Taxa pe carbon ajunge pe șantier: ce se schimbă în costurile construcțiilor din 2026

De la începutul acestui an, importurile de materii prime din afara Uniunii Europene utilizate în construcții sunt supuse taxei pe carbon, un mecanism care începe să influențeze treptat costurile din sector. Chiar dacă efectele nu se resimt sub forma unor scumpiri bruște, specialiștii din industrie arată că 2026 va marca intrarea într-o nouă etapă de formare a prețurilor, în care carbonul devine un element economic explicit.

Taxa face parte din Mecanismul de Ajustare a Carbonului la Frontieră (CBAM), conceput pentru a alinia costurile suportate de importatori cu cele plătite de producătorii din Uniunea Europeană prin sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (ETS). După o perioadă de tranziție în care importatorii au avut obligații de raportare, mecanismul va intra în regim definitiv din 2026.

Materiile prime, primul punct de impact

Cele mai expuse sunt materialele de bază utilizate în majoritatea proiectelor de construcții: cimentul, fierul, oțelul și aluminiul. O parte importantă a materiilor prime și a produselor semifinite folosite în România provine din state din afara UE, precum Turcia, China sau India, care nu sunt integrate în sistemul european de taxare a emisiilor.

Potrivit estimărilor din piață, introducerea taxei de carbon va duce, pe termen mediu, la majorări de aproximativ 9–10% pentru oțel și aluminiu. Aceste creșteri nu apar simultan în toate segmentele, ci sunt corelate cu ciclurile de producție și cu momentul achiziției materiilor prime.

Materialele fabricate în 2025, pe baza stocurilor existente, pot fi livrate și în 2026 la prețuri apropiate de cele actuale. În schimb, producția demarată după intrarea în regim complet a CBAM va reflecta treptat costurile asociate carbonului, alături de cele cu energia și logistica.

De la metal la construcția finală

Efectele se propagă de-a lungul întregului lanț. În construcțiile industriale și logistice, unde ponderea structurilor metalice este ridicată, impactul este mai vizibil. Estimările indică majorări de 9–10% pentru structuri metalice și profile zincate, de aproximativ 6% pentru pavaje și de 5–7% pentru acoperișuri metalice și panouri sandwich.

Cumularea acestor creșteri, împreună cu costurile de transport, manoperă și cheltuieli indirecte, poate duce la o majorare a costului final al unei construcții de până la 15% în 2026 față de anul anterior, potrivit evaluărilor din industrie.

Costuri administrative și presiuni viitoare

În etapa inițială, specialiștii în politici climatice atrag atenția că impactul imediat al CBAM nu este dat atât de taxele directe, cât de obligațiile administrative. Raportarea emisiilor, certificarea și conformarea procedurală generează costuri suplimentare pentru importatori.

Pe termen mediu și lung, însă, povara financiară va crește pentru produsele provenite din state care nu au sisteme naționale similare cu ETS. În acest context, diferența de preț dintre materialele din UE și cele din afara spațiului comunitar se va reduce progresiv.

O schimbare în logica pieței

Pentru moment, materialele de izolație, precum polistirenul și vata minerală, nu sunt incluse în categoriile cu impact direct major. Totuși, evoluția prețurilor la energie și transport poate influența și aceste segmente în anii următori.

CBAM nu generează un efect imediat asupra pieței, dar introduce o schimbare structurală în modul de formare a prețurilor din construcții. Într-un context în care România rămâne dependentă de importuri și are o industrie cu intensitate ridicată a emisiilor, mecanismele de taxare a carbonului devin factori economici relevanți.