucraina și al presiunilor exercitate de Rusia asupra flancului estic al NATO.

Pe scurt: nu e vorba doar de tancuri, ci și de coridoare logistice, capacități de reparații, comunicații rapide și un lanț de aprovizionare robust. În acest moment, suntem departe de a bifa toate aceste criterii.

Pericolele unui eșec: bani pierduți, timp irosit, poziție geopolitică slabă

SAFE nu este o simplă promisiune de bani. Este o competiție între statele membre, fiecare cu propriile interese industriale, alianțe strategice și lobby european. Dacă proiectele depuse de România sunt lipsite de viziune, fragmentate, nefezabile sau pur și simplu neclare, șansele noastre scad dramatic.

Eșecul atragerii acestor fonduri ar însemna nu doar pierderea unor bani europeni, ci și ratarea unui moment-cheie în arhitectura de securitate continentală. Cu cât statele din Vest și din Nord avansează mai repede în cooperarea industrială de apărare, cu atât România riscă să rămână un simplu teren de manevră militară – nu un partener egal în construcția unei Europe apărate.

Întrebarea esențială: chiar vrem o industrie de apărare serioasă?

SAFE obligă România să-și răspundă cinstit la o întrebare incomodă: vrem cu adevărat să construim o industrie militară modernă sau doar să mimăm interesul strategic pentru a bifa finanțări?

Pentru moment, multe dintre capacitățile de producție autohtonă sunt subfinanțate, prost administrate sau blocate între acționari statali și parteneri „strategici” aleși în funcție de relații politice. În lipsa unei reforme profunde a managementului acestor fabrici, banii europeni riscă să se transforme în noi surse de risipe.

SAFE poate fi o rampă – sau un nou dosar de sertar

România este astăzi într-o poziție geostrategică unică. Suntem membru NATO, vecin cu un război, dar și stat UE care poate deveni lider regional în logistică militară. Pentru asta însă, trebuie să demonstrăm maturitate strategică, nu doar apetitul pentru bani.

Programul SAFE oferă cadrul. Rămâne ca Bucureștiul să livreze viziunea, prioritățile, capacitatea de execuție și parteneriatele potrivite.

Dacă o face, România nu va mai fi doar un bastion de frontieră – ci un constructor activ al securității europene.