Tânăr, realizat și foarte obosit: consilierul Alinuței Bica iese la pensie. La 48 de ani, cum altfel?

Mihail Udroiu, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, a depus cerere de pensionare la doar 48 de ani. Tânăr după orice standard profesional, dar suficient de „epuizat” pentru a intra, pe viață, în categoria celor protejați de pensiile speciale.

În 2024, Udroiu încasa un salariu lunar de aproape 7.000 de euro, sumă care îl plasează direct în elita funcționarilor statului. Acum, potrivit legii, el se va pensiona cu aproximativ 80% din această sumă, adică în jur de 5.500 de euro lunar, pe toată durata vieții.

A cerut pensionarea înainte ca reforma pensiilor speciale să producă efecte.

Reforma, deja contestată la Curtea Constituțională, ar fi limitat pensiile magistraților la 70% din venitul net din ultima lună de activitate.

Udroiu a fost printre cei care au înțeles perfect calendarul:

A depus cererea la timp, înainte de eventualele restricții. O sincronizare demnă de un jurist cu instincte financiare impecabile.

Cariera unui „om al sistemului”

Pentru cei care nu-l cunosc, Mihail Udroiu nu e doar un nume pe o listă de magistrați. A fost consilierul Alinei Bica, fosta șefă DIICOT condamnată pentru favorizarea infractorului și fugită în Italia.

Mai mult, Udroiu și soția sa — și ea judecătoare — sunt finii de cununie ai familiei Bica. O legătură simbolică, dar grăitoare pentru felul în care s-a construit rețeaua de relații în interiorul magistraturii românești.

Când Alina Bica s-a prăbușit, Udroiu n-a dispărut din peisaj.

Dimpotrivă, a urcat: a fost avansat în 2023 la Înalta Curte, după un concurs organizat de CSM, într-o perioadă în care meritocrația se amesteca, ca de obicei, cu protecția reciprocă.

Decizii „cu greutate”

Judecătorul Udroiu a avut grijă, de-a lungul carierei, să rămână vizibil în dosare sonore.
Printre acestea:

• Dosarul Bănicioiu, unde completul din care făcea parte a decis achitarea fostului ministru, deși o colegă de complet considera că există probe clare.
• Dosarul Revoluției, retrimis de două ori la Parchetul Militar — o decizie care a îngropat, practic, orice șansă ca vinovații să mai fie judecați.
• Cazul Alexandru Kiss, fost președinte al Consiliului Județean Bihor, unde Udroiu a votat pentru anularea condamnării la opt ani de închisoare, invocând „motive procedurale”. Dosarul s-a prescris ulterior.

Și lista continuă. În toate aceste episoade, Mihail Udroiu a părut un om „echilibrat”, dar echilibrul său a coincis, ciudat, mereu cu interesele celor puternici.

Un om de știință și un fin analist al realității… sale

Nimeni nu poate nega că Udroiu are un CV academic respectabil: doctor în drept, profesor universitar, formator la Institutul Național al Magistraturii, autor al noilor coduri penale și de procedură penală, premiat chiar de Academia Română.
Dar între teorie și morală există o distanță pe care nici cele mai docte lucrări nu o pot acoperi.

Când un om care a participat la scrierea Codului Penal se pensionează la 48 de ani, după ce a contribuit direct la perpetuarea sistemului care îi oferă acea pensie, se naște o întrebare incomodă: poate fi un sistem drept dacă își răsplătește propriii arhitecți cu privilegii eterne?

Averea și discreția

Potrivit investigațiilor recente, familia Udroiu deține zece terenuri, nouă imobile (inclusiv trei case și șase apartamente), o colecție de bijuterii, ceasuri și genți evaluată la 75.000 de euro și conturi care însumează peste 600.000 de euro.

Un om care n-a avut niciodată o firmă, n-a vândut acțiuni, n-a „consultat” nimic în mediul privat, dar a prosperat într-un mod demn de invidiat chiar și de consultanții Big Four.

Paradoxal, în 2025, declarațiile de avere ale magistraților nu mai sunt publice, printr-o decizie a Curții Constituționale.

Cu alte cuvinte, omul s-a retras exact când lumina s-a stins în jurul averilor din sistem.

Judecătorul care a scris legea și a trăit din ea

Mihail Udroiu e un simbol al autoconservării perfecte a unei caste: a scris legile care îi garantează privilegiile, le-a aplicat când i-au folosit și le-a ocolit elegant când a trebuit.
Acum pleacă din sistem cu o pensie care depășește de zece ori salariul mediu din România, la o vârstă la care majoritatea oamenilor abia își văd copiii ieșind din școală.

Ce lasă în urmă? Un sistem în care reforma e un cuvânt gol, iar meritul suprem e să știi când să te retragi.
Cine are urechi de auzit, să numere terenurile.

Cam ăștia suntem…

Judecătorul Udroiu nu e o excepție, ci o simfonie într-o orchestră de privilegii.
Cazul său nu ar trebui citit ca o știre, ci ca o oglindă: în ea se vede România juridică, aceea care-și premiază fidelii pentru tăcere, nu pentru dreptate.

Într-o țară unde munca până la 65 de ani e norma pentru muritori, 48 de ani e o vârstă fragedă pentru liniște.

Dar cine are grijă de alinuțele noastre, știe exact când e timpul să plece.