Românii nu sunt amatori de fructe şi legume. Avem cel mai scăzut consum din UE

Datele Eurostat prelucrate de Monitorul Social (proiect al Friedrich-Ebert-Stiftung România) arată că aproape trei sferturi dintre români nu consumă nici măcar o porție de legume sau fructe pe zi, deși recomandările medicale vorbesc despre minimum cinci porții zilnic pentru o alimentație echilibrată.

România, la coada UE la consumul zilnic

Potrivit analizei, aproape 75% dintre români declară că nu mănâncă zilnic nicio porție de legume sau fructe. Alți 24% spun că au un consum de între o porție și patru porții pe zi, iar doar 2,4% ajung la cinci porții zilnic – pragul recomandat pe scară largă în politicile de sănătate publică.

Contrastul cu Uniunea Europeană este puternic: în media UE27, aproximativ 33% dintre europeni nu consumă zilnic legume și fructe, 55% ajung la 1–4 porții, iar 12% ating 5 porții sau mai mult. Chiar și în Europa Centrală și de Est, România rămâne în urma unor state precum Cehia, Polonia sau Bulgaria, atât la consum, cât și la capacitatea de a pune pe piață produse proaspete autohtone.

Mult teren, puțină producție

Raportarea la resursele disponibile scoate în evidență un paradox. România utilizează 12,8 milioane de hectare de teren agricol, într-un total european de 157 de milioane de hectare, ceea ce înseamnă aproximativ 8,1% din terenul agricol utilizat în UE. În același timp, România are 4,2% din populația Uniunii, însă contribuția la producția anuală europeană este modestă: 1,9% la legume proaspete și 5,4% la fructe.

12:19, 12.10.2025 • Agricultura

Zacusca, gust românesc cu legume de import. Cum a ajuns un simbol al toamnei să depindă de piețele externe

06:37, 12.10.2025 • LIFESTYLE

7 supe delicioase și sănătoase care te vor ține sătul mult timp

Pentru comparație regională, Polonia reușește să producă 16% din fructele și 8% din legumele cultivate în UE27, deși are circa 9% din terenul agricol utilizat. Diferența nu ține doar de suprafață, ci și de productivitate, infrastructură, organizarea pieței și capacitatea de a transforma potențialul agricol în produse accesibile la raft.

Cercul vicios

Monitorul Social descrie un mecanism care se autoîntreține. Producția internă insuficientă, raportată la resursa de teren, alimentează dependența de importuri. Importurile, la rândul lor, se reflectă în prețuri mai ridicate și în volatilitatea ofertei, mai ales în perioadele cu costuri logistice mari sau cu șocuri pe piețele externe. Pentru gospodăriile cu venituri mici, prețul devine un filtru dur: legumele și fructele ajung să fie percepute ca „scumpe” în raport cu alte alimente mai sățioase, iar consumul rămâne redus.

În această ecuație, pierd și producătorii locali: fără volume predictibile și contracte stabile, investițiile în sere, depozitare, sortare și ambalare sunt amânate, iar lanțul de aprovizionare rămâne fragmentat. Rezultatul este o ofertă internă mai slabă exact acolo unde cererea ar trebui stimulată.

Miza de sănătate publică: de la farfurie la boli cronice

Impactul nu este doar economic. Ratele scăzute de consum de legume și fructe se corelează cu riscuri crescute pentru boli netransmisibile și cu pierderi de productivitate, pe termen lung. Organizația Mondială a Sănătății recomandă cel puțin 400 de grame pe zi, echivalentul a cinci porții de fructe și legume, iar România are, conform datelor citate, cea mai mică pondere a populației care atinge această țintă dintre statele europene menționate.

Dincolo de statistici, consecința practică este simplă: o alimentație săracă în produse vegetale proaspete înseamnă mai puține fibre, vitamine și micronutrienți, iar înlocuirea lor cu alimente ultraprocesate sau cu un aport excesiv de carbohidrați și grăsimi poate accentua problemele deja existente în sănătatea publică.

Ce ar schimba tendința: producție, acces și informare

Monitorul Social indică nevoia unor intervenții coordonate între stat, agricultură și politicile sociale, astfel încât „potențialul” să se transforme în consum real. Printre direcțiile discutate se află o strategie integrată cu ținte anuale de producție și consum, măsuri care să reducă dependența de importuri și să stabilizeze prețurile la raft, dar și instrumente de sprijin pentru consumatorii cu venituri mici, astfel încât accesul la fructe și legume să nu depindă exclusiv de puterea de cumpărare.

Pe partea de producție, accentul cade pe investiții, organizare și infrastructură (depozitare, logistică, capacități de procesare minimă), iar pe partea de cerere, pe informarea populației și pe mecanisme care să facă produsele proaspete mai ușor de cumpărat, în special pentru categoriile vulnerabile.