Se schimbă regulile pentru imigrație în Marea Britanie: ce înseamnă asta pentru români

Premierul britanic Keir Starmer a anunțat o reformă dură a sistemului de imigrație, vizând reducerea migrației nete și transformarea sistemului într-unul „controlat, selectiv și echitabil”.

Fiindcă tot ne bântuie diaspora și pofta ei de a decide în locul nostru:

Pentru milioane de români, mirajul Occidentului bogat nu s-a stins nici după 20 de ani de „liberă circulație”. Din contră — Marea Britanie, Germania, Olanda sau Irlanda continuă să atragă generații întregi care fug de birocrație, salarii de mizerie și nesiguranță. Dar, odată ajunși acolo, visul e filtrat prin granițele tot mai dure ale realității: tu crezi că ești european cu acte-n regulă, ei te privesc ca pe un venit „din afară” care încarcă sistemul.

Românii sunt adesea văzuți ca muncitori buni, dar suspect de ieftini. Utili, dar prea numeroși. Dotați cu diploma, dar cazați în subsol. Și în timp ce tu trimiți bani acasă cu ambiția să ridici o casă „ca-n Vest”, Vestul ridică ziduri administrative, filtre electronice și praguri tot mai greu de trecut. Așa arată noua reformă a imigrației în Marea Britanie — o lecție rece despre cât de repede se evaporă ideea de „libertate de mișcare” când devii prea vizibil.

Ce înseamnă aceste schimbări pentru români?

Reguli noi, criterii mai dure și o întrebare veche: cât mai valorează visul britanic?

1. Autorizația de călătorie devine obligatorie (ETA)

Începând cu 2 aprilie 2025, toți cetățenii români care vor să călătorească în Marea Britanie – chiar și doar pentru vizite turistice sau în interes de serviciu – vor avea nevoie de o autorizație electronică de călătorie (ETA).

Nu e viză, dar nici liberă trecere nu e. Costă, durează, se obține online și va trebui să o ai asupra ta la graniță. E valabilă doi ani, dar fiecare intrare va fi verificată. Gata cu city-break-urile spontane sau cu „mă duc să văd dacă-mi găsesc ceva”. Se merge doar cu bilet și pașaport electronic pe ușă controlată.

Traducere: ești binevenit, dar trebuie să ceri voie. Oficial. De fiecare dată.

2. Fără engleză? Fără șanse

Toți cei care vor să lucreze sau să studieze în UK vor trebui să demonstreze un nivel mult mai ridicat de cunoaștere a limbii engleze. Nu mai e suficient „yes boss” și „good morning, madam”. Se cere vocabular solid, comunicare fluentă și, în unele cazuri, un test oficial recunoscut.

Inclusiv membrii de familie ai celor care aplică pentru vize trebuie să dovedească un nivel decent de engleză. Cu alte cuvinte, dacă vrei să-ți aduci partenerul, mama sau copilul adult, trebuie să înțeleagă ce le spune vecinul britanic la ușă.

Traducere: nu mai e loc pentru „descurcăreli”. Trebuie să vorbești, să scrii, să convingi. În engleză corectă.

3. Rezidența permanentă se face cu răbdare: 10 ani

Până acum, un imigrant putea obține statutul de rezident permanent în cinci ani. De acum înainte, se dublează: zece ani de muncă, de taxe, de comportament ireproșabil, înainte să poți aplica.

Există excepții — cei din domenii esențiale (medicină, AI, inginerie de vârf) pot accesa „rute rapide”. Dar pentru majoritatea lucrătorilor, în special cei din construcții, agricultură sau servicii, pragul de 10 ani e noua normă.

Traducere: visul de a te stabili „definitiv” în UK devine de două ori mai lung, mai costisitor și mai stresant.

4. Vizele pentru îngrijitori: șterse cu buretele

Mii de români lucrau legal în Regatul Unit în domeniul îngrijirii bătrânilor sau al persoanelor cu dizabilități, pe baza unor vize speciale. Marea Britanie anunță acum că va elimina complet aceste vize, considerând că e un domeniu „supra-aglomerat”.

Consecința? Românii care doreau să plece legal pentru a lucra în case de bătrâni sau ca asistenți personali vor rămâne pe dinafară. Fără viză, fără contract legal, fără opțiune reală.

Traducere: un domeniu unde eram apreciați este acum închis. Oficial. Definitiv.

5. Tăierea șanselor pentru studenți

Până acum, un student internațional putea rămâne doi ani după terminarea studiilor pentru a-și găsi un loc de muncă. De la toamnă, acest interval se reduce la 18 luni, iar condițiile devin mai stricte.

În plus, va fi mai greu pentru studenți să-și aducă familiile. Asta înseamnă că mulți tineri vor renunța la ideea de a studia în UK dacă nu o pot transforma într-un plan pe termen lung.

Traducere: dacă vrei să faci facultate în UK, fă-o doar dacă ești sigur că vei găsi rapid un job excelent. Altfel, zbori acasă.

Ce înseamnă toate astea pentru români?

Într-un cuvânt: descurajare.
În două: filtrare inteligentă.
În trei: economie controlată cu mână de fier.

Britanicii vor să reducă migrația fără să recunoască direct că asta vizează țările din Est. O fac cu reguli, proceduri, baremuri, învăluind totul într-un discurs despre „integrare”, „calitate” și „echitate”.

Pentru românii care muncesc serios, care și-au clădit vieți în UK, schimbările aduc mai multă anxietate. Pentru cei care visau să plece… poate fi capăt de drum sau începutul unui ocol birocratic chinuitor.

Visul britanic are acum un formular în plus și o barieră în minus la ușă. Dar cu zâmbet.

Marea Britanie a închis robinetul — nu cu ură, nu cu zgomot, ci cu acte, praguri și tabele. Asta nu înseamnă că nu mai ai nicio șansă. Dar înseamnă că trebuie să fii mai informat, mai pregătit, mai adaptat.

Și că, de acum încolo, să emigrezi în UK va semăna tot mai mult cu un examen. Unul în care gramatica, răbdarea și nervii contează la fel de mult ca CV-ul.