Șapte ani de la protestul diasporei. Dosarul „10 August” se apropie de prescripție, procesul continuă

La șapte ani de la protestul diasporei din Piața Victoriei, eveniment marcat de o intervenție violentă a forțelor de ordine, dosarul „10 August” se află încă pe rolul instanțelor militare, cu șanse incerte de a fi soluționat înainte de termenul de prescripție penală, estimat pentru octombrie 2026.

Contextul evenimentelor din 10 august 2018

Pe 10 august 2018, Piața Victoriei din București a devenit punctul central al unui protest de amploare organizat de românii din diaspora, sprijiniți de numeroși participanți din țară. Mobilizarea a fost anunțată cu luni înainte pe rețelele de socializare, iar scopul declarat era transmiterea unui mesaj ferm împotriva corupției, abuzului de putere și a modificărilor legislative percepute ca amenințări la independența justiției.

Potrivit estimărilor oficiale, în jur de 30.000 de persoane au participat la manifestație. Mulți protestatari au venit din afara României, unii parcurgând mii de kilometri pentru a fi prezenți. Atmosfera din primele ore ale protestului a fost una predominant pașnică: oamenii afișau steaguri, pancarte și scandau lozinci civice, iar evenimentul era monitorizat de un dispozitiv consistent de jandarmi.

Situația a început să se tensioneze în a doua parte a zilei. În jurul orei 23:00, Jandarmeria Română a declanșat o intervenție în forță, sub coordonarea comandamentului format din Laurențiu Valentin Cazan, Gheorghe Sebastian Cucoș și Ionuț Cătălin Sindile. Conform acuzațiilor formulate ulterior de procurori, ordinul de dispersare a vizat întreaga mulțime, nu doar persoanele implicate în incidente izolate de violență.

Ancheta Parchetului Militar a stabilit că au fost folosite mijloace tehnice și de coerciție într-un volum semnificativ:

• 489 de grenade cu efect iritant-lacrimogen,

• 63 de grenade cu efect acustic,

• 316 cartușe de calibru 38 mm și 40 mm cu gaze lacrimogene,

• 8 pulverizatoare de capacitate mărită,

• 168 pulverizatoare de mână.

Acțiunea a avut drept consecință directă rănirea a 433 de persoane, potrivit datelor oficiale. Victimele au suferit leziuni ce au necesitat între 1 și 50 de zile de îngrijiri medicale. Printre cei afectați s-au numărat jurnaliști acreditați, copii și trecători aflați întâmplător în zonă.

Unul dintre cazurile care au marcat opinia publică a fost cel al lui Ilie Gâzea, un protestatar în vârstă din Teleorman, prezent în piață în seara de 10 august. Potrivit familiei și medicilor, starea sa de sănătate s-a deteriorat rapid după expunerea la gazele lacrimogene. Acesta a decedat la 21 august 2018, decesul fiind pus în legătură cu efectele intoxicației chimice.

Procurorii au reținut că intervenția jandarmilor a încălcat principiile legale ale necesității, gradualității și proporționalității, elemente fundamentale în gestionarea situațiilor de ordine publică. De asemenea, s-a constatat că măsurile nu au fost limitate la izolarea și neutralizarea persoanelor violente, ci au vizat și protestatarii pașnici, care constituiau majoritatea covârșitoare a celor prezenți în piață.

Cronologia protestului din 10 august 2018 – Piața Victoriei, București

Dimineața – sosirea protestatarilor

• Primele grupuri de români din diaspora ajung în București după călătorii lungi cu mașina, avionul sau autocarul din țări precum Italia, Spania, Germania, Marea Britanie, Franța și SUA.

• În Piața Victoriei se montează baricade mobile și garduri pentru delimitarea spațiului, Jandarmeria mobilizează efective numeroase încă din orele matinale.

Ora 12:00 – începutul adunării

• Piața începe să se umple treptat cu participanți purtând steaguri tricolore, pancarte și bannere cu mesaje împotriva corupției. Atmosfera este una de manifestație pașnică, cu muzică, scandări și interacțiuni cordiale între protestatari și forțele de ordine.

Ora 16:00 – creșterea numărului de participanți

• Numărul manifestanților ajunge la câteva zeci de mii. Circulația în zonă este blocată. Temperatura ridicată și aglomerația determină echipele medicale de voluntari și SMURD să acorde primele îngrijiri unor persoane cu probleme minore de sănătate.

• Primele tensiuni apar în zona centrală, unde un grup restrâns de persoane încearcă să forțeze cordoanele jandarmilor.

Ora 18:00 – primele incidente

• Jandarmeria folosește spray-uri lacrimogene punctual împotriva unor persoane considerate turbulente.

• Reprezentanți ai organizatorilor îi îndeamnă pe participanți să rămână pașnici și să evite provocările.

Ora 19:00 – se intensifică tensiunile

• Câteva grupuri izolate aruncă cu obiecte către jandarmi. Forțele de ordine răspund cu gaze lacrimogene, incidentul fiind limitat temporar.

• Marea majoritate a protestatarilor rămâne însă pașnică, continuând să scandeze lozinci civice.

Ora 21:00 – atmosfera devine conflictuală

• Mulțimea din piață depășește 30.000 de oameni. Cordoanele de jandarmi se reconfigurează.

• Martorii relatează că au fost trase primele grenade lacrimogene către zone aglomerate unde nu existau acte de violență.

Ora 23:00 – ordinul de intervenție în forță

• Potrivit actului de sesizare al procurorilor militari, col. Laurențiu Valentin Cazan, împreună cu Gheorghe Sebastian Cucoș și Ionuț Cătălin Sindile, ordonă dispersarea întregii mulțimi, nu doar izolarea grupurilor violente.

• În decurs de câteva minute, Jandarmeria folosește sute de dispozitive cu efect iritant-lacrimogen, grenade acustice și tunuri cu apă.

Ora 23:11 – declanșarea generală a acțiunii

• Intervenția se extinde pe toată suprafața pieței. Gazele lacrimogene acoperă zona, inclusiv segmente cu familii, jurnaliști și persoane în vârstă.

• Numeroși participanți acuză dificultăți respiratorii, usturimi oculare, greață și panică.

Ora 23:30 – evacuarea masivă

• Protestatarii încep să părăsească piața pe toate direcțiile, unii fiind ajutați de voluntari și echipe medicale.

• Ambulanțele intervin constant pentru a transporta răniții către spitale.

După miezul nopții (11 august 2018)

• Piața este eliberată complet. Echipele de intervenție rămân în zonă pentru a preveni regruparea participanților.

• În spitalele din București, medicii tratează sute de persoane rănite sau intoxicate.

Evoluția dosarului

Dosarul a fost deschis pe 11 august 2018 de procurorul militar Bogdan Pîrlog, care s-a sesizat din oficiu. În 2020, DIICOT a dispus clasarea cauzei, însă în aprilie 2021, judecătorul Alexandru Ciprian Ghiță de la Curtea de Apel București a anulat soluția și a trimis dosarul înapoi la Secția Parchetelor Militare pentru completarea anchetei.

În august 2023, după cinci ani de la eveniment, Parchetul General a dispus trimiterea în judecată a 16 foști ofițeri și subofițeri ai Jandarmeriei Române. Printre aceștia se numără:

• Laurențiu Valentin Cazan – fost adjunct al Direcției Generale de Jandarmi București, acuzat de abuz în serviciu și fals intelectual;

• Gheorghe Sebastian Cucoș – fost șef al Jandarmeriei Române, acuzat de abuz în serviciu;

• Ionuț Cătălin Sindile – fost prim-adjunct al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, acuzat de abuz în serviciu.

Ceilalți 13 inculpați sunt acuzați de purtare abuzivă.

Procesul pe fond

Judecata pe fond a dosarului „10 August” a început la 8 noiembrie 2024, în fața Tribunalului Militar București. Cazul a fost repartizat judecătorului militar Octavian George Nicolae, un magistrat cunoscut pentru ritmul alert cu care își gestionează cauzele. Încă de la primul termen, acesta a anunțat că va impune un calendar accelerat al ședințelor, cu scopul de a audia cât mai rapid cele aproape 700 de persoane implicate în calitate de martori sau părți civile.

Judecătorul a stabilit până la șapte termene de judecată pe lună, o frecvență rar întâlnită în instanțele din România, unde practica obișnuită este de un termen pe lună sau chiar la intervale mai mari în cauzele complexe. La fiecare ședință sunt citați între 15 și 30 de martori, ceea ce presupune un efort logistic considerabil, atât pentru instanță, cât și pentru avocați.

Această strategie a fost contestată de apărătorii inculpaților, care au invocat dificultăți în pregătirea apărărilor într-un ritm atât de susținut și au solicitat revenirea la un program mai relaxat. Cererile lor, inclusiv solicitări de reluare a procedurii de cameră preliminară și disjungere a cauzei, au fost respinse de judecător la termenul din 18 iulie 2025. Apărătorii au anunțat intenția de a contesta aceste decizii la Curtea Militară de Apel București, ceea ce ar putea duce la întârzieri suplimentare.

Până în prezent, procesul a acumulat 37 de termene. Următorul este programat pentru 12 septembrie 2025, când urmează să continue audierea martorilor. Din totalul victimelor identificate în anchetă, 312 persoane s-au constituit părți civile, solicitând despăgubiri pentru prejudiciile fizice, psihice și materiale suferite.

Miza principală a acestui ritm accelerat este evitarea prescripției răspunderii penale, estimată pentru octombrie 2026. Complexitatea dosarului – numărul mare de inculpați, faptele analizate și volumul probatoriului – face ca respectarea acestui termen să fie o provocare. Pe de altă parte, ritmul intens al ședințelor ridică riscul apariției unor contestații procedurale care ar putea prelungi durata procesului, mai ales în fazele de apel.

Riscul prescripției

Conform legislației penale în vigoare, faptele imputate în dosarul „10 August” se prescriu în octombrie 2026, la opt ani de la momentul producerii evenimentelor. Aceasta înseamnă că, dacă până la acea dată nu există o hotărâre definitivă, inculpații nu vor mai putea fi trași la răspundere penală, indiferent de concluziile anchetei și ale instanțelor pe fond.

Prescripția este un mecanism juridic care limitează în timp dreptul statului de a pedepsi o infracțiune, având rolul de a preveni procesele nedeterminate și de a asigura stabilitatea raporturilor juridice. În cauzele cu un volum mare de probe și un număr ridicat de părți implicate, cum este „10 August”, această limită temporală devine însă un factor de presiune asupra ritmului procesului.

Complexitatea dosarului – peste 16 inculpați, aproape 700 de martori și 312 părți civile – face ca administrarea probatoriului să fie un proces de durată. Chiar și cu ritmul accelerat impus de instanța de fond, audierile, expertizele, eventualele confruntări și administrarea documentelor vor necesita luni de zile.

La aceasta se adaugă posibilitatea contestațiilor procedurale, a cererilor de recuzare și a solicitărilor de amânare, fie din motive medicale, fie din rațiuni strategice ale apărării. Fiecare astfel de incident procedural poate adăuga săptămâni sau luni la durata procesului.

Chiar dacă judecata pe fond ar putea fi finalizată înainte de termenul de prescripție, faza apelului reprezintă o nouă etapă cu durată incertă. Contestațiile și recursurile formulate la Curtea Militară de Apel ar putea întinde procesul peste limita legală, ceea ce ar conduce automat la încetarea procesului penal prin prescripție.

În acest context, prescripția nu este doar un termen calendaristic, ci o amenințare concretă la adresa finalizării cazului. În trecut, numeroase dosare cu impact public din România au fost închise din cauza împlinirii termenelor de prescripție, ceea ce a generat critici puternice din partea societății civile și a partenerilor internaționali ai României.

Reacția societății civile

Organizația „Corupția Ucide” și alte grupuri civice au anunțat manifestații comemorative pe 10 august 2025 în Piața Victoriei, sub sloganul „Nu uităm! Nu iertăm!”. Scopul declarat este menținerea subiectului pe agenda publică și presiunea asupra autorităților pentru finalizarea procesului.

Un dosar foarte important

La șapte ani de la protestul diasporei, „Dosarul 10 August” rămâne unul dintre cele mai importante cazuri privind relația dintre stat și cetățean în România postdecembristă. Modul în care se va încheia acest proces poate reprezenta un precedent pentru modul în care statul tratează responsabilitatea instituțiilor sale în raport cu drepturile fundamentale ale cetățenilor.

În lipsa unei sentințe definitive până în 2026, răspunsul juridic la evenimentele din 10 august 2018 riscă să fie anulat de trecerea timpului. În memoria celor prezenți atunci în Piața Victoriei, însă, faptele rămân parte a istoriei recente și continuă să alimenteze dezbaterea despre democrație, justiție și răspundere instituțională în România.