”S-a distrus toată industria. N-a mai rămas nimic!” Serios? Iată o industrie înfloritoare

Chestiunea cu ”s-a distrus toată industria de dinainte de 1990”, că nu mai sunt fabrici și uzine, că e vai de mama noastră dpdv economic este absolut falsă, ca să nu zic ticăloasă. Cine o tot lălăie cu zicerile astea e cel mult naiv. Industria lui Ceaușescu nu avea cum să fie distrusă după 1990 pentru că ea a fost de dinainte pe butuci. Era doar o vagă impresie că avem unde merge la muncă, dar nu produceam decât nimicuri pe stoc sau pentru frații întru durere și tristeți, folosindu-ne extensiv de resursele naturale cu care am fost blagosloviți. Nu exista management, nu exista marketing, nu exista tehnologie adaptată timpurilor, nu exista know-how, decât în mici proporții, se muncea din obligație, se polua îngrozitor, comunutăți întregi având de suferit. Se murea de boli profesionale, de accidente de muncă… Asta era fala industriei lui Ceaușescu. Nu s-a distrus nimic după 1990. Curios e cum s-au vândut unele fiare vechi cu cinci cenți. Mult!

De atunci și până azi, PIB pe cap de locuitor s-a mărit de zece ori, exporturile la fel (avem o bubă cu importurile, nu o negăm), industrii întregi au apărut în locul defunctelor comuniste. Iată un singur exemplu: vară de vară, România se află pe harta lumii prin industria ei de concerte și evenimente culturale. Untold, Neversea, ARTmania, Electric Castle, Gărâna, Rockstadt, Brezoi, Posada, Rock in the Park, Summer Well angrenează sute de mii de oameni, sute de milioane de euro, industrii în aval și amonte, bani de care profită comunitățile locale. Dar și aer curat în finanțele patriei. Cine mai îndrăznește să înșire porcăria cu industria lui pește prăjit să își aducă aminte de condițiile de muncă, unde erai negru de fum, de sudoare și de toate chimicalele ce se ascundeau în tine. Sănătate maximă! De ”sănătate maximă” beneficiezi și azi, cu trilioanele de tone de bere ce îți sunt la dispoziție, cu trilioanele de fast-food-uri, de chestii ieftine dar ”gustoase”. Ok, dar ai ocazia să le eviți, cu o mare delicatețe, pentru că ai acces și la alternative sănătoase. Cu siguranță buzunarul e mai încăpător decât cel al străbunilor… Ăstea sunt timpurile, asta e realitatea.

Am enumerat, cred, festivalurile cele mai importante. Însă nu închei fără a menționa gloria, noblețea și rafinamentul întrupate în Festivalul George Enescu! Nu e așa că, atunci când vrea, România e superbă?