Săptămâna politică românească: combinația de balet de salon și hărțuială de mahala

La final de mai, când România încearcă să scape de astenia de primăvară și să se arunce în vacanța de 1 iunie, politicienii noștri au avut chef doar de balet și lupte de mahala. Săptămâna care tocmai s-a încheiat a fost un amestec de negocieri, decizii care au stârnit rumoare și declarații care mai de care mai savuroase. Să le luăm la puricat, ca să vedem cu ce rămânem, între festivalurile de pe străzi și politica de culise.

Negocierile de la Cotroceni: cărți pe masă și fețe de poker

La Palatul Cotroceni, președintele Nicușor Dan a chemat partidele la consultări. E clar: fără guvern stabil, n-avem buget, n-avem investiții, n-avem viitor. Așa că Nicușor și-a pus cămașa apretată de arbitru și a invitat toată lumea la masă. În stânga, PNL cu Ilie Bolojan – „managerul de fier” de la Oradea, propus ca premier cu aer (dar și prezență!) de bărbat serios și disciplinat. În dreapta, USR, cu Fritz vorbind cu aplomb despre „principii, nu funcții”. Principiile-s bune, dar știi cum e – când vine vorba de ministere, totul devine „funcție” și „portofoliu” și „cine pe cine trage pe sfoară”.

UDMR-ul a stat la masa verde cu un calm maghiar impecabil. „Noi susținem orice decizie e voința președintelui”, au spus, tradus direct din limba diplomației: „Vrem și noi la masa mare, doar să ne țineți și pe noi la cald, nu pe scaunul de lângă caloriferul stins.”

Până la finalul săptămânii, guvern nu s-a născut. Dar discuțiile s-au încins ca un cazan cu sarmale uitat pe foc: mult abur, multă aromă de „compromis” și puțină certitudine. Bolojan pare favorit, dar PSD-ul privește cu coada ochiului și așteaptă orice semn de slăbiciune – ăsta-i sportul preferat al celor care vor să fie în permanență „la guvernare”.

15:35, 31.05.2025 • ACTUALITATE

CCR interzice publicarea online a declarațiilor de avere ale funcționarilor publici, dar candidații au în continuare această obligaţie

08:50, 31.05.2025 • POLITICĂ

Alfred Simonis, despre decizia CCR: Nu se înfrânează lupta anticorupție, declarațiile de avere vor exista

Decizia CCR: „transparență” cu portița de urgență

Cât timp la Cotroceni se negociau poziții și se ciocneau idei, la CCR s-a mai dat o lovitură mirosind a mucegai: declarațiile de avere ale soților și copiilor nu mai trebuie să fie publice. O decizie „definitivă și obligatorie”, dar care-i cam obligatorie doar pentru cei care n-au curaj să ridice vocea.

ANI a urlat ca o pisică trasă de coadă: „E un pas înapoi! Ne pierdem credibilitatea!” Și au dreptate. Pentru că dacă nu știm ce au nevasta și copiii deputatului X, cum să mai vorbim de transparență?

Dar – și aici intervine sarea și piperul săptămânii – Nicușor Dan n-a tăcut. A ieșit și a zis, clar și fără menajamente: „E o rușine. Eu îmi voi publica declarația de avere pe site-ul Președinției, dacă ANI n-are voie.” Ba chiar a cerut Parlamentului să modifice legea rapid, ca să nu rămânem de râsul curcilor. Un gest de normalitate într-o țară unde „secretul de stat” e un paravan comod pentru îmbogățire pe sub masă.

Judecătorii CCR și impactul deciziei asupra Mărețiilor Lor

Cei nouă judecători ai CCR, care au luat această decizie, sunt direct vizați de aplicarea ei. De exemplu, președintele CCR, Marian Enache, a declarat în 2024 venituri de aproximativ 250.000 de euro, incluzând indemnizația de la CCR, drepturi de autor și pensie. Soția sa, medic primar și profesor universitar, a avut venituri de aproximativ 64.000 de euro. Aceștia dețin, de asemenea, mai multe terenuri, apartamente și conturi bancare substanțiale.

Decizia CCR a fost luată în unanimitate în ceea ce privește eliminarea obligației de a declara bunurile și veniturile soților și copiilor și cu majoritate de voturi în ceea ce privește interzicerea publicării declarațiilor de avere.

Parlamentarii: între ședințe de bonus, plaje și filozofii de vară

Și ce-au făcut aleșii noștri în timpul ăsta? Păi, au bolborosit mult și au făcut puțin. Câțiva s-au scandalizat de decizia CCR, dar nu suficient încât să ceară sesiune extraordinară. Restul au luat notițe despre „weekendul prelungit” și au dat fuga la terase. E clar că interesul pentru „binele țării” e direct proporțional cu distanța până la următorul city-break.

Un tablou general:

Cu toată rumoarea de la Cotroceni și cu decizia CCR care a învârtit pe toată lumea pe loc, România rămâne prinsă între „vrem reformă” și „nu prea vrem să ne dăm la o parte de la ciolan”. Deocamdată, guvernul rămâne pe hârtie și viitorul nostru e tot un fel de piesă de teatru în care actorii joacă fără suflet, dar cu buzunarele pline.

E o săptămână care ne amintește că politica la București e ca un spectacol fără sfârșit: se schimbă costumele, se schimbă luminile, dar actorii rămân aceiași – și aplauzele, la final, rămân un simplu zgomot de fundal.

Scandalos e puțin spus

Decizia Curții Constituționale a României (CCR) din 29 mai 2025, care elimină obligația includerii bunurilor și veniturilor soților și copiilor în declarațiile de avere și interzice publicarea acestor declarații, a generat un scandal imens în spațiul public.

Reacții politice și din societatea civilă

Președintele României, Nicușor Dan, a criticat decizia CCR, afirmând că aceasta contravine principiului transparenței în exercitarea funcțiilor publice. El a subliniat că accesul cetățenilor la informații privind declarațiile de avere ale demnitarilor este o garanție a integrității și responsabilității în spațiul public și a cerut Parlamentului să corecteze rapid eventualele probleme din lege.

Sorin Grindeanu, președintele interimar al PSD, a declarat că va continua să își publice declarațiile de avere și de interese, inclusiv veniturile soției, subliniind că este pentru transparență.

În schimb, George Becali a susținut decizia CCR, considerând-o o „revenire la normalitate” și exprimându-și nemulțumirea față de obligativitatea publicării averii sale.

Poziția ANI

Agenția Națională de Integritate (ANI) a avertizat că decizia CCR poate încălca angajamentele internaționale asumate de România în ultimii 20 de ani privind lupta împotriva corupției și asigurarea integrității în funcția publică.

Poziția noastră

Societatea civilă a reacționat dur, considerând că decizia CCR subminează ani întregi de eforturi pentru transparență și integritate în viața publică și poate fi tradusă în „liber la banul public, fără urmă de control” .

Ce-am avut, ce-am văzut, ce-am pierdut…

Săptămâna politică românească a fost un melanj de speranțe și ipocrizii, de vorbe mari și fapte mici. Un balet de salon cu zâmbete forțate și un miros persistent de mahala politică, gata să explodeze când te aștepți mai puțin. Până la episodul următor, rămânem spectatori la propriul nostru circ.

Ne privește direct (și personal):

Memorandumul rusesc: un document misterios

Rusia a propus o a doua rundă de negocieri directe cu Ucraina, programată pentru 2 iunie la Istanbul, unde intenționează să prezinte un „memorandum” care să contureze condițiile sale pentru o soluționare pe termen lung a conflictului. Cu toate acestea, Moscova a refuzat să transmită documentul în avans, considerând că discuțiile ar trebui să aibă loc în cadrul întâlnirii. Ucraina, pe de altă parte, a insistat să primească memorandumul înainte de întâlnire pentru a putea pregăti o poziție coerentă. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a acuzat Rusia de tergiversare și de lipsă de transparență, subliniind că fără o clarificare prealabilă, participarea la negocieri ar fi inutilă.

Poziția Ucrainei: cereri clare și condiții ferme

Ucraina a transmis deja propriul său cadru pentru pace și așteaptă ca Moscova să facă același lucru. Ministrul de Externe ucrainean, Andrii Sybiha, a declarat că Ucraina este pregătită să participe la următoarea întâlnire, dar dorește să aibă o discuție constructivă, ceea ce înseamnă că este important să primească proiectul Rusiei în avans.

Implicarea internațională: mediere și presiuni

Turcia, în calitate de gazdă a negocierilor, a exprimat speranța că discuțiile de la Istanbul ar putea duce la o întâlnire între președinții Trump, Putin și Zelenski, sub conducerea președintelui turc Recep Tayyip Erdoğan. Statele Unite, prin intermediul emisarului special Keith Kellogg, au încurajat continuarea negocierilor și au exprimat disponibilitatea de a exclude aspirațiile Ucrainei de aderare la NATO de pe agenda discuțiilor, o cerere cheie a Rusiei.

O cale incertă către pace

În ciuda eforturilor diplomatice, negocierile dintre Rusia și Ucraina rămân tensionate și fragile. Lipsa de transparență și cererile contradictorii subminează încrederea reciprocă, iar perspectivele unei soluționări pașnice a conflictului sunt încă nesigure. Comunitatea internațională continuă să urmărească cu atenție evoluția situației, sperând într-un progres semnificativ în cadrul întâlnirii de la Istanbul.

Unde ne aflăm, de fapt? Politicul românesc în mai 2025, un selfie fără filtru

Suntem în punctul în care politica românească pare un selfie făcut cu camera frontală la ora trei dimineața: puțin tulbure, cu filtrele scoase și cu toată oboseala la vedere. După victoria lui Nicușor Dan și după o rundă de consultări la Cotroceni, România a rămas, din nou, suspendată între promisiuni de mântuire și mizeria zilnică a combinațiilor de culise.

Nunțile golanilor de serviciu

Am spus-o și o spunem din nou. Câtă vreme încă există PSD pe scena politică românească, termenul corect pentru participarea acestui partdid la ”binele comun” este GOLĂNEALĂ. Datorăm acestei găști de improvizaci toată istoria ratărilor jalnice, toată această perioadă în care România ar fi trebui să facă pași sănătoși înainte. Și nu i-a făcut.

PNL-ul și USR-ul își negociază viitoarea „nuntă de interes” cu aerul că s-au plictisit deja de ceremoniile de logodnă. Bolojan joacă la două capete: pe de o parte „tehnocratul perfect”, pe de alta „primarul care vrea să administreze țara ca pe Oradea”. Dominic Fritz pozează într-un personaj aproape poetic: „Nu am vorbit de funcții, ci de principii”. Doar că, de când lumea și pământul, politica e despre funcții – iar principiile se scriu la final, pe spatele contractului de guvernare.

Între timp, la CCR s-a dat liber la opacitate: nu mai avem voie să știm ce au nevestele și copiii baronilor. „E constituțional!”, au zis ei, cu voce de bariton. Nicușor Dan s-a enervat și a anunțat că-și va publica singur declarația de avere. Un gest decent, dar e clar că decizia CCR vine ca o mână întinsă celor care au ceva de ascuns. Într-o țară în care hoția s-a strecurat în ADN-ul instituțiilor, CCR a dat, practic, un „like” la jaful ascuns cu diplomație.

Poporul, pulimea, fraierii

Iar afară, lumea își vede de viață: festivaluri, terase, grătare. „Lasă-i, frate, să se certe, noi avem treabă!”, zice poporul cu berea în mână și micii sfârâind în fundal. Și așa e – România e obișnuită să supraviețuiască în timp ce politicienii își reglează conturile.

Și alții?

La Istanbul, rușii își trag la indigo „memorandumul secret” și cer Europei să-și vadă de treabă. Ucraina se ține tare, dar și acolo viitorul e la fel de nesigur ca la noi. În tot acest timp, diplomații români au și ei gura cusută: „Suntem neutri”, „Nu comentăm” – de parcă tăcerea ar salva vreodată un stat mic prins la mijloc între imperii.

Criza e deja turnată în paharele noastre. Se servește rece, cu brânzică și măsline.

Sub toată această spoială de „calm diplomatic” și „negocieri constructive” se ascunde o realitate pe care n-o poate acoperi nicio declarație: suntem pe marginea unei crize mai mari decât vrem să recunoaștem. Deficitul bugetar e pe punctul de a ne da în cap. Bâta e mare. Cucuiul va fi barosan.

Coalițiile se negociază cam la fel. Fiindcă meniul nostru de fast-food politic este același. Hamburgeri refrigerați, cartofiori semipreparați. Un oușor prăjit în direct, ca să învioreze amestecul. Ieftin. Și nu neapărat bun.

Și peste toate, românul rămâne spectator la propriul film – același film prost, adormitor, dar pe care nu reușește să-l închidă. E Big Brother aici, cu seringa și serul extras din acceptare și speranță.

Unde ne aflăm, de fapt? Exact unde am fost mereu: la limita dintre haos și adaptare. Încă o săptămână care ne arată că, în România, orice promisiune e un balon de săpun. Și orice decizie e un pas mic pe o sârmă care se rupe când te aștepți mai puțin.