Spirala morții la furnici- Când ordinea devine haos sau unde se sfârșește drumul comun

Publicat: 25 oct. 2025, 23:00, de Rona David, în NECONVENTIONAL

Spirala morții la furnici este un spectacol al naturii deopotrivă fascinant și tulburător. Ea se manifestă la anumite specii, în special la furnicile războinice. Atunci când un grup se rătăcește de restul coloniei și pierde urma de feromoni care le ghidează pașii, în absența acestui fir invizibil, furnicile încep să se urmeze orbește una pe cealaltă, descriind o spirală perfectă, un dans hipnotic al pierzaniei.

Mecanismul nevăzut

Pentru aceste insecte, lumea este alcătuită din semnale chimice. Când traseul este întrerupt sau confuzia se instalează, ordinea devine haos: furnicile se prind într-un cerc închis, incapabile să mai distingă direcția corectă. Merg până la epuizare, prizoniere ale propriului instinct de a urma. Iar finalul este tragic — un tăvălug viu care se mișcă necontenit până la prăbușirea totală.

O lecție despre cooperare și orbire

Fenomenul a fost observat pentru prima dată în 1921 de William Beebe, care a descris o spirală uriașă, de aproape 370 de metri în diametru, în care fiecare furnică își încheia cercul abia după două ore și jumătate. Este o imagine dramatică a felului în care cooperarea, această virtute a supraviețuirii în grup, se poate transforma într-o capcană mortală atunci când lipsește gândirea individuală și orientarea după repere externe.

Dezastrul colectiv. Lecții din natură pentru oameni

Fenomenul servește ca o lecție despre limitele cooperării și importanța semnalelor de orientare. În natură, colaborarea și urmarea instinctului de grup sunt vitale pentru supraviețuire, dar în absența ghidării corecte, aceleași mecanisme pot duce la dezastru colectiv. Spirala morții la furnici ne amintește că, uneori, chiar și comportamentele utile și sincronizate pot avea consecințe tragice dacă nu există repere externe care să le regleze.