Teroare în Ballymena: Case arse, familii izgonite și războiul nevăzut împotriva romilor din România

O criză socială și umanitară gravă s-a declanșat în ultimele zile în orașul Ballymena din comitatul Antrim, Irlanda de Nord, unde mai multe familii de etnie romă au fost nevoite să își abandoneze locuințele în urma unor atacuri violente cu caracter rasist.

Scânteia acestor incidente a fost aprinsă de organizarea unei priveghi în memoria unei adolescente care ar fi fost victima unei agresiuni sexuale. Ulterior, doi băieți de 14 ani, vorbitori de limbă română, au fost puși sub acuzare pentru tentativă de viol.

Tensiunile au escaladat rapid, degenerând într-o serie de revolte urbane violente, desfășurate pe parcursul a cinci nopți consecutive, extinzându-se din Ballymena spre alte localități, precum Portadown și Larne. Autoritățile și organizațiile civice condamnă ferm aceste acte de violență, catalogate drept „pogromuri moderne” împotriva minorităților etnice.

Rădăcinile violenței: acuzații, frică și manipulare

Incidentul declanșator – acuzația de tentativă de viol a unei adolescente, cu presupuși autori din comunitatea romă – a devenit rapid pretext pentru o explozie de resentimente rasiste. Într-o atmosferă tensionată, un grup de persoane, multe purtând cagule, a vandalizat locuințe ale migranților, în special ale romilor. Geamuri sparte, case incendiate și lozinci rasiste au transformat un cartier pașnic într-o zonă de conflict.

17:53 • Internațional

Român arestat pe nedrept pentru tentativă de viol în Ballymena: „Am pierdut totul”

Marko Kolev, un antreprenor rom de origine bulgară, tată a trei copii, a relatat presei britanice că a fost nevoit să fugă împreună cu familia sa. „Este un dezastru. Ne-a fost frică pentru viețile noastre. Copilul meu mă întreabă: «De ce, tati? De ce nu ne plac acești oameni?» Nu știu ce să-i răspund”, a spus el înainte de a părăsi definitiv Irlanda de Nord.

Marko Kolev

Violență organizată, efecte devastatoare

Potrivit Poliției din Irlanda de Nord (PSNI), cel puțin 63 de ofițeri au fost răniți în timpul intervențiilor pentru dispersarea protestatarilor violenți. Mașini de poliție au fost atacate cu pietre, cocktailuri Molotov și artificii. În Portadown, pe parcursul nopții de vineri, forțele de ordine au folosit tunuri cu apă pentru a ține sub control mulțimea. În Larne, un centru de agrement folosit anterior ca adăpost pentru familiile evacuate a fost incendiat.

Un oficial al PSNI a afirmat că protestele au fost „în mod clar motivate rasial”, iar autorii lor vor fi trași la răspundere. „Vom urmări fiecare individ implicat. Acești bigoți și rasiști nu vor câștiga”, a declarat șeful poliției, Jon Boutcher.

Plecări în masă și o comunitate ruptă

Northern Ireland Housing Executive a confirmat că aproximativ 50 de gospodării au fost asistate, iar 14 familii au fost mutate în adăposturi de urgență. Mulți dintre cei afectați, în special din comunitatea romă, au decis să părăsească Irlanda de Nord definitiv.

Maria, o româncă stabilită de nouă ani în Ballymena, a mărturisit că a dormit la prieteni două nopți la rând, de teama atacurilor. Deși spune că „iubește oamenii de aici”, violențele din ultimele zile au pus sub semnul întrebării siguranța familiei sale. „Poate va trebui să ne mutăm. Sunt oameni cu copii mici care au plecat în miez de noapte, plângând și cerând cu disperare să fie duși la aeroport.”

Politica, polarizarea și retorica periculoasă

Reacțiile clasei politice au fost variate. Alliance Party și Amnesty International au condamnat ferm violențele, calificându-le drept „acte de terorism rasist”. „Suntem la un pas de un omor motivat rasial”, a avertizat Patrick Corrigan de la Amnesty NI.

Pe de altă parte, liderul DUP, Gavin Robinson, a încercat să disocieze pozițiile partidului său privind imigrația ilegală de valul de violență, insistând că „realismul privind presiunile pe serviciile publice” nu este echivalent cu rasismul. Totuși, declarațiile ambigue ale unor lideri locali au fost criticate pentru că alimentează tensiuni.

Jim Allister, liderul partidului Traditional Unionist Voice (TUV), a evidențiat creșterea prezenței romilor în Ballymena drept cauză a „schimbărilor demografice accelerate”. Astfel de declarații sunt considerate de unii experți drept inflamatoare, într-un context social deja fragil.

Normalizarea violenței: între traumă istorică și divertisment digital

Observatori locali spun că aceste manifestări nu sunt doar expresii de ură, ci și un rezultat al unei culturi de violență care persistă de pe vremea conflictului nord-irlandez. „Este o normalizare a revoltei. Oamenii vorbesc despre ‘craic’, distracție, în timp ce filmează live pe TikTok atacuri asupra caselor unor migranți”, spune Sian Mulholland, deputat Alliance din regiunea North Antrim.

Scenele de pe Clonavon Terrace par desprinse dintr-o distopie: case incendiate, geamuri sparte, familii ascunzându-se în poduri, pancarte în geamuri cu inscripții precum „Locals live here” sau „I work in a care home”, steaguri ale Marii Britanii fluturând ca scuturi simbolice împotriva presupusei stigmatizări etnice.

Criza imigrației: context și consecințe

Valul de migrație internațională din ultimele decenii a fost un factor esențial în modificarea structurii sociale din Irlanda de Nord. Aproximativ 293.000 de persoane au sosit în provincie de la începutul mileniului, într-o populație de 1,9 milioane. Migrația netă este estimată la 62.000 de persoane.

În Republica Irlanda, situația este similară: imigrația a atins un maxim istoric în 2024, declanșând la rândul ei proteste anti-migranți, unele violente. Figuri publice, precum luptătorul MMA Conor McGregor, au amplificat nemulțumirile printr-o retorică naționalistă agresivă.

Ce urmează?

Guvernul irlandez, prin vocea Taoiseach-ului Micheál Martin, a cerut o „toleranță zero” față de violența rasistă și a promis sprijin total pentru PSNI și forțele de ordine implicate. „Trebuie să oprim acest fenomen din fașă. Nu există scuză pentru ură, nici în Irlanda, nici în altă parte”, a spus el.

În contextul apropierii sezonului tradițional de marșuri în Irlanda de Nord, autoritățile se tem că tensiunile ar putea escalada. Între timp, comunități întregi rămân marcate de frică, iar familii obișnuite se întreabă dacă mai au un viitor într-un loc care, până recent, le era „acasă”.

Violențele din Ballymena reflectă eșecuri în integrarea socială, gestionarea discursului politic și protejarea comunităților vulnerabile. Acest episod trebuie să devină un semnal de alarmă pentru întreaga Europă: în fața urii, indiferența nu este o opțiune.