Scandalul CV-urilor trimise la Guvern: meritocrație sau vechiul joc politic?

Guvernul a lansat în această vară un portal digital dedicat recrutării pentru funcțiile din companiile de stat. Ideea, în sine, părea revoluționară: transparență, acces egal pentru toți cetățenii, înlocuirea pilelor și a carnetului de partid cu criterii clare de competență. Primele zile au confirmat apetitul public pentru schimbare: sute de CV-uri încărcate într-un timp record, semn că există resursă umană pregătită să intre în sistem, dacă i se oferă o șansă reală.

O platformă cu ambiții mari

În teorie, ar fi un pas uriaș către meritocrație. În practică, însă, s-a transformat deja într-un scandal politic.

Cine și de ce aruncă suspiciuni?

Secretarul general al Guvernului, Radu Oprea, a susținut public că aproape 1.000 dintre aplicații ar proveni din zona USR. Declarația a aprins instantaneu spiritele: adversarii s-au grăbit să spună că partidul vrea să își plaseze oamenii, iar presa tabloidizată a rostogolit ideea ca pe o vină în sine.

Numai că afirmația nu are nicio acoperire concretă. Ministrul Economiei, Radu Miruță (USR), a respins acuzația categoric: „Nu am întrebat pe nimeni de la ce partid este. Singurul criteriu care contează sunt competențele.”

Într-un stat normal, discuția s-ar fi oprit aici. În România însă, suspiciunea e armă politică – iar o platformă care putea să fie despre competență a devenit pretext de ceartă partinică.

Politizarea unei șanse reale

Este simptomatic: în loc să se vorbească despre calitatea CV-urilor, despre experiența candidaților sau despre modul în care companiile de stat pot beneficia de sânge proaspăt, atenția s-a mutat către etichete politice. Cine pe cine reprezintă? De la ce partid vine? Cine trage sforile?

Aceasta este boala veche a administrației românești. Indiferent de inițiativă, totul se transformă într-o chestiune de control politic. Și atunci meritocrația, atât de clamată în discursuri, rămâne blocată la intrare, înlocuită de reflexul suspiciunii.

O oportunitate ratată?

Platforma poate fi – dacă rezistă – un test. Poate fi primul pas către o selecție reală, poate arăta că România nu mai este captivă rețelelor de pile. Dar pentru asta, e nevoie de credibilitate. Iar credibilitatea se câștigă prin transparență totală: reguli clare, publicarea criteriilor, selecția explicată pas cu pas.

Orice ambiguitate devine un dar pentru cei care abia așteaptă să strige „fraudă” sau „captură politică”. Aici e vulnerabilitatea. Nu faptul că aplică membri de partid (au și ei dreptul să aplice ca orice cetățean), ci riscul ca procesul să fie confiscat simbolic și aruncat în ridicol.

CV-ul României e încă necompletat

Dincolo de acuzații, platforma pentru CV-uri la Guvern e o oglindă a felului în care România se raportează la schimbare. Pe hârtie, avem instrumentele modernizării. În realitate, suspiciunea și reflexele partinice riscă să îngroape și această inițiativă.

Întrebarea esențială nu este „câte CV-uri vin de la USR?”, ci câte dintre ele sunt citite, analizate corect și urmate de selecții pe bune. Dacă răspunsul e pozitiv, atunci meritocrația are o șansă. Dacă nu, atunci totul rămâne doar un alibi: un exercițiu digital frumos ambalat, dar gol pe dinăuntru.

România și propriul ei CV

La o privire mai atentă, platforma digitală de recrutare nu e doar despre câteva sute sau mii de aplicații. Este o metaforă a României însăși. Țara noastră pare prinsă între trecut și viitor, între reflexele pilelor și dorința de a arăta lumii că poate funcționa pe criterii moderne.

Un CV, până la urmă, nu e decât povestea oficială a vieții tale: ce-ai făcut, unde-ai muncit, ce știi să faci. România, ca stat, nu are încă un CV coerent de prezentat în fața cetățenilor săi. Are experiențe fragmentate, are diplome și promisiuni, dar când vine vorba de „interviul final” – adică de încrederea oamenilor – rămâne fără răspunsuri.

Și atunci, miza platformei e mai mare decât pare.

Nu e doar un portal cu fișiere PDF, ci un test de maturitate. Dacă reușim să alegem oameni pe criterii reale, putem spune că am început să ne scriem, în sfârșit, un CV respectabil. Dacă nu, tot ce rămâne este o foaie albă pe care, cu ironie amară, scrie doar atât: „Experiență: politica de partid. Competențe: supraviețuirea într-un sistem viciat. Obiective: să mai rezistăm încă un ciclu electoral.”

România își caută încă locul de muncă pe piața europeană a democrațiilor. Iar CV-ul ei, plin de corecturi și ștersături, rămâne, deocamdată, un document neterminat.