Sfârșitul „lunii de miere”: Nicușor Dan îl avertizează pe Ilie Bolojan

Tandemul reformator compus din Nicușor Dan și Ilie Bolojan a fost, la început, proiectat ca motorul unei reforme autentice. Un președinte venit din zona civică, cu imagine de garant al onestității, și un premier recunoscut pentru fermitatea cu care a tăiat în cheltuieli publice și a restructurat administrația. Împreună promiteau să rescrie regulile jocului politic.

La trei luni de la instalarea lor, imaginea idilică a început să se destrame.

Președintele României a lansat ieri un mesaj direct, fără echivoc, care marchează prima delimitare serioasă față de guvernul condus de Bolojan. Nicușor Dan a admis public că în pachetele de măsuri fiscale adoptate există erori și i-a transmis premierului că „aceste erori trebuie remediate începând cu 1 ianuarie 2027”.

Este un mesaj care schimbă dinamica puterii: președintele recunoaște existența greșelilor și fixează un termen clar pentru corectarea lor.

Declarațiile nu au fost făcute în treacăt:

„Este un moment din care trebuie să ieșim, pentru că altfel, economic, pentru toată lumea va fi mult mai complicat. Când iei măsuri sub presiunea timpului mai comiți și erori. Aceste posibile erori le vom rectifica începând cu ianuarie 2027”, a explicat șeful statului.

În traducere politică, Nicușor Dan admite că a tolerat, în aceste luni, soluții imperfecte venite de la Guvern, dar anunță că perioada de grație s-a terminat.

Această poziționare are două semnificații majore.

Pe de o parte, președintele nu mai protejează premierul. Dacă până acum evita să critice măsurile guvernamentale, alegând să transmită mesaje generale de solidaritate, de ieri el a intrat într-o zonă de critică punctuală, vizibilă.

Pe de altă parte, nu a rupt complet legătura. Nu cere demisii, nu cere schimbarea direcției, ci trasează un termen ferm — începutul lui 2027 — pentru a repara ceea ce nu a funcționat. Este un gest de responsabilitate, dar și de avertisment.

Nicușor Dan a dublat aceste observații cu o evaluare realistă a contextului: ultimele patru luni din 2025 și întreg anul 2026 vor fi ani grei pentru România.

A admis că populația va resimți presiunea măsurilor, dar a adus și vești pozitive: agențiile internaționale Fitch și Standard & Poor’s au menținut ratingul de țară BBB-, chiar dacă perspectiva a rămas negativă. Este modul său de a arăta că ține legătura cu realitatea economică și cu modul în care România este privită de piețele financiare.

În același timp, președintele a transmis un mesaj de stabilitate politică.

În condițiile în care toate partidele pro-occidentale se află la guvernare, a avertizat că „nu prea mai ai rezervă” și că este obligația tuturor ca actualul cabinet să reziste cât mai mult timp. Din nou, o formulă calculată: critică punctual măsurile lui Bolojan, dar susține continuitatea guvernului pentru a evita haosul politic.

Astfel, ceea ce presa a numit „un atac cu repetiție” nu este doar un joc de cuvinte, ci o strategie prezidențială:

Nicușor Dan își păstrează imaginea de reformator, dar se delimitează de excesele guvernului, fixând un orizont concret pentru corectarea erorilor. „Luna de miere” s-a încheiat printr-o declarație rece, bine calculată: reformele nu mai pot continua cu improvizații, iar premierul trebuie să înțeleagă că președintele nu va gira la nesfârșit costurile politice ale unor măsuri pripite.

Bilanțul unui debut dificil: Nicușor Dan după primele 100 de zile la Cotroceni

Primele 100 de zile ale unui președinte sunt mereu un test de rezistență. Sunt perioada în care așteptările se ciocnesc de realitate, în care promisiunile de campanie se întâlnesc cu inerția aparatului de stat și cu crizele care nu țin cont de calendarul politic.

În cazul lui Nicușor Dan, instalat la Cotroceni pe 26 mai 2025, bilanțul acestor trei luni arată o președinție aflată între două extreme: pe de o parte, o orientare clară și fermă spre Occident, cu gesturi diplomatice care au întărit poziția României în regiune; pe de altă parte, un blocaj intern vizibil, marcat de lipsa unei echipe prezidențiale consolidate și de amânarea deciziilor structurale pe plan economic.

Între speranță și așteptare

Nicușor Dan a câștigat alegerile prezidențiale cu 53,6% din voturi, într-un moment de maximă tensiune politică, când anularea scrutinului anterior și ascensiunea extremismului amenințau să destabilizeze România. Victoria sa a fost percepută ca un baraj de responsabilitate într-o societate polarizată și ca o garanție că România nu va devia de pe traiectoria sa pro-europeană.

Dar chiar de la început, problemele structurale ale statului l-au obligat să joace pe mai multe fronturi: deficit bugetar, inflație record în Uniunea Europeană, o scenă politică fragmentată și o opinie publică obosită de scandaluri.

În aceste condiții, președintele nu și-a permis să își consume mandatul pe simboluri goale. Din primele zile, a încercat să transmită mesaje de stabilitate și predictibilitate, inclusiv în relațiile internaționale. Totuși, în plan intern, debutul său a fost marcat de lentoare și de impresia unei administrații care își caută încă ritmul.

Diplomația – terenul unde a punctat decisiv

Cel mai vizibil câștig al primelor 100 de zile a fost în politica externă. În iunie, la summitul NATO de la Vilnius, Nicușor Dan a anunțat intenția României de a crește cheltuielile de apărare la 3,5% din PIB – un semnal puternic, apreciat de partenerii euroatlantici. Tot atunci, a avut o întâlnire bilaterală cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, reafirmând sprijinul României pentru Kiev în fața agresiunii rusești. A fost un moment care a confirmat poziționarea noastră fermă în tabăra democrațiilor occidentale.

Poate și mai important, relația cu Republica Moldova a devenit un reper central al președinției sale.

Nicușor Dan s-a întâlnit cu Maia Sandu de trei ori în doar trei luni: oficial, la Chișinău pe 10 iunie, apoi la summitul trilateral de la Odesa pe 11 iunie, alături de Ucraina, și din nou, în mod neprotocolar, pe 9 august, la Festivalul Lupilor de la Orhei.

Declarațiile prin care i-a transmis lui Ilie Bolojan că erorile din pachetele fiscale trebuie remediate începând cu 1 ianuarie 2027 au fost făcute tot la Chișinău, în cadrul vizitei oficiale de Ziua Limbii Române, unde Nicușor Dan s-a întâlnit din nou cu Maia Sandu.

În toate aceste contexte, a arătat că legătura dintre București și Chișinău nu mai este doar una declarativă, ci o axă strategică de cooperare. Această deschidere constantă spre Moldova și Ucraina îl definește deja ca pe un președinte care înțelege rolul României ca stat pivot la granița estică a Uniunii Europene.

Economia – terenul unde încă lipsește direcția

Dacă în politică externă Nicușor Dan a livrat coerență și gesturi clare, în economie situația este mult mai complicată. România a intrat în mandatul său cu cea mai ridicată inflație din Uniunea Europeană și cu un deficit bugetar periculos. Deși președintele a avertizat asupra riscurilor, nu a reușit să propună încă soluții concrete sau să coaguleze în jurul său o strategie coerentă.

Deocamdată, rolul său a fost mai mult de observator critic decât de motor al unei schimbări reale.

Acest decalaj între discurs și acțiune alimentează percepția că Palatul Cotroceni funcționează pe jumătate: activ în exterior, prudent până la imobilitate în interior. Iar într-un moment în care opinia publică așteaptă răspunsuri clare la problemele de zi cu zi – prețuri, salarii, investiții – lipsa de inițiativă se simte dureros.

Echipă incompletă, putere limitată

Un alt punct nevralgic al primelor 100 de zile este lipsa unei echipe prezidențiale consolidate. Deși a promis că își va forma rapid un nucleu de consilieri și experți, până la finalul lunii august singura numire notabilă a fost cea a lui Radu Burnete, consilier pe economie. Restul aparatului rămâne în bună măsură moștenire de la administrația Iohannis.

Această întârziere îi slăbește capacitatea de a influența decisiv evenimentele interne și de a coordona politicile publice într-un moment de criză.

Nu a fost prima urgență…

Un capitol sensibil—și atent urmărit de vijelioasele tabloide politice—este cel privind promisiunea de transparență pe care Nicușor Dan a făcut-o încă din campanie: va dezvălui tot ce ține de anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024. El a afirmat răspicat: „Fără discuție, da”, când a fost întrebat dacă va prezenta un raport public asupra motivelor, contextului și mecanismelor care duc la această decizie controversată.

Însă, la un moment dat, declarațiile s-au nuanțat — când a fost întrebat dacă acest dosar este o prioritate absolută, a răspuns că „nu este prima, prima urgență; urgențele sunt deficitul și Guvernul. Imediat după”.

În practică, progresa relativ lent.

În mod repetat a dat de înțeles că încă nu este momentul să declasifice documente sau să ofere un bilanț complet și exhaustiv al acestui scandal electoral, preferând să lase subiectul pentru faza următoare a mandatului.

Criticii — în special din tabăra opoziției — au reacționat imediat. Deputatul Dan Tanasă de la AUR (pitecantropul cu instigarea la ură față de zilierii străini) a acuzat că – deși Dan a promis în campanie că „vom face lumină” asupra dosarelor CSAT – în realitate nu s-a declasificat nimic și că a trecut prea mult timp fără nicio informație concretă publicată.

Astfel, tensiunea dintre promisiunea tranșantă și realitatea administrativă leneșă conturează un nou punct fragil al mandatului:

Da, s-a promis transparență totală, dar nu s-a livrat (încă). În opinia publică atentă — și în special în așteptarea adversarilor politici — aceste amănunte fac diferența între un președinte de drept și unul cu zvonuri de dubiu democratic.

Mai mult, relația tensionată cu partidele parlamentare complică lucrurile.

Negocierile pentru desemnarea lui Ilie Bolojan ca premier au arătat cât de dificilă va fi conviețuirea dintre președintele Dan și actorii politici tradiționali. Întârzierea în constituirea unui guvern stabil a afectat percepția asupra capacității sale de a impune ordine și direcție.

Un președinte prudent, aflat – cam stingher – în fața unor urgențe

Imaginea care se conturează după primele 100 de zile este aceea a unui președinte prudent, calculat, care preferă să construiască lent decât să promită spectaculos. Problema este că România nu are luxul timpului. Inflația, deficitul bugetar, presiunile sociale și amenințările externe cer un ritm mai rapid și un leadership mai hotărât.

Nicușor Dan a arătat că are instinctul corect în politica externă și în raportarea la valorile democratice. Dar în plan intern, încă nu a ieșit din rolul de activist și matematician al soluțiilor perfecte. Politica, însă, cere uneori decizii rapide și compromisuri imperfecte. Aceasta este lecția pe care va trebui să o învețe în lunile următoare.

Intrăm într-o toamnă foarte agitată

Bilanțul primelor 100 de zile arată o președinție care a reușit să transmită în exterior imaginea unei Românii ancorate ferm în Occident, dar care intern nu a livrat încă răspunsurile pe care le așteaptă cetățenii.

Nicușor Dan a avut întâlniri relevante cu lideri europeni și regionali, a construit o relație solidă cu Maia Sandu și a pus România în prima linie a NATO. În schimb, economia rămâne în derivă, iar echipa prezidențială este încă incompletă.

În cele din urmă, aceste prime 100 de zile nu definesc decisiv un mandat, dar dau tonul.

Dacă Nicușor Dan va rămâne prizonier al prudenței, riscă să fie perceput drept un președinte al așteptării. Dacă va trece însă de la diagnostic la soluții, de la calcule la decizie, atunci începutul acesta rezervat poate fi doar preludiul unei președinții solide.