Și handbalul și-a găsit, în sfârșit, un gropar cu greutate!

Luna martie a devenit cea mai neagră pagină din istoria handbalului românesc. Este luna când, dacă ne-am fi respectat trecutul, ar fi trebuit să sărbătorim 60 de ani de la primul titlu de campioni mondiali la handbal masculin și 47 de ani de la ultimul titlul mondial.

Dar, în loc de sărbătoare a fost parastas după ce băieții au fost dați afară din sală de Kosovo, iar fetele au ratat în Muntenegru participarea la Jocurile Olimpice. Practic, în această lună, sportul cu mingia mică a fost îngropat pentru ani buni de aici înainte în mocirla mediocrității și a amatorismului.

Cel care a pus dricul handbalului românesc pe catafalc se numește Alexandru Dedu, președintele, impus în 2014, în fruntea Federației Române de Handbal, de către PSD-ul lui Victor Ponta, Sebastian Ghiță și Nicolae Bănicioiu. El este cel care a îngropat handbalul românesc împreună cu niște ciocli cu fluier deghizați în administratori de federație. Din 2014, groparul și ciocli cu fluier au început să cânte prohodul sportului cu mingia mică.

Șapte ani de scandaluri și aranjamente 

De șapte ani, acest sport este măcinat de scandaluri și aranjamente. În centrul atenției nu mai este jucătorul sau antrenorul, ci arbitrii. Ei fac cărțile, ei decid cine câștigă sau pierde, pentru că sunt „motivați” de interese arhicunoscute.

Toate acestea s-au întâmplat și se întâmplă pentru că actualul președinte al FRH este la mâna acestora și, tot el, că deh este… creația lor, le-a permis să facă legea în handbalul românesc.

Practic, prin fluierașii care au făcut și fac legea, handbalul românesc a luat-o pe urmele fotbalului, adică pe toboganul mediocrității și al scandalurilor fără sfârșit  Astfel, Dedu a reușit performanța ca în câțiva ani să becalizeze handbalul românesc.

Dar, în același timp, federaţia condusă de Alexandru Dedu şi-a consolidat și cosmetizat imaginea de federaţie bogată într-un sport care se zbate în sărăcie. Cu aroganța și infatuarea unui grof, el ne anunță mereu zeflemitor că au crescut veniturile federație de când el este la conducere.

Dar cum au crescut? Cea mai mare parte din veniturile FRH provin din taxe, în primul rând pentru că s-a dat liber la jucătorii străini, iar ai noștri lustruiesc banca sau se pierd în anonimat.

Cluburile dau la bugetul federal aproape de două ori mai mult decât sponsorii, iar echipele de handbal sunt „municipale” sau departamentale, adică stau la mila autorităţilor locale sau centrale.

Anual cluburile au pompat în casieria FRH cam între 300.000 și  400.000 de euro din taxe pentru legitimarea sportivilor străini. E ușor să spui că ți-au crescut veniturilor prin mărirea taxelor pe spatele cluburilor.

După aceea, cu aroganță și nesimțire, marele vătaf la FRH ne anunță că și-a făcut treaba ca președinte şi trebuie să-și mărească salariul pe motiv că ai adus mai mulţi bani în FRH.

Tupeu de golan, nu glumă! Ai ajuns să încasezi lunar 5.000 de euro, bașca că mai ai la dispoziție 10.000 de lei, adică încă vreo 2.200 de euro, ca bani de protocol. Adică, dublu decât președintele României sau primul ministru.

Fostul președinte, Cristian Gațu, n-a luat ani buni niciun ban de la federație și doar în ultimii ani primea 3.100 de lei pe luna. De la 3.100 de lei la peste 7.000 de euro, e diferența uriașă dintre fostul și actualul președinte. Dedu este preocupat doar să toace banii federației, în timp ce Cristian Gațu alerga să aducă bani în federației. Mulți președinți de federații sportive din România nici măcar nu îndrăznesc să viseze la banii pe care-i încasează Dedu.

Echipele de juniori se chinuie să supraviețuiască

În timp ce președintele Dedu își rotunjea veniturile și din taxele achitate de cluburi, echipele de copii și juniori se chinuiau să supraviețuiască, stând cu mâna întinsă la milă vreunui sponsor sau a părinților.

Echipele din Liga Națională au primit din drepturile de televiziune pentru întregul sezon sume derizorii, adică praful de pe tobă, cum este cazul Zalăului care a primit într-un an „enorma” sumă de 6.000 de lei. În schimb, peste 30.000 de euro au zburat, în medie, lunar, către antrenori străini de la echipele naționale care, în timpul liber mai stau 40-50 de zile și pe la echipele noastre naționale.

Domnule Dedu, ai schimbat antrenorii echipelor naționale mai ceva ca pe cămăși. E drept că ai ales cămășii foarte, foarte scumpe, de care te-ai lepădat imediat. Până anul trecut, echipa națională a României era o anexă la preț de penthouse a Gyor-ului și a Barcelonei.

Mai mult, ai adus preparatori fizici și antrenori cu portarii din Spania care au fost plătiți cu 2-3.000 de euro. Și culmea, Dedu a adus și un antrenor din Spania pentru juniorii de la Centrul Național pe care l-a plătit cu aproape 3.000 de euro, plus casă, masă și mașină cu șofer la dispoziție.

Prin 2018, Dedu ne anunța că va mai înființa încă patru centre naționale, unde vor fi coordonate tot de patru antrenori spanioli. Tupeu strigător la cer! Avem mulți antrenori români foarte buni care oricând ar putea antrena la aceste centre și pe bani mult mai puțini.

Dar generosul președinte al FRH a dat bani mulți unui antrenor spaniol pentru a antrena copiii de la Centrul Național. Imediat, după ce ai ajuns la conducerea federației, ai tăiat indemnizația lunară de 200-300 de lei pe care o primea fiecare sportiv care era la centrul de la Vâlcea și Sighișoara. Mare manager. Mare caracter!

În schimb, la sfârșitul lui 2017, ai returnat la MTS în jur de 350.000 de lei, alocaţie de la bugetul de stat, pentru programe legate de juniori. Returnatul banilor la MTS a demonstrat indiferenţă față de copii și juniori dar mai ales incompetenţă managerială.

Banii cluburilor

În tot acest timp de când Dedu se lăfăie pe banii cluburilor, echipe de tradiție au dispărut de pe firmamentul handbalului românesc și european cum ar fi HCM Constanța, Minaur Baia Mare, Știința Municipal Dedeman Bacău, HCM Baia Mare, Energia Lignitului Pandurii Târgu Jiu, HC Odorhei. Dunărea Călărași sau CSM Reșița.

N-ai făcut nimic că aceste cluburi să nu dispară. Te-ai mulțumit doar să faci pe observatorul, aruncând tot timpul responsabilitatea la alții, asistând nepăsător și indiferent  la decesul handbalului în aceste zone de tradiție. FRH, de când tu ești președinte, a cheltuit peste 150 000 de euro pentru procese, majoritatea fiind angajate fără să treacă prin Consiliul de Administrație.

Unde este transparența? Nu este posibil că membrii Consiliului de Administraţie să nu ştie de conţinutul unui contract de publicitate sau de conţinutul oricărui contract de antrenorat, pentru că toate sunt ţinute ascunse de către tine. Practic, Consiliul de Administrație al FRH a fost și este jucăria lui Dedu, și mai nou, a pupilei sale Cristina Vărzaru.

De fapt, federația a fost trecută de mult timp pe persoana fizică numită Alexandru Dedu. După cei șase ani de aventuri pe bani mulți cu antrenori străini pe la echipele naționale și, când deja barca luase apă, brusc, pe Dedu l-a lovit dragostea pentru antrenorii români. Și ca să închidă gura contestatarilor, tot Dedu a adus la echipa națională de băieți un antrenor român din Franța care n-a antrenat un minut în România, iar la fete un preparator fizic care a pus pe butuci cel mai en vogă club din România.

Ca orice gropar cu ștaif, Dedu a ținut a ținut să îngroape handbalul românesc în haine de gală, adică să-l ducă pe catafalc cu charter și fanfară (șefii COSR Covaliu și Boroi), dar uitând că cei care promit mult și nu se țin de cuvânt sfârșesc în neputință și frustrare, iar răutatea și aroganța sunt etichete ale incompetenței.

Prin aroganța și infatuarea ta, Dedule ai întrecut orice limită a bunului simț, nu că ai fi demonstrat vreo clipă că l-ai fi avut, și nici nu știi cât de nesuferit ai ajuns în ochii unui număr de persoane neașteptat de mare din handbalul românesc!

Degeaba te agăți ca înecatul de funie, mandatul tău a expirat de mult. Dar, așa se întâmplă atunci când politicul și-a băgat coada și în handbal, adică a lăsat biciul pe mâna maimuțelor!