”Străinii mi-au dezvăluit traumele de familie” – ce se întâmplă într-o ședință de constelații familiale

Imaginați-vă că priviți un grup de necunoscuți care interpretează – cu o acuratețe tulburătoare – cele mai intime emoții și dinamici ale relației voastre cu familia. Asta a trăit o jurnalistă în timpul unei ședințe de „constelații familiale” organizată în centrul Londrei, sub îndrumarea terapeutei olandeze Els van Steijn, una dintre cele mai cunoscute figuri din acest domeniu în Europa.

Constelațiile familiale sunt o formă de terapie psihospirituală dezvoltată în anii ’90 de psihoterapeutul german Bert Hellinger. Scopul lor este să dezvăluie legături inconștiente și tipare comportamentale moștenite în cadrul unei familii – adesea cu rădăcini în traume vechi, excluși sau fapte nespuse. Deși controversată și insuficient validată științific, această metodă are susținători fideli și un impact emoțional profund asupra celor care o experimentează, scrie The Independent.

În timpul ședinței din Londra, jurnalista a fost reprezentată chiar de prietena ei, care s-a oferit voluntar. Cu doar câteva informații superficiale oferite echipei – câteva propoziții despre familie și dificultățile personale legate de relații – participanții au reconstituit, printr-un proces intuitiv și spontan, o scenă complexă și emoționantă ce reflecta traumele și blocajele generaționale ale familiei sale.

O metodă care surprinde prin profunzimea emoțională

Els van Steijn, autoarea bestsellerului Fântâna. Găsește-ți locul, a ghidat procesul folosind o metaforă recurentă în munca sa: familia este ca o fântână cu mai multe niveluri – strămoșii sus, noi jos. Când cineva încearcă, inconștient, să „urce” spre nivelurile superioare, încercând să „salveze” sau să judece părinții sau bunicii, fluxul natural al vieții este perturbat. Rolul constelației este să restabilească ordinea firească.

„Sistemul familial nu funcționează după reguli morale. El vrea să fie complet, iar fiecare membru, oricât de problematic, trebuie recunoscut și inclus”, explică Van Steijn. În constelația jurnalistei, un fost soț abuziv al bunicii, aproape uitat de familie, a fost „readus în sistem”, iar reacțiile reprezentanților au fost intense. Potrivit Van Steijn, excluderea acestuia crease un dezechilibru ce afecta indirect viața actuală a descendentei.

O combinație între introspecție, spiritualitate și reprezentare corporală

Spre deosebire de psihodramă, unde participanții joacă roluri conștient și deliberat, în constelațiile familiale reprezentanții accesează – susțin practicienii – un câmp informațional comun, adesea fără să știe nimic despre persoanele reale. Reacțiile lor, inexplicabil de precise, pot scoate la iveală suferințe, traume și tipare de comportament transgeneraționale.

Psihoterapeuți ca Nicola Dunn, care organizează sesiuni similare în Marea Britanie, afirmă că oamenii sunt mai conectați decât își imaginează: „Suntem mai poroși decât ne dăm seama.” În practica sa, Dunn permite persoanei aflate în centrul constelației să își aleagă reprezentanții, creând astfel o experiență și mai personalizată.

O terapie fără promisiuni, dar cu efecte reale pentru unii participanți

Deși metoda nu este susținută de dovezi științifice concludente, cei care au participat la astfel de sesiuni vorbesc despre efecte profunde – de la o mai bună înțelegere a propriei istorii până la depășirea unor blocaje emoționale. Van Steijn avertizează totuși că metoda nu este potrivită pentru toți: persoanele care urmează tratamente psihotrope sau au traume severe ar trebui să consulte un specialist înainte.

Popularitatea constelațiilor este în creștere, mai ales în Olanda, unde cartea lui Van Steijn a devenit un reper, și în rândul cititorilor britanici atrași de titluri precum It Didn’t Start with You de Mark Wolynn. Fenomenul beneficiază și de expunere media – de exemplu, în documentarul Netflix Sex, Love & Goop, unde metodele alternative de terapie sunt explorate cu deschidere.

O nevoie contemporană de sens

Constelațiile familiale propun o viziune diferită: nu suntem indivizi izolați, ci părți ale unui sistem mai larg, ale cărui ecouri ne modelează existența. Iar, dincolo de scepticismul rațional, rămâne întrebarea: dacă o metodă ne face să înțelegem mai profund cine suntem și de unde venim – contează cum funcționează, atâta timp cât funcționează?