Scrisoare deschisă către grangurii și ștabii din Constanța

Dragi granguri și dragă ștăbărime din schema și din organigrama Primăriei Constanța… Ba, prin extindere, și de la Consiliul Județean Constanța, și de la Prefectura Constanța, că, parcă ar fi vorba în propoziție și despre domniile voastre, nu doar despre cei de la primărie.

Știu, sunteți mulți. Aveți birouri somptuoase. Fotolii confortabile. Facilități cu duiumul. Nu vă cunosc. Pe niciunul dintre domniile voastre. Și nici dumneavoastră n-aveți habar de mine, care, iaca, în crucea lunii iunie, mă pune Scaraoschi, ăla de e de serviciu pe la cazanele cu smoală, să vă scriu.

Și vă scriu ca jurnalist cu state vechi în presă, dar și ca turist. Domn’le, sunt la Mamaia și vreau să vă întreb cât mama zmeilor mai aveți de gând să lăsați stațiunea asta să se prăbușească? E haos, e jale, e mizerie aici. Și, prin birouri, pe la domniile voastre, se simte, așa, o amorțeală, și-o sfântă adormire, și-o mirobolantă nepăsare, și-o lâncezeală crasă, și-un lasă, mă, că merge și-așa, de se aude de la vecinii bulgari.

Nicicând n-a fost stațiunea asta în halul ăsta! Mă doare, cum ar veni, la bască de Radu Mazăre, care a fost și el, ca dumneavoastră, un ștab prin administrația constănțeană. Domnilor, doamnelor, fraților, băi, băieți! Pe vremea ăstuia, Mamaia strălucea. Nu era niciun fir de iarbă uscat, nicio frunză căzută pe stradă, niciun copac crescut ca un hățiș din care, parcă, aștepți să iasă lupii, niciun fir de praf, ca s-o iau pe scurtătură.

10:54 • Turism

Mamaia nu mai este preferata turiştilor de 1 Mai. Băile Felix, noua vedetă

Nu știu dacă dădea cu biciul în cei de la salubritate, nu știu dacă administratorii de hoteluri – și toată lumea, îl ascultau ca pe un tătuc, nu știu dacă se temeau toți de zambalucii lui, nu știu dacă era respect sau frică la mijloc. Tot ce știu e că, pe vremea lui, Mamaia strălucea. Din toate punctele de vedere.

Deci, și de curățenie. Dacă scăpai înghețata jos, puteai s-o iei fără grijă că s-a făcut câh. Ca acum… Oamenii din turism, pe vremea lui Mazăre, își știau treaba. Și, în plus, dacă nu erau chiar răvășiți de respectul pentru turist, măcar, de ochii soacrei, adică ai lui Mazăre, păreau că sunt. Da, da, cu toate păcatele lui – de care, nu, nu-l absolv și nu-l cocoț pe postament lângă Ovidiu, știa să comunice cu oamenii, știa să se facă ascultat, știa să se impună, știa să transmită, știa să le vorbească tuturor pe înțeles.

Și, mai ales, dragi ștabi și dragi granguri din tot ce înseamnă administrație constănțeană, Mazăre cobora printre oameni. La firul ierbii, nenică! La vâna valului! Lasă că se îmbrăca în faraon ori în nazist. Lasă că era cu armata de fete goale și de pițipoance după el. Dar – și am văzut eu, înainte de un 1 mai, ăsta ținea frâiele cu mâna lui și venea în control, mămică. El. Cu angajații primăriei, pe care îi scotea în teren, din confortul biroului.

Și lua la rând tot, din sudul stațiunii, de la vestita locație Cleopatra, până în nord, muuuuuult după Rex. E drept că, pe vremea lui, încă nu se unise Navădariul cu Mamaia Nord, ca acum, întru construcții de tot felul. Ei, și lui Mazăre nu-i scăpa nicio plajă, niciun gard, niciun hotel, nicio tonetă, nici pe mă-sa lu’ tac-său, cum ar veni. Și, după ce trecea el, ăia pe unde trecea se puneau pe măturat, pe vopsit, pe strâns uscături, pe tuns iarba, pe tăiat pomii, pe, cum să zic, tuns, ras și frezat tot ce însemna Mamaia.

Nu era mizerie, nu erau plaje lăsate în dorul lelii, nu erau spații verzi cu bălării cât statul unui om, nu erau terase vai de mămițica lor, nu erau alei stricate, nu erau chioșcuri dărăpănate, nu era haos și nici jelanie. Și, după ce-a terminat Mazăre cu inspecția, s-a dus, mămică, și s-a apucat să facă un eveniment.

Adică e o chestie evenimentul ăsta care atrage oamenii, care implică și participarea altora, care face lumea să mai vrea, pe care presa se repezea să-l transmită. Da, se urca în carul alegoric Mazăre, da, era faraon și nazist, da, avea o ciurdină de fete aproape goale după el, da, așa e.

Măi, dragi granguri și dragi ștabi, aveți dreptate. Mazăre era ca naiba. Penal, hoț, ciorditor, corupt, și cum o mai zice instanța ori gura târgului că e. Dar Mamaia era cartea lui vizită. Piesa lui de referință. Dacă acum stațiunea care ar trebui să fie etalon pe litoralul românesc e doar un opaiț amărât, care abia pâlpâie – și mă uit cu grijă la ea, că se stinge, naibii, la vreo adiere de vânt, pe vremea lui Mazăre era candelabru de cristal! Lumina, strălucea, atrăgea, plăcea, ieșea în evidență, era prima-ntâia, după cum se zice pe la scripte.

Bun, domniile voastre nu organizați carnavaluri și evenimente cum făcea Mazăre. N-aveți treabă cu faraonii și cu fetițele. Și, da, e o dovadă de seriozitate și de responsabilitate. Dar, dragi granguri, ieșiți, domnule, din birourile alea! Luați Mamaia la pas! Încercați să vă impuneți în fața hotelierilor! Puneți oamenii din turism la muncă.

Pe lângă treptele pe care urci la hotel, să curețe și spațiul verde – mă rog, așa ar trebui să fie, dar nu e – de buruieni și de uscături, că nu le-o pica mâna din cot! Vorbiți cu cei de la Apele Române să facă într-un fel cu plajele astea care nici vorbă să mai aibă, ca pe vremuri, nisip galben și fin, ci numai cioburi de scoici, ca alea de sticlă, pe care cu toată bunăvoința, nu se poate călca. Faceți, Doamne sfinte, și niște trotuare, pe Bulevardul Mamaia.

Că pe stradă trec mașinile și pietonul face buba dacă îi trece prin cap să se ia cu ele la șmecherii, iar prin hățișurile de pe margini îți rupi picioarele, nădragii, botinele, zelul, zenul și alte cele. Luați legătura cu mahării care au afaceri la Mamaia! Să dea dracii dacă nu vă ajută, dacă le cereți ajutorul! Măcar așa, de pamplezir, dacă nu pentru că le pasă!

Vedeți-vă de șmenurile dumneavoastră, că, na, sunt importante, dar aruncați un bobuleț de implicare și pentru Mamaia asta! Dragă ștăbărime și dragi granguri care mi se pare că luați banii degeaba pe statul de plată, umbra voastră nu se simte la Mamaia… Nici mama mamei umbrei. N-ați trecut pe aici, n-ați văzut, nu vă pasă! Și Mamaia e ca dracu’, da!

Iote ce vă propun: dacă nu puteți să faceți toate astea, dacă nu vă ține, dacă nu vă pasă, dacă nu partikipați, ca să fiu în ton cu lumea, dacă vi se strepezesc dințișorii să luați contact cu lumea, cu oamenii turismului, cu ăia de la curățenie, cu plajele, că, na, or fi și țânțari, angajați-mă pe mine consilier. Nu băgătoare de seamă, de pe margine, ci atacant în teren. N-am mai fost niciodată. Consilier. Dar, parol, mă descurc! Ca orice om gospodar, de altfel! Ba, chiar și de la distanță mă descurc. Și chiar în timp ce scriu, după cum se vede, articole pentru ziar.

Că să dea naiba dacă e zbor pe lună, pe marte, pe mercur retrograd! Domnilor granguri! E aproape de moarte clinică stațiunea despre care, uite, tot fac vorbire. Ce faceți? O salvați? Îi dați brânci pe scări? Departe de mine de a vă pune la îndoială onestitatea, profesionalismul, buna credință. Însă, astea sunt degeaba, dacă nu vă mișcați partea dorsală din birouri și dacă nu vă puneți neuronii la treabă. Din cer, parol, nu pică salvarea și aducerea stațiunii Mamaia pe scena cu grei. Nici Sfântul Andrei, nici ÎPS Teodosie nu au puteri de-astea…

Așa că, dragi granguri din Constanța, dacă n-am spus, vorba lui Pruteanu, săracul, repet: faceți, dracului, ceva cu Mamaia asta! Puneți, dacă nu sunteți în stare și nu vă ține, pe unul care să facă ordine, care să trezească administratorii de hoteluri din letargie și din adormire, care să comunice eficient cu lumea, care să fie ascultat, care să știe să lege două vorbe și să treacă, să zic așa, sticla, care să fie, nu știu, lider. Ca un lider. Nu ca o păpușă. Nu ca un papițoi. Nu ca altceva! Vremea lui Mazăre a apus. Bine! Fuse și se duse. Nu e nimeni nostalgic. Dar ce puneți în loc, ca Mamaia să aibă fason de stațiune europeană, măi, dragi ștabi și dragi granguri?