„Suntem frivole, superficiale, ușurele pentru că ne plac hainele?”. Pe bune: Despre provocări fashion cu Gabi Urda, stilist vestimentar

Greu. Destul de greu e să te „calibrezi” evoluțiilor modei, care deși în ultimul timp își dorește să fie incluzivă, nu prea poate ține pasul. În plus, tot ceea ce înseamnă comercial nu le influențează întotdeauna în mod fericit pe reprezentantele sexului frumos.     

Desigur, intervine întrebarea de ce noi, femei medii, la 1.65 și 60 de kilograme – de exemplu, ne raportăm la reclamele care arată chipuri fără pori vizibili, cu gene lungi, fără cearcăne și cu trupuri fără colăcei în jurul taliei? Poate nu toate o facem, dar, cumva, la nivel subliminal pe toate ne afectează. Oare de ce nu suntem reprezentate vizual?

Pe această temă actuală a modei care se vrea pentru toți, dar de fapt nu e, am stat de vorbă cu Gabi Urda, consultant de imagine, stilist vestimentar și, de ce nu, terapeut vestimentar! Gabi are o îndelungată activitate pe tărâmul fashion și este deosebit de activă pe rețelele sociale. A acumulat în timp un public fidel, cu care interacționează nu numai la nivel de postări, ci și prin intermediul conferințelor zoom, ori podcasturi. „Nu știu de ce milităm pentru extreme, pentru plus size și păr gri, când de fapt, nici măcar media nu este reprezentată. Apoi, bătrânețea în realitate arată un pic diferit, la fel și plus size. La fel și mentalitatea și atitudinea noastră față de ele”, este de părere Gabi Urda.

„Multă lume îmi reproșează că nu postez și fotografii cu oameni cu forme sau aparent normali ca siluetă – pe cuvânt că încerc, dar e foarte dificil, nu sunt multe fotografii așa, apoi atunci când ele sunt, traficul pe ele este mic – căci și cele cu kilograme în plus își doresc să vadă tot femei slabe. Probabil aspirațional! Asta și pentru că peste tot vedem femei slabe, chiar foarte și asta se pare că a devenit o obișnuință și în capul nostru”, evidențiază ea.

Să nu ne considerăm geanta cea mai bună prietenă

„Suntem frivole, superficiale, ușurele pentru că ne plac hainele?”, întreabă mai în glumă, dar destul de serios Gabi Urda. Răspunsul? „Avem diverse grade de iubire, apropiere, apreciere cu obiectele. Hai să nu le antropomorfizăm, să nu ne considerăm geanta cea mai bună prietenă”, e de părere stilistul.

În cele din urmă să fie de vină societatea? Mediul în care am crescut? „Acest atribut, Frivol – lipsit de seriozitate, de temeinicie, de importanță – a fost legat de cei preocupați de aspectul lor, de imagine, de haine. Poate la noi mai mult pentru că suntem o societate patriarhală, în care încă punem semnul egal între înaintarea în vârstă și haine cernite, încă vedem antagonic femeie de casă cu femeie preocupată de aspectul ei, încă ni se pare că dacă atragem atenția, dacă suntem atractivi ca persoane suntem pasibili de a fi imorali, infideli și de asta ar trebui să ne scădem standardele după căsătorie sau după maternitate, ca să nu mai zic după 50-60 de ani”, evidențiază Gabi.

A iubi hainele: Nu ne face cu nimic mai buni sau mai proști

Nu uitați că noi suntem în bulele noastre urbane, curatoriate și filtrate. „Poate de aceea în magazinele marilor retaileri găsești mai ales haine pentru puștoaice! Doar la vârsta aia e permis să te preocupe hainele?”, întreabă iar, obsesiv de adevărat, Gabi. „Se bat cap în cap aceste credințe despre haine și superficialitate cu o industrie imensă, cea a modei. Că realizați sau nu este una dintre cele mai puternice din lume. Banii, puterea, influența modei este majoră și noi, unii, totuși o considerăm doar o treabă de fete pubere cu TikTok!”

A te interesa acest domeniu al modei, a fi bun în el nu exclude a fi educat, inteligent, coerent, a fi un profesionist desăvârșit într-un domeniu foarte important. „Dar, nici nu presupune că ești un obsedat de haine care își cheltuiește ultimii bani pe noile colecții, care este la punct cu ultimele prezentări, care își petrece orice minut liber pe instagramul bloggerițelor de fashion. Nici pe departe! Și ca să încheiem: Este doar o preconcepție că un om bine îmbrăcat va fi doar atât. De altfel nici reciproca nu e valabilă, nici inculții nu dau pe afară de stil”, conchide Gabi Urda.  Prin urmare „iubirea de haine” pur și simplu e un dar, pe care unii îl accesează, partea lor de artist se manifestă așa, „e mai la îndemână și mai democratic, iar alții ajung mai ușor la alte daruri ale lor. Și nu ne face cu nimic mai buni sau mai proști dragul nostru de haine, ci ne face doar puțini diferiți în lumea asta tot mai diversă”.

Trebuie să recunoașteți că un asemenea subiect nu se poate încheia pur și simplu. Vom continua.