Și, totuși, există iubire! Și Lenin a cunoscut-o! Chiar dacă numai bolșevic – revoluționar!

Vladimir Ilici Lenin. Am auzit de el și despre el în diferite contexte și momente, cele mai relevante fiind acelea că a fost un revoluționar rus, că a condus partidul bolșevic, că a crezut în comunism, că a fost primul premier al Uniunii Sovietice, dar și fondatorul ideologiei cunoscute sub numele de leninism.

S-a născut în Simbirsk (Ulyanovsk) avându-i ca părinți pe Ilia Ulianov și Maria Alexandrovna. A avut doi frați și trei surori, el fiind al treilea născut. Tatăl său Ilia era inspector al școlilor primare din provincia Simbirsk în momentul nașterii lui Vladimir Ilici Lenin. Numele de Lenin este, de fapt, un pseudonim, luat de la râul Lena, ca răspuns antagonic față de Gheorghi Plehanov, cu care a fost și aliat, și rival, care folosea pseudonimul Volghin, după râul Volga. Viața lui Lenin a fost una plină cu de toate: exiluri, lupte, amenințări, atac armat, conviețuire cu două gloanțe în trup, război, revoluție, atacuri cerebrale, paralizie, sifilis, crezuri nebune, câte și mai câte…





Însă, nu ca să facem vorbire despre idealurile sale politice și revoluționare – căci, da, el a iubit tot ce a făcut și realizat în aceste planuri, sacrificând orice altceva, inclusiv viața personală – începem povestea de față. Ci, pentru că Lenin este unul dintre oamenii lumii care a fost blagoslovit să trăiască o mare iubire. Și, nu știu dacă din fericire sau din nefericire, zic istoricii, imposibilă.

Inessa Armand

Inessa Armand s-a numit femeia care l-a captivat, vrăjit, terminat sufletește pe Vladimir Ilici Lenin. Aproape sigur, conform istoricilor, numai sufletește, amorul fizic neconsumându-se între cei doi, deși între ei a existat o pasiune devastatoare. Și, totuși, în anii aceia s-a știut că Lenin a avut sifilis. Ba, a și fost tratat pentru el. Mai mult, oficialitățile vremii au cerut insistent ca, după autopsia revoluționarului să nu figureze nicăieri o astfel de însemnare sau notă medicală. Pentru că principiile bolșevice și cele revoluționare nu cadrau cu amorul în afara căsătoriei, ca să nu mai vorbim despre o astfel de „afecțiune rușinoasă” care se transmite, în principal, nu doar ereditar, ci și prin contact direct.

Deci, Lenin îndrăgostit! Asta, deși era căsătorit cu Nadejda Krupskaia, femeia care i-a fost alături și l-a influențat în toate idealurile lui revoluționare, și nu doar. De altfel, și el, Lenin, avea cea mai mare încredere în Nadejda. O respecta. Avea un loc special pentru el. Dar, dragostea e oarbă, inima e nebună și nici bărbații de stat nu scapă de fiorii iubirilor pasionale. Care nu se întâmplă neapărat cu nevasta din dotare.

Inessa Armand fusese născută Inès Stéphane, la Paris, în 1874, din tată francez – un mare tenor al vremii – și mamă scoțiană. Dar ajunge în Rusia și se rusifică și ea. Inessa lucrase în trecut la o broșură despre femeile proletare și-i înaintase lui Lenin draftul, în care cerea, printre altele, dreptul la „dragoste liberă”. Din cele peste 600 de scrisori pe care Lenin le-a scris și care-au apărut după moartea sa, cele mai multe îi sunt adresate Inessei. Căreia, ca aproape nimănui, i se adresează nu cu dumneavoastră, după cum erau convențiile vremii în Rusia, ci cu tu, ceea ce arată o imensă familiaritate pe care Lenin n-o folosea decât cu foarte puține persoane. Nu reiese din scrisorile lui că o iubește, nu-i spune cu vorbe asta. Dar îi povestește intimități și lucruri, fie ele și despre revoluție, pe care nu le spune altcuiva. Iar ea, femeie, ba încă una care vrea dragoste liberă între bărbat și femeie, scrie deschis într-una dintre epistolele către Lenin: „ne-am despărțit, iubitul meu, ne-am despărțit… Abia acum, umblând singură pe străzile unde am hoinărit amândoi, înțeleg cu adevărat ce loc imens ocupi tu în viața mea.”

A fost sau n-a fost dragoste trupească între cei doi? Viitorul lider al proletariatului din întreaga lume, pudic de felul lui, dar și copleșit de idealurile bolșevismului pe care îl propovăduia, putea să riște atunci să încalce morala revoluționară și să se comporte ca un „burghez putred” și să aibă o relație extraconjugală? Căci, în opinia bolșevicilor, numai burghezii ăștia puteau să aibă astfel de legături.

Inessa era o femeie foarte frumoasă, inteligentă, șarmantă, elegantă, nonconformistă, sofisticată, poliglotă, făcea acte de caritate, cânta dumnezeește – deși Dumnezeu nu prea era în ciorba bolșevicilor – la pian, gătea personal pentru oamenii care-i erau dragi, vorbea despre dragostea liberă dintre femeie și bărbat, despre fericire, despre iubire, dar era și implicată în tot felul de acțiuni bolșevice, pentru care a și fost arestată, exilată, hăituită. Pe toate aceste chestiuni Lenin le-a apreciat enorm. Poate și pentru faptul că nu le știa de la soția sa ori de la alte femei cu care s-a intersectat.  

Dragostea a plutit în aer întâi la ea

Iar Inessa Armand a fost fascinată de Lenin chiar înainte să-l cunoască în persoană. De pe când avea 25 de ani, era căsătorită, încă, și a făcut o călătorie în Suedia pentru a studia feminismul cu Ellen Key. Aici a dat peste lucrarea omonimă a lui Lenin (Ce-i de făcut), apărută cu doi ani mai devreme, în 1902, și s-a îndrăgostit pe loc de Lenin. Deci, ea a fost prima care a iubit. Care a vrut să fie în preajma lui Lenin. Care i-a căutat atenția. El, Lenin avea să pice mai târziu în mrejele sentimentelor. Ce-a stat la baza acestora, pentru început? Devotamentul comun pentru o cauză politică, atracția fizică, numai zbaterile de inimă? E greu de spus. Cert e că, orice ar fi fost, s-a transformat în sentimente puternice. Despre care, soția lui Lenin, Nadejda Krupskaia a aflat imediat. Din considerente neștiute, ea a tolerat-o pe Inessa. Ba, într-un mod bizar, a respectat-o și considerat-o dacă nu prietenă, măcar o persoană specială și apropiată, de la care avea multe de învățat. Nimeni, în afară de nevasta cu acte a lui Lenin nu a știut atunci, în anii ăia de dinainte de revoluția din Rusia, în care, culmea, erau toți trei implicați – Nadejda, Inessa, Lenin – despre povestea pasională de dragoste dintre bărbat și Inessa. Doar ea le știa întâlnirile, plimbările, sentimentele, certurile, despărțirile, împăcările. Dar ea a tăcut. Vedea cum i se luminează lui Lenin toată fața când Inessa venea acasă la ei, însă, nu a spus nimic. S-a complăcut tacit în povestea lor nebună, mulțumindu-se să privească totul de pe margine.

Inessa a murit în toamna anului 1920 de holeră. Și Nadejda, și Lenin au fost, îndurerați, la înmormântarea ei. Lenin, despre care se spune că a îmbătrânit brusc, cu starea de sănătate deteriorată destul de mult, trece, după asta, prin trei atacuri cerebrale, care duc la paralizie și, mai apoi, la deces. Se spune că toate au avut, mai degrabă, legătură cu moartea Inessei, decât cu faptul că fusese împușcat cu doi ani în urmă și, ca să trăiască, rămăsese cu cele două gloanțe în corp. Vladimir Ilici Lenin a murit la trei ani și ceva, după Inessa, pe 21 ianuiarie 1921. Nadejda le-a supraviețuit amândurora. Și povestea, uite, fie și trunchiată, a ajuns până la noi…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Mai multe articole...