Săptămâna începe la limita Constituției. Nicușor Dan poate alege premierul, dar nu și Guvernul
Petrișor Peiu spune că Nicușor Dan încalcă deja Constituția pentru că anunță că va condiționa desemnarea viitorului premier de neparticiparea AUR la guvernare. Formula este evident politică și supralicitată. Dar, dincolo de zgomot, există o problemă constituțională autentică.
Constituția îi dă președintelui dreptul de a desemna candidatul la funcția de premier după consultarea partidelor.
Când nu există o majoritate absolută, șeful statului are o marjă reală de apreciere.
Numai că marja nu este nelimitată.
Articolul 80 îl obligă să funcționeze și ca mediator între puterile statului, iar articolul 103 construiește desemnarea ca rezultat al consultărilor parlamentare, nu ca alegere unilaterală a Cotrocenilor.
Linia pe care Cotroceniul nu o poate trece
Mai important, CCR a spus explicit că, după desemnare, candidatul la funcția de premier are dreptul exclusiv de a-și alege membrii Guvernului.
Componența Cabinetului nu este prerogativa președintelui.
Așadar, Nicușor Dan poate spune politic că nu dorește AUR la guvernare.
Poate lua această poziție în calcul când decide pe cine desemnează. Dar dacă transformă condiția într-un veto efectiv asupra componenței viitorului Cabinet, terenul devine constituțional alunecos.
Deocamdată nu avem o încălcare constatată.
Avem însă o declarație care împinge rolul prezidențial până foarte aproape de granița dintre desemnarea premierului și alegerea indirectă a miniștrilor.
Luni: ziua în care retorica trebuie transformată în soluție
Consultările de luni, 5 octombrie, încep la ora 14.00 cu PSD.
Urmează AUR, PNL, USR, UDMR, minoritățile și celelalte grupuri parlamentare. Ultimii intră neafiliații, la ora 19.00.
Nicușor Dan a anunțat că va face noua desemnare după consultări.
Pozițiile rămân însă aproape incompatibile.
USR cere anticipate și refuză un Guvern care să fie paravan pentru PSD.
PSD negociază o formulă în care să aibă greutate reală.
PNL spune că va analiza desemnarea prezidențială.
AUR revendică accesul la jocul majorităților și contestă chiar regula impusă de președinte.
Și aici apare problema mai puțin festivă a întregii zile de luni:
aceste „consultări” nu prea mai au ce să consulte, iar „negocierile” nu prea mai au ce să negocieze, dacă nimeni nu-și schimbă poziția de fond.
Le știm pe toate. Au fost rostite, reluate, reinterpretate și tocate prin studiouri până când din ele n-a mai rămas aproape nimic viu, doar gustul acru al repetiției.
PSD știe ce vrea.
USR știe ce refuză.
AUR știe ce revendică.
PNL știe cât poate și cât nu poate.
Cotroceniul și-a anunțat deja propriile limite.
În aceste condiții, o nouă rundă de discuții riscă să semene mai degrabă cu reluarea unui episod decât cu începutul unui sezon nou.
Politica se schimbă numai când se schimbă ceva real: raportul de forțe, interesul, costul blocajului sau frica de consecințe.
Dacă toate acestea rămân identice, atunci și concluzia riscă să fie identică.
Problema nu este lipsa dialogului.
Problema este că dialogul a fost deja consumat până la sațietate, iar nimeni nu pare dispus să plătească prețul unei concesii adevărate.
Deasupra mesei de negocieri stă ratingul
Săptămâna începe și cu avertismentul financiar încă proaspăt.
S&P a păstrat România la BBB-, ultima treaptă din categoria investment grade, cu perspectivă negativă.
Agenția spune direct că prelungirea procesului de formare a Guvernului poate compromite consolidarea fiscală din 2027-2028.
Asta schimbă atmosfera.
Criza politică nu mai este doar un concurs de orgolii între palate și partide.
Fiecare nouă desemnare ratată începe să aibă traducere în dobânzi, încredere și credibilitate externă.
Luni, Nicușor Dan trebuie să găsească un premier.
Dar există o dificultate mai mare decât găsirea unui nume:
trebuie să găsească o majoritate fără să încerce să o scrie el însuși.
Exact aici va trece săptămâna viitoare linia fină dintre putere prezidențială și exces de putere.