Silviu Biriș: „Pe urmele lui Cioran, am înțeles simplitatea care doare”

Actor al Teatrului Național din București, dar și absolvent de teologie, Silviu Biriș a fost recent invitat la Dialogurile Puterii, unde a vorbit cu sinceritate și profunzime despre întâlnirea sa cu opera lui Emil Cioran, despre credință, ierarhie și crizele sufletești ale societății românești. Cu naturalețea sa bine-cunoscută, Biriș a trecut de la amintirile personale la reflecții civice și culturale, oferind o perspectivă rară, lucidă și empatică asupra lumii în care trăim.

„Am intrat în spectacolul cu Cioran dintr-o întâmplare”

Silviu Biriș, actor al Teatrului Național din București, este cunoscut publicului larg nu doar pentru rolurile sale din teatru și film, ci și pentru prezența sa caldă, lucidă și profund ancorată în valori. Într-o conversație sinceră, vorbim despre întâlnirea cu figura lui Emil Cioran, despre ierarhii și credință, despre memorie și frustrare socială, dar mai ales despre cum rămâi om într-o lume tot mai dezrădăcinată.

„M-a atras profunzimea simplității la Cioran”

„Sunt un mic venetic vizavi de scrierea lui Cioran”, recunoaște cu modestie Silviu Biriș. A ajuns să joace într-un spectacol despre Cioran nu dintr-un interes academic pentru filosofia acestuia, ci dintr-un context teatral: „Un coleg a plecat din distribuție și Ovidiu Iuliu Moldovan s-a gândit la mine. I-a făcut o recomandare regizorului Radu Penciulescu. Așa am intrat în echipă, alături de Liviu Lucaci și Oana Constantin.”

După această întâmplare, a început să-l citească pe Cioran „ca un adult de 30 de ani”, aflat în plină epocă a consumerismului: „M-a atras profunzimea simplității. Îți spune lucruri devastatoare, dar cu o naturalețe care te lasă mut.”

Teologia și Cioran: „A plecat împăcat cu Dumnezeu”

Silviu Biriș a urmat și teologia, iar perspectiva unui teolog asupra lui Emil Cioran ar putea părea contradictorie. Dar actorul nu vede vreo disonanță: „Cioran a plecat împăcat cu Dumnezeu. Din câte știu, a avut corespondență cu Petre Țuțea, poate chiar și cu părintele Stăniloae. A existat o împăcare.”

A fost la mormântul lui Cioran, la Paris, și a simțit o emoție specială: „M-am plimbat prin grădinile de la Tuileries, pe urmele lui, cu acel spectacol. O experiență frumoasă, deși Ovidiu Moldovan n-a mai putut fi cu noi. George Banu i-a ținut locul cu brio.”

„Oamenii spuneau: «n-am înțeles nimic, dar mi-a plăcut la nebunie»”

Spectacolul era o lectură din caietele lui Cioran. Publicul venea mai degrabă atras de numele de pe afiș și se aștepta la o comedie: „După cinci minute, își dădeau seama că e altceva. Nu mai puteau ieși, dar o oră rămâneau. Și la final spuneau: n-am înțeles nimic, dar mi-a plăcut la nebunie.”

Pentru Biriș, această reacție arată două nivele: „Unul este îmi place, dar nu înțeleg. Al doilea, mai profund: înțeleg și iubesc ce am descoperit. Ambele sunt valabile.”

Misterul actorului și fragilitatea generației actuale

„În jurul marilor actori a existat mereu un mister. Noi, generația de azi, greșim că ne punem viața pe tapet prea ușor. Actorul are nevoie de mister”, spune Biriș.

Călin Georgescu și iluzia națională

Întrebat dacă Călin Georgescu a fost un „negustor de iluzii”, actorul respinge ideea: „Nu. Asta spune mai degrabă ceva despre noi: că trăim într-o iluzie.” Este nevoie, spune el, de un studiu antropologic pentru a înțelege cum funcționează frustrarea colectivă.

„Poporul se crede furat. Poate chiar este. Dar problema e că s-a pierdut scara valorilor. Eu cred în ierarhie. Nu toți putem fi același lucru. Constantin Coman, profesorul meu de Noul Testament, ne-a spus: niciodată să nu râvniți la vocația celuilalt.”

Frustrare, hoție și modele vechi

Silviu Biriș nu se ferește să atingă teme incomode: „Când vezi oameni cu patru clase care au muncit o viață și nu s-au uitat peste gardul altuia, și azi îi vezi pe alții îmbogățiți peste noapte din specule și combinații, te frustrează. Și-ți vine să spui:de ce nu pot și eu să fur?”

„Poporul român și-a pierdut legătura duhovnicească”

„Ne dăm ortodocși, dar îl judecăm pe celălalt chiar din fața altarului. Pot merge la șapte biserici și să dau șapte acatiste, dar dacă îl trec pe celălalt prin patul lui Procust, nu sunt ortodox. Ne-am pierdut duhul.”

Amintirea bunicilor: „Acolo a început iubirea de oameni și de Dumnezeu”

Bunica, brodeză, asculta toată ziua radioul și a trăit lucidă până la 95 de ani. Bunicul, om drept, a avut curajul să-l înfrunte pe Ceaușescu. „N-am avut privilegii, dar trăiam decent. Aveam o Dacie și un apartament cu trei camere. Mi se părea un palat.”

De la bunicul a moștenit iubirea de Dumnezeu și de oameni: „Mă ducea o dată pe an la Denii și la Înviere. Acolo a început ceva care m-a modelat.”

Într-o lume în care vocile par să se suprapună fără sens, Silviu Biriș rămâne o voce clară, caldă și profund ancorată în adevărurile simple. Fie că vorbește despre Cioran, despre ierarhii sau despre bunicii lui, mesajul său rămâne același: fii sincer, caută profunzimea și păstrează misterul.