SAFE, pe înțelesul Anei Maria Gavrilă: securitatea națională e explicată ca la scara blocului

Ne lipsea. Pur și simplu ne lipsea. După ani de dezbateri despre securitate, război la graniță, NATO, UE și reconfigurări strategice majore, a apărut în sfârșit Ana Maria Gavrilă (slujnicuța inventată, cu partid cu tot, în siajul lui Călin Georgescu) ca să ne explice că programul SAFE „ne îngroapă în datorii” și că România intră într-o „economie de război”. O revelație politică de scară mică, livrată cu aplomb mare, în care cifrele sunt amestecate, conceptele confundate și strategia europeană e redusă la nivelul discuțiilor de pe palier: multă emoție, zero mecanisme înțelese.

Problema nu e că SAFE e criticat. Problema e cine îl critică și cum.

Ce spune Anamaria Gavrilă – și unde crapă povestea

1. „România se îndatorează cu 38 de miliarde de euro” – fals prin amestec de cifre

SAFE nu înseamnă că România „ia” automat 38 de miliarde de euro.

• 38 de miliarde este plafonul total pentru cele 8 state din primul val, nu pentru România.
• Pentru România, alocarea provizorie este de aprox. 16–16,7 miliarde de euro, nu 38.
• Mai mult: SAFE este opțional, nu obligatoriu, și se accesează în tranșe, pe proiecte concrete.

Aici e trucul clasic: se ia o cifră mare, se lipește de „România” și se sperie lumea.

2. „Ne îndatorăm pentru război” – manipulare emoțională

SAFE nu este „economia de război” în sensul isteric invocat.

Ce este, de fapt:

• împrumuturi pe termen lung, cu dobânzi mult sub piață;
• pentru capabilități duale (apărare + infrastructură);
• cu achiziții comune, deci mai ieftine;
• fără tăieri automate din educație, sănătate etc.

Mai mult: chiar Guvernul a spus explicit că prin SAFE se finanțează autostrăzi strategice (Moldova, legături cu Ucraina, logistică NATO). Asta nu e „industrie de armament pur”.

A spune că banii „nu ajung în economie” e pur și simplu fals.

3. „Banii merg la marile firme de armament, nu la români” – jumătate de adevăr, folosit strâmb

Da, SAFE stimulează industria europeană de apărare. Și?

• România face parte din industria europeană de apărare.
• Revitalizarea industriei naționale de apărare creează locuri de muncă, tehnologie, export.
• Alternativa care e? Să cumpărăm scump, fragmentat, pe datorie comercială?

Asta e ideea-cheie pe care POT o evită:
fără capacitate de apărare, nu există economie sigură.

4. „Decizia s-a luat fără consultare” – ipocrizie politică

SAFE este:

• un mecanism european aprobat prin proceduri UE;
• negociat de guvernele statelor membre;
• aplicat prin acorduri guvernamentale + ratificări.

Nu e un decret nocturn.

Mai mult, aceleași partide care azi urlă „nu ne-a întrebat nimeni” nu au cerut niciodată referendum când România s-a împrumutat scump pe piețe. Acolo nu conta „consultarea”.

Problema reală: discurs pseudopacifist într-o regiune în flăcări

Cea mai gravă parte din discursul POT nu e confuzia contabilă. E ruptura de realitate strategică.

România e:

• pe flancul estic NATO;
• vecină cu un război real;
• dependentă de securitate pentru investiții, creștere, stabilitate.

A spune „nu vrem economie de război” într-un context în care nu tu alegi dacă mediul e de război sau nu e iresponsabil.

Nu SAFE creează pericolul. SAFE răspunde unui pericol deja existent.

De ce acest discurs e periculos

Pentru că:

• amestecă cifrele ca să sperie;
• opune artificial „armele” și „bunăstarea”;
• sugerează că securitatea e un moft ideologic;
• ignoră complet dimensiunea geopolitică.

Este exact genul de discurs care sună bine pe Facebook, dar ar falimenta un stat dacă ar deveni politică publică.

Pe românește:

Nu, Anamaria Gavrilă nu spune ceva coerent. Spune ceva util politic, dar fals economic și periculos strategic.

SAFE nu e:

• o obligație automată,
• nici 38 de miliarde pentru România,
• nici „război contra bunăstării”.

SAFE e:

• un instrument de securitate + dezvoltare,
• într-o regiune care nu-ți permite luxul naivității.

Restul e retorică anti-sistem făcută din cifre greșite.

Asta mai lipsea:

Să ajungă politica de securitate a României subiect de comentariu ca între vecini, cu cifre aruncate la întâmplare și concluzii trase din burtă. În timp ce Guvernul explică ce înseamnă programul SAFE, cu sume, condiții și proiecte concrete, cineva descoperă brusc „datorii de 38 de miliarde” și „economia de război”, de parcă ar fi vorba de o ședință de bloc, nu de un mecanism european negociat la nivel strategic.

Problema nu e că se critică SAFE. Problema e că se vorbește despre el fără să fie înțeles.