„Scutul molecular” plasat în nas ar putea trata, în curând, factorul declanșator al febrei fânului. În cinci-șapte ani, va fi disponibil pe piață

Aproximativ 40% din populația europeană este alergică la polen, iar simptomele cauzează o pierdere estimată de 100 de milioane de zile de școală și de muncă, în fiecare an.

Factorii care conduc la apariția febrei fânului

Prevalența febrei fânului este în creștere de zeci de ani și este probabil ca acest lucru să ia amploare.  Se consideră că igiena îmbunătățită, utilizarea pe scară largă a antibioticelor și antisepticelor, schimbările de stil de viață, dieta, poluarea și criza climatică joacă, de asemenea, un rol important în această creștere. Acum există o nouă speranță pentru cei care suferă de această afecțiune.

Cercetătorii au creat un anticorp pentru șoareci, care, atunci când este aplicat în interiorul nasului, împiedică șoarecii să dezvolte simptome de febră de fân și astm ca răspuns la polenul de pelin. Pelinul este cea mai frecventă cauză a alergiilor la polen în Asia Centrală și în unele părți ale Europei, unde între 10% și 15% dintre persoanele cu febră de fân sunt alergice la acesta.

Protejează împotriva simptomelor alergice la nivelul căilor respiratorii  superioare și inferioare

„Este pentru prima dată când un anticorp monoclonal conceput pentru a bloca un alergen specific din polen este administrat direct în nas și s-a demonstrat că protejează împotriva simptomelor alergice la nivelul căilor respiratorii superioare și inferioare”, a declarat prof. Kaissar Tabynov, directorul Centrului Internațional de Vaccinologie al Universității Naționale de Cercetări Agrare din Kazahstan (KazNARU) din Almaty și autorul principal al studiului.

06:02, 11.06.2025 • NECONVENTIONAL

Alergia la rețelele fără fir, cea mai mare maladie a secolului al XXI-lea. Simptomele electro-hipersensibilității sunt foarte dure

De aceasta a anunțat că „în viitor, ar putea fi dezvoltate anticorpi similari pentru alți alergeni majori din polen, cum ar fi ambrozia sau iarba. Acest lucru deschide calea către o nouă generație de tratamente precise împotriva alergiilor, care acționează rapid, fără ace și adaptate sensibilității individuale la alergeni.”

„Scut molecular”

Tratamentul tradițional este imunoterapia specifică alergenului: pacienții sunt expuși la doze crescânde de alergen, până când devin insensibili. Totuși, acest tratament nu funcționează pentru toți pacienții, iar în ultimele decenii, așa-numita „terapie cu anticorpi monoclonali specifici alergenilor” a devenit din ce în ce mai populară ca alternativă.

În terapia cu anticorpi monoclonali specifici alergenilor, cercetătorii creează anticorpi din clasa IgG, care fie recunosc în mod specific alergenul și îl blochează, fie se leagă de anticorpii IgE în general. În ambele cazuri, acest lucru împiedică alergenul să declanșeze o reacție alergică. Un dezavantaj este că, de obicei, acești anticorpi trebuiau injectați în fluxul sanguin, până acum.

„Metoda noastră acționează imediat și local la nivelul mucoasei nazale, neutralizând alergenul la contact. Acest „scut molecular” nu numai că împiedică activarea anticorpilor IgE, dar poate reduce și inflamația prin alte mecanisme. E vorba de calmarea răspunsurilor celulelor imune și promovarea căilor de reglare”, a mai explicat Tabynov.

Cinci linii celulare „hibridome” nemuritoare

Cercetătorii au injectat șoarecilor o doză de polen de pelin, stimulându-i să producă anticorpi împotriva acestuia. Șoarecii au fost apoi eutanasiați în mod uman, iar splina lor a fost recoltată pentru a izola celulele albe din sânge. Utilizarea șoarecilor a fost aprobată de Comitetul instituțional pentru îngrijirea și utilizarea animalelor, din cadrul Ministerului Sănătății al Republicii Kazahstan.

Celulele albe din sânge au fost apoi fuzionate cu celule canceroase cultivate în laborator provenite de la șoareci cu mielom multiplu.

Acest lucru a dus la obținerea a cinci linii celulare „hibridome” nemuritoare, fiecare secretând un singur tip (de aici și denumirea de „monoclonal”) de anticorp împotriva polenului de pelin. O serie de teste diagnostice au arătat că cel mai puternic a fost produs de linia celulară hibridomă XA19, care a fost selectată pentru dezvoltare ulterioară.

Reducerea simptomelor alergice

Pentru a testa eficacitatea lor, anticorpii purificați din XA19 au fost administrați în interiorul nasului a cinci șoareci, care fuseseră stimulați să devină alergici la polenul de pelin prin injecții cu extract de polen. Alți cinci șoareci au servit drept control pozitiv: aceștia fuseseră sensibilizați în mod similar, dar au primit un placebo.

Alți cinci șoareci au constituit controlul negativ, nefiind sensibilizați nici la polen, nici tratați cu anticorpi monoclonali. Trei săptămâni mai târziu, toți șoarecii au fost expuși de trei ori, sub anestezie, la un aerosol de polen de pelin, precum și la extract de polen administrat direct în interiorul nasului.

Reacție mai slabă de umflare a urechilor la polen

Rezultatele au arătat că șoarecii sensibilizați cărora li s-a administrat anticorpul XA19 au prezentat o reducere semnificativă a simptomelor alergice în comparație cu grupul de control. De exemplu, au prezentat o reacție mai slabă de umflare a urechilor la polen (o reacție alergică frecventă la rozătoare).

Aceștia și-au frecat mai rar nasul, ceea ce indică o iritație mai redusă a căilor respiratorii superioare. De asemenea, capacitatea pulmonară totală a fost păstrată după expunerea la polen, iar șoarecii au prezentat o inflamație mai redusă în interiorul nărilor. În interiorul plămânilor, nivelurile a două molecule care favorizează inflamația, numite citokine, au fost, de asemenea, reduse.

Studiile clinice ar putea începe în doi-trei ani

Cercetătorii au concluzionat că anticorpul monoclonal din XA19 este eficient în blocarea reacțiilor alergice împotriva polenului de pelin declanșate de IgE, cel puțin la șoareci.

„Înainte ca acest tratament să poată fi testat la oameni, trebuie să adaptăm anticorpul pentru a-l face adecvat pentru oameni – un proces numit „umanizare” – și să efectuăm studii preclinice suplimentare de siguranță și eficacitat.

Dacă acestea vor avea succes și dacă vom beneficia de sprijin adecvat, am putea începe studiile clinice în doi-trei ani, deși introducerea pe piață ar putea dura probabil cinci-șapte ani. Deja planificăm această tranziție și lucrăm la extinderea producției”, a mai spus Tabynov.