Șmekeria zilei: Înalta Curte a închis ușa spre CJUE. Dosarul care putea demonta „SIIJ 2”, evacuat de urgență din Craiova

Un dosar aflat la Curtea de Apel Craiova urma să pună în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene una dintre marile improvizații ale Justiției românești: mecanismul care a înlocuit oficial desființata Secție pentru investigarea infracțiunilor din Justiție.

Înainte ca întrebările să plece la Luxemburg, procurorul general Cristina Chiriac a cerut strămutarea cauzei, iar Înalta Curte a rezolvat cererea într-un galop procedural remarcabil.

Dosarul a fost trimis la București. Actele întocmite la Craiova au fost desființate. Sesizarea CJUE a dispărut odată cu ele.

Ce a fost SIIJ

SIIJ – Secția pentru investigarea infracțiunilor din Justiție – era structura specială care ancheta exclusiv presupusele infracțiuni comise de judecători și procurori.

Înființată în 2018, secția a fost criticată dur pentru riscul de a fi folosită ca instrument de presiune asupra magistraților. Un singur dosar deschis putea scoate un magistrat din competența DNA sau a altui parchet și îl putea trimite în ograda SIIJ.

SIIJ a murit, mecanismul a rămas

Legea nr. 49/2022 a desființat formal controversata secție. Anchetele privind infracțiunile comise de magistrați nu au revenit însă pur și simplu la parchetele obișnuite, DNA sau DIICOT.

În locul SIIJ a apărut un sistem de procurori anume desemnați, din Parchetul General și parchetele curților de apel, care primesc competența de a investiga judecători și procurori.

Aceeași construcție, altă firmă pe ușă

De aici și formula neoficială „SIIJ 2”:

nu mai există o secție cu firmă proprie pe ușă, dar există în continuare o categorie selectată de procurori care controlează aceste anchete.

Marea întrebare este dacă noul mecanism oferă garanții reale de independență și eficiență sau reprezintă aceeași construcție, redistribuită administrativ și vopsită european.

Dosarul de la Craiova

Potrivit informațiilor, judecătoarea Sorina Marinaș, de la Curtea de Apel Craiova, analiza plângerea formulată de Patricia Cucu împotriva clasării unui dosar de corupție în care erau implicați magistrați.

Clasarea fusese dispusă tocmai de procurorii desemnați să investigheze infracțiunile din Justiție.

Întrebările care trebuiau să ajungă la Luxemburg

Pe 11 septembrie, judecătoarea a pus în discuția părților sesizarea CJUE cu două întrebări preliminare.

Prima privea compatibilitatea actualului mecanism de anchetare a magistraților cu dreptul Uniunii Europene.

A doua atingea un punct și mai sensibil: posibilitatea sancționării judecătorilor care trimit întrebări la CJUE.

Ce înseamnă sesizarea CJUE

Procedura întrebării preliminare nu reprezintă o reclamație făcută de judecător „împotriva României”.

Este mecanismul normal prin care o instanță națională cere Curții de Justiție a Uniunii Europene să explice cum trebuie interpretat dreptul european. Răspunsul primit devine obligatoriu pentru soluționarea cauzei.

Cu alte cuvinte, judecătoarea nu pronunțase verdictul asupra „SIIJ 2”. Întrebase dacă sistemul românesc respectă standardele europene.

Parchetul a cerut timp

Procurorul prezent la ședința din 11 septembrie a solicitat acordarea unui nou termen, pentru a putea depune concluzii scrise asupra eventualei sesizări a CJUE.

Instanța a acceptat solicitarea și a stabilit următorul termen pentru 15 septembrie, la ora 12.30.

Procurorul general a intrat personal în dosar

Pe 14 septembrie, cu numai o zi înaintea termenului, procurorul general Cristina Chiriac a cerut personal Înaltei Curți strămutarea dosarului.

Motivul invocat: lipsa de imparțialitate a judecătoarei Sorina Marinaș.

Potrivit informațiilor disponibile, unul dintre argumentele folosite împotriva judecătoarei ar fi fost tocmai faptul că aceasta pusese în discuție sesizarea CJUE fără ca întrebările să fie deja motivate.

Motivarea nu putea preceda dezbaterea

Obiecția ridică o problemă elementară.

Dezbaterea părților avea loc tocmai pentru ca judecătoarea să poată decide ulterior dacă sesizează CJUE și să motiveze încheierea după ce primea inclusiv poziția Parchetului.

Nu poți cere concluzii asupra unei chestiuni și, simultan, să tratezi lipsa motivării soluției încă nepronunțate drept probă de părtinire.

Întrebarea europeană devine motiv de suspiciune

Simplul fapt că un judecător ia în calcul aplicarea dreptului european nu ar trebui transformat într-un indiciu de incompatibilitate.

Dacă această logică devine precedent, orice întrebare incomodă adresată CJUE poate fi reinterpretată drept dovadă că magistratul și-ar fi format deja opinia.

Iar judecătorul național ar putea ajunge să se întrebe nu dacă trebuie să consulte CJUE, ci ce i se va întâmpla dacă o face.

Cursa contra cronometru a Înaltei Curți

Înalta Curte stabilise inițial judecarea cererii de strămutare pentru 17 septembrie.

Numai că dosarul de la Craiova avea termen pe 15 septembrie.

CJUE putea fi sesizată înaintea intervenției Curții Supreme.

Termenul cererii de strămutare a fost atunci devansat pentru 15 septembrie, ora 8.55 – cu trei ore și 35 de minute înaintea ședinței programate la Craiova.

Totul s-a rezolvat într-o oră

La aproximativ o oră după începerea ședinței, cererea era deja admisă.

Dosarul a fost strămutat la Curtea de Apel București, iar actele realizate la Craiova au fost desființate.

O întrebare care putea ajunge la CJUE în aceeași zi a fost oprită înainte de prânz.

Decizia nu a fost unanimă

Hotărârea de strămutare a fost luată cu majoritate.

Judecătorii Luminița Criștiu-Ninu și Andrei-Cosmin Mitrache au susținut mutarea dosarului, în timp ce judecătoarea Aida-Rodica Popa a formulat opinie separată.

Motivarea completă a hotărârii și argumentele opiniei separate sunt esențiale pentru a înțelege cum a justificat Înalta Curte această intervenție fulgerătoare.

Ce a blocat, de fapt, Înalta Curte

Strict juridic, Înalta Curte nu poate interzice definitiv sesizarea CJUE.

Judecătorul care va prelua cauza la Curtea de Apel București ar putea ridica din nou aceleași întrebări, dacă le consideră necesare pentru soluționarea dosarului.

Practic însă, sesizarea pregătită la Craiova a fost eliminată, iar procedura trebuie reluată de la zero, în fața unei alte instanțe.

Ușa nu a fost zidită. A fost închisă exact la timp

Înalta Curte nu a încuiat pentru totdeauna ușa CJUE, dar a scos din priză exact demersul care era gata să plece la Luxemburg.

Afirmația că a existat o acțiune coordonată între procurorul general și Înalta Curte nu poate fi prezentată drept fapt dovedit câtă vreme nu avem motivarea completă a hotărârii și documentele depuse în dosarul de strămutare.

Dar nu ne împiedică nimeni și nimic să observăm că nenea (sau tanti) CJUE nu e deloc pe placul tovarășei Lia Ciocârlia, multiubita șefă a ÎCCJ.

Avem însă o cronologie care arată teribil: o întrebare europeană incomodă, o cerere depusă în ultimul moment, un termen mutat fulgerător și actele anulate înainte de prânz.

Justiția română se mișcă rareori atât de repede. De această dată, coincidența face că viteza maximă a fost atinsă tocmai pentru ca judecătorii europeni să nu apuce să răspundă.