Strategia energetică a României, plină de erori și contradicții: un drum sigur spre infringement

Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC) 2021–2030, recent actualizat, este prezentat drept documentul care trasează direcțiile esențiale ale tranziției energetice din România. Evaluarea sa s-a făcut prin procedura de evaluare strategică de mediu (SEA), menită să asigure că proiectele propuse respectă principiile dezvoltării durabile și evită efectele ireversibile asupra mediului și comunităților. Cu toate acestea, două documente centrale – Raportul de mediu și Studiul de evaluare adecvată – au stârnit critici puternice din partea unor organizații de mediu importante (WWF România, Bankwatch România și Federația Coaliția Natura 2000), care semnalează deficiențe majore și riscuri ignorate.

Analiza lor relevă o imagine sumbră: documentele oficiale nu doar că omit să evalueze în mod real impacturile cumulative ale proiectelor energetice, dar conțin date incomplete, concluzii contradictorii și metodologii netransparente. Într-o perioadă în care Uniunea Europeană insistă asupra principiului „do no significant harm” și asupra integrării obiectivelor climatice în toate politicile, România riscă să repete greșelile trecutului: investiții cu efecte dezastruoase asupra naturii, mascate sub umbrela tranziției energetice.

Metodologie criticată: „o evaluare superficială, nu o analiză reală”

Primul aspect semnalat de organizațiile de mediu vizează chiar fundamentul raportului. În loc să ofere o evaluare complexă și integrată a impacturilor, documentele se rezumă la:

• hărți GIS rudimentare care verifică dacă proiectele se suprapun peste ariile protejate,

• enumerări de concluzii din studii de impact deja existente,

• recomandări generale care, de fapt, derivă oricum din legislația de mediu.

Metodologia folosită pentru a evalua impacturile este descrisă ca fiind netransparentă și arbitrară: proiectele primesc scoruri pozitive sau negative, dar fără explicații clare asupra criteriilor sau datelor utilizate. Diferențele dintre efectele directe și indirecte nu sunt definite, iar multe categorii obligatorii conform Directivei SEA – efecte cumulative, sinergice, pe termen lung sau scurt – lipsesc complet.

Date depășite și inconsistente

Un alt punct critic este utilizarea de date vechi sau eronate. Raportul menționează, de exemplu, că temperatura medie anuală a României a crescut cu 0,5°C în ultimii 33 de ani, bazându-se pe un raport IPCC din 2013. Datele recente arată însă o creștere de peste +2°C din 1958 până în 2023, valoare aproape dublă față de media europeană.

Confuziile continuă și în privința energiei: consumul de electricitate este amestecat cu cel de energie primară, iar procentele din regenerabile sunt prezentate incorect. De asemenea, lipsește complet o analiză asupra resurselor fosile (cărbune, gaze, petrol), a rezervelor estimate și a modului în care acestea ar urma să fie reduse prin PNIESC.

Riscul subestimat al schimbărilor climatice asupra apei

Un capitol esențial ignorat este impactul cumulativ al proiectelor energetice asupra resurselor de apă. România se confruntă deja cu secete frecvente și reducerea debitelor râurilor, iar Strategia Națională de Adaptare la Schimbările Climatice avertizează asupra unor riscuri majore: deficit hidric, afectarea ecosistemelor acvatice, reducerea producției hidro și nuclearoelectrice din cauza lipsei apei de răcire.

Deși raportul de mediu recunoaște generic că schimbările climatice determină „diminuarea resurselor de apă” și „sporirea fenomenelor extreme”, nu merge mai departe pentru a corela aceste riscuri cu investițiile propuse prin PNIESC. Concurența între agricultură, industrie și energie este complet ignorată.

Fosilele revin în prim-plan: gazul, tratat ca soluție „verde”

Deși tranziția energetică presupune renunțarea treptată la combustibili fosili, PNIESC continuă să se bazeze masiv pe gaz. Centralele de tip CCGT și proiectele de cogenerare sunt evaluate pozitiv, fiind considerate o alternativă mai curată la cărbune. ONG-urile atrag însă atenția că multe dintre aceste capacități nu înlocuiesc direct termocentralele pe cărbune, ci adaugă producție nouă, deci și un consum mai mare de gaze.

Mai grav, coridoarele de transport gaze traversează arii protejate, dar acest lucru nu este menționat în rapoarte. În plus, marile exploatări planificate – Neptun Deep sau Caragele – nu sunt incluse în analiză, deși vor influența masiv mixul energetic și biodiversitatea.

Hidrogen și CCUS: promisiuni supraevaluate

Noile tehnologii – producția de hidrogen și captarea și stocarea carbonului (CCUS) – sunt tratate în documente ca soluții miraculoase. Producția de hidrogen este considerată a avea un impact pozitiv asupra apei, deși pentru fiecare kilogram obținut sunt necesari circa 9 litri de apă, un risc major într-un context de secetă.

La fel, CCUS este evaluată cu scoruri maxime pozitive pentru climă și sănătate, deși tehnologia captează, în realitate, doar 50–80% din CO₂ și presupune un consum suplimentar de energie. În lipsa unor rezultate concrete la scară largă, ONG-urile consideră că evaluarea este nerealistă și hazardată.

Biomasă: între sărăcie energetică și presiune pe păduri

Un alt capitol sensibil este biomasa. În România, circa 3,5 milioane de gospodării rurale depind de lemnul de foc, folosit în sobe ineficiente și poluante. PNIESC recunoaște problema, dar oferă soluții vagi și fără mecanisme clare de implementare.

Mai mult, în timp ce consumul rezidențial de biomasă scade marginal (-3,5% până în 2030), consumul industrial este prevăzut să crească cu 50%. Astfel, presiunea asupra resurselor forestiere nu scade, ci se redistribuie. Evaluările de mediu notează un impact pozitiv al biomasei asupra climei, ignorând însă poluarea generată și impactul cumulativ asupra biodiversității.

Hidroenergia: între contradicții și infringement european

Poate cea mai mare controversă vizează proiectele hidroenergetice. Rapoartele recunosc explicit că acestea pot deteriora starea ecologică a râurilor, afecta biodiversitatea și modifica circuitul hidrologic. Cu toate acestea, concluziile finale le acordă un impact climatic pozitiv maxim.

Criticii atrag atenția că evaluarea ignoră:

• efectele cumulative asupra rețelei Natura 2000,

• influența barajelor asupra fluxurilor de sedimente și asupra Deltei Dunării,

• riscul emisiei de metan din baraje vechi și colmatate.

Mai mult, România se află deja în procedură de infringement pentru construirea de microhidrocentrale în arii protejate, iar Comisia Europeană a transmis în 2023 o scrisoare suplimentară de avertizare. În acest context, includerea unor proiecte hidro controversate în PNIESC este considerată un semn de inconsecvență și ignorare a riscurilor juridice și ecologice.

Nuclear: subestimarea deșeurilor și a consumului de apă

Energia nucleară este prezentată drept o soluție stabilă, însă evaluările din raport sunt criticate pentru că:

• minimizează consumul de apă al centralelor, deși debitul Dunării scade constant în perioadele secetoase,

• afirmă eronat că procesul nuclear nu generează deșeuri periculoase,

• se bazează pe analize de mediu vechi, realizate în 2013, înainte de schimbările climatice accentuate din ultimul deceniu.

Regenerabilele curate: tratate cu reținere

În mod paradoxal, energia solară – pentru care România și-a propus 6,8 GW adiționali până în 2030 – primește o evaluare climatică modestă (+1). Comparativ, hidroenergia și gazul primesc scoruri mai mari, deși presupun consum de resurse și impact negativ asupra naturii.

În același timp, măsuri precum comunitățile energetice, menite să reducă sărăcia energetică, sunt tratate superficial, fără indicatori clari și fără legătură cu date reale despre consumatori vulnerabili.

Între oportunitate ratată și risc de infringement

Imaginea de ansamblu conturată de organizațiile de mediu este una alarmantă: evaluarea strategică de mediu aferentă PNIESC este incompletă, contradictorie și insuficient fundamentată. În loc să ofere garanția unei tranziții sustenabile, documentele par să cosmetizeze proiecte controversate și să supraestimeze tehnologiile netestate, în timp ce ignoră impacturile reale asupra apei, pădurilor și biodiversității.

România riscă astfel să își blocheze tranziția energetică într-un amestec de investiții fosile, hidrocentrale cu efecte devastatoare și măsuri incoerente pentru protecția naturii. În același timp, prin lipsa de rigoare și conformitate cu legislația europeană, țara se expune unor noi proceduri de infringement și pierderi financiare.