Se pun bazele construirii unei noi hidrocentrale pe Dunăre: Porțile de Fier III

Acord Serbia – România pentru construirea unei noi hidrocentrale pe Dunăre: Porțile de Fier III. Sistemul hidroenergetic de pe Dunăre a fost proiectat în anii ’50, de ingineri români și iugoslavi. Atunci, România se afla sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu – Dej, iar Iugoslavia era condusă de Iosif Broz Tito. Piatra de temelie a hidrocentralei Porțile de Fier a fost așezată la 7 septembrie 1964. Ulterior, a fost construită și hidrocentrala Porțile de Fier II. Cele două hidrocentrale formează sistemul Porțile de Fier – una dintre cele mai mari construcții hidrotehnice din Europa și cea mai mare de pe Dunăre, care constituie și în prezent principala sursă de energie a României. Acum se dorește și continuarea proiectului: Porțile de Fier III.

Se pun bazele construirii unei noi hidrocentrale pe Dunăre: Porțile de Fier III

Serbia și România pun bazele construirii unei noi hidrocentrale pe Dunăre: Porțile de Fier III. Primul pas l-au făcut sârbii. Cele două țări vecine intenționează să semneze un memorandum de înțelegere (MoU) privind construcția centralei hidroelectrice reversibile Porțile de Fier (Djerdap) III pe fluviul Dunărea cât mai curând posibil, după cum a declarat ministrul sârb al energiei, Dubravka Djedovic Handanovic, potrivit SeeNews. El a mai menționat că documentul este în prezent în curs de finalizare.

„Construcția acestei centrale hidroelectrice reversibile poate îmbunătăți stabilitatea sistemelor energetice, poate facilita integrarea surselor de energie regenerabilă în rețeaua energetică regională și poate oferi soluții pentru stocarea sezonieră a electricității, în beneficiul ambelor părți“, a declarat Djedovic Handanovic într-o postare pe Instagram, în urma unei convorbiri telefonice cu ministrul român al Energiei, Bogdan Ivan, informează Economica.net.

Porțile de Fier III este planificată să aibă o capacitate totală instalată de 1.800 MW

Serbia a finalizat deja studiul hidrologic și studiul preliminar de fezabilitate pentru proiectul Porțile de Fier III, potrivit unor declarații făcute de Djedovic Handanovic în martie anul trecut, citate de presa locală. Conform Planului Național Integrat pentru Energie și Climă al Serbiei, care acoperă perioada până în 2030 și oferă o viziune până în 2050, adoptat de guvern în iulie anul trecut, Porțile de Fier III este planificată să aibă o capacitate totală instalată de 1.800 MW și să fie finalizată până în 2038, cu un cost estimat de 1,4 miliarde de euro.

Producătorul de energie de stat din Serbia, EPS, și omologul său român, Hidroelectrica – majoritar deținut de stat – operează deja împreună centralele hidroelectrice Porțile de Fier I și Porțile de Fier II pe Dunăre, la granița dintre cele două țări, amintește SeeNews.

În partea românească, centralele au o putere instalată de 1.164 MW (Porțile de Fier I) și de 251 MW (Porțile de Fier II). În prezent, Serbia are o singură centrală hidroelectrică reversibilă – centrala Bajina Basta, cu o capacitate de 614 MW, situată în vestul țării – și plănuiește construcția unei alte unități – centrala Bistrica, cu o capacitate de 646 MW, tot în vestul țării.

Potrivit site-ului Hidroelectrica, România are în total 91,5 MW de capacitate hidroelectrică reversibilă, arată SeeNews. Țara noastră intenționează, de asemenea, să dezvolte centrala reversibilă Tarnita-Lăpuștești, cu o capacitate de 1.000 MW.

„Sub nicio formă nu dorim să aibă de suferit producţia de energie electrică de la Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II“

Fostul ministru român al Energiei, Sebastian Burduja, declara la începutul lui august 2024, la Porţile de Fier I, după semnarea memorandumului privind proiectul interconectorului de gaze cu Serbia, că în cadrul discuţiilor cu omologul său de la Belgrad a fost abordată şi problema proiectului sârbesc Porţile de Fier III, însă partea română nu va face niciun compromis cu privire la producţia de energie electrică de la hidrocentralele Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II.

„Nu în ultimul rând azi a fost abordat subiectul Djerdap 3, o centrală cu acumulare prin pompaj pe teritoriul Serbiei, fiind la un nivel preliminar de studiu de prefezabilitate. Partea sârbă a lucrat cu compania americană Bechtel care a făcut acest studiu de prefezabilitate şi acum o săptămână au prezentat date preliminare referitorare la această investiţie şi un posibil impact asupra infrastructurii de la Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II“, spunea ministrul Burduja în urmă cu un an.

„Sub nicio formă nu dorim să aibă de suferit producţia de energie electrică de la Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II. Fiind o hidrocentrală cu acumulare prin pompaj, înţelegem importanţa ei, rolul ei în asigurarea unor servicii de sistem de echilibrare, dar nu vom face niciun compromis de la producţia de energie electrică de la Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II“, adăuga fostul ministru Energiei.

Cum a demarat proiectul Porțile de Fier

Porțile de Fier I, cel mai ambițios proiect hidroenergetic din România, a fost construit în numai opt ani, pe fluviul Dunărea, de români și sârbi. Lacul său de acumulare a rezolvat una dintre marile probleme întâmpinate de navigatori, pe fluviu.

La mijlocul anilor ’50, după abandonarea lucrărilor la Canalul Dunăre – Marea Neagră, România a anunțat cel mai ambițios proiect hidroenergetic din istoria sa: Porţile de Fier I, sistemul hidroenergetic și de navigație de pe fluviul Dunărea care avea să fie una dintre marile resurse de energie ale României deceniilor următoare.

Proiectul hidroenergetic Porțile de Fier I a fost inițiat la mijlocul anilor ’50, iar viitorul lac de acumulare de pe fluviul Dunărea urma să se suprapună defileului Dunării, la intrarea fluviului pe teritoriul României. Sistemul hidroenergetic de pe Dunăre a fost proiectat în anii ’50, de ingineri români și iugoslavi. Atunci, România se afla sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu – Dej, iar Iugoslavia era condusă de Iosif Broz Tito. Piatra de temelie a hidrocentralei Porțile de Fier a fost așezată la 7 septembrie 1964, într-o ceremonie la care au participat Gheorghe Gheorghiu Dej şi Iosif Broz Tito.

Lucrările au început simultan, pe ambele maluri ale Dunării

Lucrările la Porţile de Fier I au demarat simultan, atât pe malul sârbesc al Dunării, cât şi pe cel românesc, unite printr-un pod provizoriu care lega localitățile Gura Văii și Sip.

De asemenea, lucrările la una dintre cele mai mari hidrocentrale de pe Dunăre, Porțile de Fier II, au început în urmă cu aproape 50 de ani. Împreună cu hidrocentrala Porțile de Fier I formează sistemul Porțile de Fier – una dintre cele mai mari construcții hidrotehnice din Europa și cea mai mare de pe Dunăre.

Lacul de acumulare Porțile de Fier se întinde de la barajul Porțile de Fier și până la confluența cu râul Tisa. Acesta cuprinde în mare parte Defileul Dunării, cel mai mare defileu din Europa. Această porțiune cunoscută ca „Porta Ferea” în latină, „Danje Djerdap” în sârbă, „Vaskapu” în maghiară, „Demir-kapi” în turcă era descrisă în trecut drept o barieră de stânci și ape învolburate.

Citește și: Societatea Electrocentrale, a doua cea mai mare datornică la stat, a ratat un proiect major. Renunță la 162 de milioane de euro din PNRR