Simt plantele durerea? Ce spun cercetările științifice

Este bine de știut că plantele nu sunt animale, așadar ele nu simt durerea, neavând creier, nervi sau receptori ai acesteia. Totuși, florile pot percepe și reacționa la stimuli fizici prin semnale electrice și mecanisme chimice, dar fără să sufere.

De reținut: plantele simt, dar nu suferă

Plantele nu au receptori ai durerii, nervi sau creier. Așadar, ele nu simt durerea așa cum o înțelegem noi sau animalele. Smulgerea unui morcov sau tunderea unui gard viu nu este o formă de tortură botanică. Poți mușca liniștit dintr-un măr. Totuși, acestea pot percepe și reacționa la stimuli fizici. Mai mult decât atât, o fac într-un mod mai sofisticat decât se credea anterior.

Unele plante au capacități senzoriale evidente. Venus flytrap, de exemplu, își închide capcanele în jumătate de secundă. „Planta sensibilă” își pliază frunzele la atingere, probabil pentru a speria prădătorii.

Vezi și: „Aurul gri al tinereții”, planta care nu te lasă să îmbătrânești. Puțini știu despre ea, însă aduce beneficii uluitoare

Ce arată cercetările

Cercetări recente arată că și alte plante pot simți stimuli mecanici. O plantă des folosită în cercetare, Arabidopsis (din familia muștarului), transmite semnale electrice între frunze când este atacată de omizi sau afide. Aceste semnale activează mecanisme de apărare chimică, relatează Britannica.

Deși reacția pornește de la o daună fizică, semnalul electric nu înseamnă durere. Nu ar trebui să umanizăm plantele și să presupunem că „suferă”.

Plantele au capacități uimitoare. Ele reacționează la lumină, gravitație, vânt și chiar la mușcături de insecte. Dar evoluția lor nu a fost ghidată de suferință, ci doar de viață și moarte.

Reacția florilor când sunt puse în pericol

Atunci când sunt rănite, unele plante eliberează compuși organici volatili (COV). De exemplu, plantele de porumb și tutun emit astfel de substanțe care atrag viespi parazite, ce atacă apoi insectele care le devorează, conform descopera.ro.

Salcâmul trimite semnale către plantele din apropiere atunci când există pericol legat de pășunat, determinându-le să-și întărească mecanismele de apărare. Acest proces reprezintă o strategie de supraviețuire și nu implică conștiența durerii.