Sondaj proaspăt în Ucraina: Zelenski ar pierde alegerile prezidențiale, dacă votul ar avea loc azi

Un sondaj realizat recent în Ucraina de institutul SOCIS indică o schimbare semnificativă în opțiunile electoratului: președintele Volodimir Zelenski ar ajunge în turul doi al alegerilor prezidențiale, dar ar pierde confruntarea finală, indiferent de adversar. Cercetarea, citată de presa ucraineană, arată că principalii beneficiari ai acestei reconfigurări sunt figuri militare asociate cu efortul de război, semn al unei uzuri politice accentuate și al începutului unei tranziții psihologice într-o societate aflată încă sub lege marțială.

Știrea cu sondajul nu e o bombă, deși așa va fi vândută.

Nu pentru că cifrele ar fi false, ci pentru că citirea lor superficială e falsă. A spune „Zelenski pierde alegerile” fără contextul Ucrainei din 2025 e ca și cum ai spune că un medic de urgență „nu mai e popular” după ce pacientul a ieșit din terapie intensivă. Nu e o condamnare. E schimbarea momentului.

Volodimir Zelenski rămâne o figură istorică, indiferent de ce va scrie următorul buletin de vot.

El este omul care a ținut statul în picioare când trebuia să cadă, care a vorbit în timp ce alții ar fi tăcut sau ar fi fugit, care a devenit simbolul unei rezistențe pe care nimeni nu o anticipase la această scară. Dar exact aici e capcana politică: simbolurile de război nu sunt automat simboluri de reconstrucție.

Sondajul spune, de fapt, că Ucraina a intrat într-o zonă psihologică nouă.

O zonă în care nu se mai votează „pentru supraviețuire”, ci începe timid să se contureze întrebarea incomodă: bun, și acum ce urmează? Iar această întrebare nu e adresată lui Zelenski cu ostilitate, ci cu oboseală. O oboseală colectivă, acumulată, profund umană.

Când electoratul se mută, masiv, către figuri precum Valeri Zalujnîi sau Kirilo Budanov, nu asistăm la o respingere a direcției politice, ci la o schimbare de limbaj.

Războiul a fost despre discurs, mobilizare, empatie, simbol. Faza următoare este despre structură, control, disciplină, refacere. Generalul și șeful informațiilor nu sunt alegeri „anti-democratice”, ci alegeri ale unei societăți care simte că urmează o perioadă mai rece, mai tehnică, mai puțin emoțională.

Zelenski este, inevitabil, asociat cu tot ce a durut.

Cu pierderile, cu mobilizările, cu veștile proaste, cu promisiunile amânate, cu dependența de ajutor extern. Chiar și succesele sale sunt impregnate de suferință. Iar în politică, asta contează enorm. Liderii care gestionează crizele majore sunt adesea consumați de ele, indiferent cât de bine o fac. Nu pentru că ar fi vinovați, ci pentru că oamenii au nevoie să simtă că intră într-un capitol diferit.

Procentul uriaș de indeciși din sondaj spune mai mult decât scorurile din turul doi.

O Ucraină cu peste 24% alegători care nu știu ce să aleagă este o Ucraină care nu știe încă ce tip de normalitate vrea.

Pace cu ce preț?

Reconstrucție în ce ritm?

Stat dur sau stat negociator?

Militarizare prelungită sau reîntoarcere rapidă la civil?

Toate aceste dileme plutesc în aer, iar Zelenski, prin natura mandatului său, nu mai poate fi neutru în fața lor. El reprezintă deja o epocă.

Mai e un lucru esențial, pe care sondajul îl lasă implicit, dar care trebuie spus clar: faptul că Zelenski ar pierde alegeri libere este, în sine, o veste bună pentru Ucraina.

Înseamnă că există competiție reală, alternative credibile, figuri publice care pot aduna încredere. Exact contrariul unui stat epuizat sau capturat. Rusia nu produce astfel de sondaje cu miză reală. Nici regimurile autoritare nu le permit.

Discuția despre organizarea alegerilor sub lege marțială e, de fapt, punctul cel mai sensibil al întregii povești.

Nu pentru Zelenski personal, ci pentru stat. Un vot organizat prost, într-un context nesigur, cu milioane de oameni pe front sau în exil, ar deveni muniție strategică pentru Moscova, indiferent de rezultat.

Zelenski știe asta și tocmai de aceea nu se grăbește. Nu pentru că ar pierde, ci pentru că o democrație fragilă poate fi ucisă mai ușor de un vot prost decât de o amânare justificată.

Ce vor încerca unii să sugereze – că Ucraina „s-a săturat”, că „vrea pace cu orice preț”, că „Occidentul nu mai contează” – nu reiese din acest sondaj.

Reiese doar că societatea ucraineană începe să gândească dincolo de urgență. Iar asta, oricât de paradoxal ar suna, e un semn de maturizare politică, nu de slăbiciune.

În termeni simpli:

Zelenski nu cade. Zelenski iese din rolul pentru care a fost ales. Iar Ucraina caută deja actorul potrivit pentru scena următoare.