Șapte din nouă limite planetare au fost încălcate. Omenirea intră într-o zonă de risc ecologic

Nivelul de acidificare a oceanelor a depăşit pragul considerat compatibil cu existenţa unor ecosisteme stabile şi durabile. Anunţul vine de la Institutul de Cercetare Climatică din Potsdam (PIK), Germania, una dintre cele mai prestigioase instituţii din lume care monitorizează parametrii de mediu esenţiali pentru viaţă. Raportul publicat miercuri arată că omenirea a trecut acum de şapte dintre cele nouă „limite planetare”, ceea ce plasează planeta într-o zonă de risc ecologic major.

Ce sunt „limitele planetare”

Conceptul de „limite planetare” a fost definit pentru prima dată în 2009, de aproximativ 30 de cercetători internaţionali, într-un articol ştiinţific intitulat „Un spaţiu sigur de funcţionare pentru umanitate”. La acea vreme, oamenii de ştiinţă atrăgeau atenţia că omenirea „depăşise cel puţin trei dintre aceste limite”.

Aceste limite reprezintă parametri globali, cum ar fi nivelul de dioxid de carbon din atmosferă sau aciditatea oceanelor, care definesc stabilitatea ecosistemelor şi condiţiile necesare pentru supravieţuirea vieţii pe Pământ. Odată încălcate, echilibrul natural se destabilizează, cu riscuri pentru specii, resurse naturale şi, implicit, pentru omenire.

Raportul din 2025: pragul acidificării oceanelor a fost depășit

În rapoartele anuale publicate din 2009 până în prezent, cercetătorii de la PIK au documentat o deteriorare constantă a situaţiei globale. Potrivit datelor publicate miercuri, raportul din 2025 marchează un moment critic: „limita acidificării oceanelor” a fost oficial depăşită.

„Oceanul este pe cale să se acidifice, ameninţând viaţa marină şi făcându-ne să intrăm în era unor condiţii periculoase, cu tendinţa ca acestea să se agraveze în continuare”, avertizează autorii studiului, citaţi de AFP şi preluaţi de Agerpres.

De ce contează aciditatea oceanului

Deşi aciditatea se măsoară cu ajutorul pH-ului, pentru această limită planeta a fost raportată la concentraţia de aragonit – un mineral esenţial pentru formarea scheletelor coralilor şi a cochiliilor unor animale marine. Cu cât oceanele devin mai acide, cu atât aragonitul se dizolvă mai repede, punând în pericol lanţuri întregi de organisme.

Limita a fost stabilită la 80% din nivelul de aragonit existent în perioada preindustrială. Datele recente arată că oceanele au coborât deja sub acest prag.

Potrivit PIK, pH-ul la suprafaţa oceanului a scăzut deja cu aproximativ 0,1 unităţi de la începutul erei industriale – ceea ce echivalează cu o creştere a acidităţii cu 30% până la 40%.

„Această schimbare ameninţă organismele care formează cochilii sau schelete din carbonat de calciu, precum coralii, moluştele şi speciile cruciale de plancton. Dispariţia progresivă a acestor organisme poate perturba lanţul trofic marin”, au explicat oamenii de ştiinţă.

Care sunt cele nouă limite planetare

Cauza principală a acidificării oceanelor este absorbţia dioxidului de carbon (CO2) rezultat din arderea combustibililor fosili. Însă aceasta nu este singura problemă.

În afară de acidificarea oceanelor, alte şase limite planetare au fost deja depăşite:

• schimbările climatice (exces de CO2 în atmosferă),

• integritatea biosferei (dispariţia unor specii şi consum excesiv de resurse),

• utilizarea solurilor (defrişările masive),

• ciclul apei dulci (zone afectate grav de secetă şi inundaţii),

• ciclurile biogeochimice (folosirea masivă a îngrăşămintelor şi pesticidelor),

• introducerea de entităţi noi în biosferă (plastice şi alte substanţe chimice industriale).

Cele două „limite planetare” care nu au fost încă depăşite sunt nivelul de ozon din stratosferă – protecţia naturală împotriva radiaţiilor ultraviolete – şi concentraţia aerosolilor atmosferici, responsabili pentru poluarea aerului.

Mesajul cercetătorilor de la Potsdam este unul clar: omenirea a intrat într-o zonă roşie de risc ecologic. Fiecare limită încălcată pune presiune pe ecosistemele planetei şi creşte riscul unor dezechilibre greu de controlat.

„Nu este vorba doar despre salvarea speciilor de corali sau a planctonului, ci despre menţinerea unui sistem planetar capabil să susţină viaţa umană în condiţii stabile”, au subliniat autorii raportului.