Să știm încă de pe acum: cu câte miliarde se va împrumuta România în 2026

Un raport al Erste Group arată că România se va confrunta cu nevoi brute de finanțare în valoare de aproximativ 273.2 miliarde lei pentru anul 2026, echivalentul a 13.1% din Produsul Intern Brut (PIB).

Crește volumul datoriei de refinanțat

Chiar estimarea pentru deficitul bugetar arată o ameliorare, coborând la 6.4% din PIB (133.0 miliarde lei) de la un estimat de 8.4% în 2025, principala componentă care determină volumul mare de finanțare este datoria care ajunge la maturitate.

În 2026, suma pe care statul trebuie să o refinanțeze se ridică la 140.2 miliarde lei (6.7% din PIB), marcând o creștere notabilă față de cele 98.3 miliarde lei din 2025. Această evoluție sugerează că gestionarea calendarului de scadențe devine o provocare cheie pentru Ministerul Finanțelor.

România se împrumută pentru a-și îndeplini nevoile brute de finanțare, care sunt determinate de doi factori macroeconomici esențiali. În primul rând, se împrumută pentru a acoperi deficitul bugetar, adică diferența dintre cheltuielile publice (salarii, pensii, investiții) și veniturile curente ale statului (taxe și impozite).

12:02, 15.10.2025 • ECONOMIE

Pericolul din spatele liniștii: România a scăpat de retrogradare, dar nu de riscuri

 Strategia de finanțare și sursa de capital

Pentru a acoperi aceste nevoi, Guvernul va recurge la un mix de finanțare internă și externă. Se estimează o emisiune netă domestică de circa 133 miliarde lei. Analiza Erste Group identifică principalii potențiali cumpărători pentru această emisiune netă domestică:

• Obligațiunile Retail (28%): Piața de retail (investitorii individuali) este așteptată să joace cel mai important rol în achiziția de titluri de stat.
• Investitorii Offshore (23%): Fondurile și instituțiile străine rămân o sursă vitală de capital.
• Fondurile de Pensii Obligatorii (Pilonul II) (23%): Acestea reprezintă un pilon de stabilitate, având ca principală presupunere că își vor menține expunerea la titlurile de stat ca procent din totalul activelor.

Alți cumpărători importanți sunt alți investitori locali (13%) și, într-o măsură mai mică, sistemul bancar (4%) și companiile de asigurări (3%).

Pe lângă sursele clasice, România va utiliza și finanțări din instrumente europene mai ieftine, precum componenta de împrumut a Mecanismului de Redresare și Reziliență (RRF) și plata de pre-finanțare SAFE.

Finanțarea externă

În ceea ce privește piața externă, raportul anticipează o emisiune netă de aproximativ 7 miliarde euro în 2026, ajustată cu răscumpărări externe de peste 3 miliarde euro. Deși finanțarea externă netă (care include împrumuturi de la Instituțiile Financiare Internaționale) este estimată să crească la 1.1% din PIB în 2026 (față de 0.6% în 2025), sursa dominantă de acoperire a nevoilor rămâne piața domestică și obligațiunile de retail.

Impactul asupra economiei: costul datoriei și piața financiară

Când statul devine un cumpărător major de capital, acest lucru se reflectă direct în costul datoriei și în lichiditatea pieței. Pentru a atrage volumul mare de fonduri necesar (273 miliarde de lei), statul trebuie să ofere randamente competitive. O cerere masivă de împrumut din partea statului tinde să crească ratele dobânzilor la titlurile de stat. Această creștere se transmite apoi către sectorul privat.

Atunci când statul se împrumută masiv, absoarbe o mare parte din capitalul disponibil pe piață. Astfel, accesul la finanțare pentru companiile private (prin credite bancare sau emisiuni de obligațiuni corporative) devine mai dificil sau mai scump. Firmele se văd concurate de stat, ceea ce poate frâna investițiile private și, implicit, creșterea economică.

Dependența de investitorii străini (23% din finanțarea netă domestică) expune moneda națională, leul, la fluctuațiile sentimentului pieței. Dacă acești investitori ar decide să-și retragă fondurile sau să nu mai cumpere titluri de stat, presiunea pe cursul de schimb ar crește.

Consecințe directe asupra cetățenilor

Nevoia crescută de finanțare se traduce în consecințe palpabile pentru populație, în principal prin intermediul costurilor de împrumut și al politicilor fiscale.

1. Împrumuturi mai scumpe

Cea mai directă consecință este scumpirea creditelor. Deoarece ratele dobânzilor la titlurile de stat cresc, băncile, care au costuri de finanțare mai mari, vor transfera aceste costuri către consumatori.

• Credite ipotecare și de consum: Ratele dobânzilor la creditele pentru locuințe sau la cele de consum (unde ROBOR sau IRCC sunt influențate de condițiile generale de pe piața monetară) pot rămâne ridicate sau chiar crește, afectând puterea de cumpărare a populației.

2. Viitoare politici fiscale

Masa mare de datorie acumulată trebuie plătită. Aceasta înseamnă că, pe termen mediu și lung, statul va trebui să genereze venituri suplimentare.

• Creșterea taxelor: Un volum mare de dobânzi de plătit pentru datorie (serviciul datoriei) reduce marja de manevră bugetară. Guvernul poate fi forțat să majoreze taxele și impozitele (TVA, impozite pe proprietate, impozite pe venit sau pe profit) sau să elimine scutiri fiscale pentru a echilibra bugetul.
• Reducerea cheltuielilor sociale/investițiilor: O altă cale de echilibrare este tăierea cheltuielilor publice. Acest lucru poate afecta investițiile în infrastructură, sănătate, educație sau poate duce la plafonarea unor beneficii sociale, deși raportul arată că fondurile din PNRR (RRF) sunt încă disponibile pentru a susține parțial investițiile.

3. Participarea cetățenilor (obligațiunile retail)

Faptul că Obligațiunile Retail reprezintă cea mai mare cotă (28%) din finanțarea netă domestică arată că Guvernul mizează din ce în ce mai mult pe economiile populației (programul Tezaur sau Fidelis). Deși oferă cetățenilor o oportunitate de economisire cu risc redus și randament decent, această strategie mută, în esență, o parte din povara finanțării direct în buzunarele populației.