Testele antidrog și ficțiunea „pozitivității”: ce a recunoscut Poliția și de ce e grav

Să presupunem că ești un cetățean cuminte. Te-ai urcat la volan fără droguri în sânge, fără energizante bizare în stomac, fără pastile suspecte în buzunar. Te oprește Poliția, scoate „aparatul” – Dräger DrugTest 5000 – și… bam! Ești pozitiv. Nu la gândire critică, ci la droguri. Îți iau permisul, te trec în raport, ești suspect de infracțiune. Apoi, după o lună, două, laboratorul spune: „Ah, scuze… era o eroare.” Iar tu, între timp, ți-ai pierdut nu doar permisul, ci și reputația.

Cam asta rezumă criza testelor antidrog fals-pozitive din România. O criză despre care se tot șoptea de ani de zile, dar pe care abia acum Poliția Română o confirmă negru pe alb: în aproape jumătate din cazuri, testele rapide dau cu bâta-n baltă.

43% dintre rezultatele „pozitive” – de fapt, negative

Statistica recentă transmisă oficial de Poliția Română către FACIAS (Fundația pentru Apărarea Cetățenilor Împotriva Abuzurilor Statului) arată că, între iulie 2024 și aprilie 2025, s-au făcut 3.367 de testări antidrog în trafic cu aparatul Dräger. Dintre acestea, 1.450 au fost infirmate ulterior de buletinele toxicologice oficiale. Asta înseamnă că 43% dintre cei declarați „dopați” erau, de fapt, curați.

Și nu vorbim de o simplă scăpare de aparat. Vorbim de oameni care au fost tratați ca potențiali infractori, li s-au suspendat permisele pe loc, au fost duși pentru recoltare de probe biologice și, în multe cazuri, au fost expuși public sau profesional la suspiciuni nemeritate.

Cine e FACIAS și de ce contează

FACIAS, adică Fundația pentru Apărarea Cetățenilor Împotriva Abuzurilor Statului, este o organizație non-guvernamentală specializată exact în tipul acesta de derapaje instituționale. Fără zgomot inutil, FACIAS a cerut în instanță ca Poliția să furnizeze toate datele privind erorile testelor antidrog. Și instanța a obligat IGPR să le dea.

Rezultatul? Un raport oficial care confirmă ceea ce până acum era doar zvon: testele rapide nu sunt deloc infailibile, iar sistemul le tratează ca pe verdicte.

Când s-au revizuit, de fapt, aceste proceduri?

Ei bine… niciodată cu adevărat. Aparatul Dräger DrugTest 5000 e folosit în România de peste 10 ani. S-au făcut „instruiri”, „ghiduri interne”, „proiecte-pilot”, dar nicio revizuire reală, transparentă și completă a procedurilor nu a avut loc. Nu există o listă oficială publicată cu medicamente, suplimente sau alimente care pot da fals pozitiv. Nu există un protocol clar privind compensarea pentru abuzurile provocate de un rezultat eronat.

Pe hârtie, testele sunt „preliminare”, dar în practică ele generează consecințe imediate: permis suspendat, anchetă, stres, eventuale probleme profesionale și personale. Este un paradox legal: se aplică o măsură drastică, deși proba nu e definitivă.

Ce spune Poliția?

Răspunsul IGPR către FACIAS e… diplomatic. Se spune că diferențele de rezultate se pot datora faptului că aparatul detectează urme în salivă, în timp ce analizele de laborator se fac pe sânge sau urină, unde unele substanțe pot să nu mai apară. Se mai adaugă și diferențele de sensibilitate ale aparatelor, metoda de recoltare, timpul scurs de la consum, sau „interferențe cu alți compuși”.

Cu alte cuvinte: aparatele simt ceva. Dar nu știm ce. Și nu putem verifica exact ce. Dar îți suspendăm permisul oricum.

Ce e de făcut?

Această situație are câteva implicații clare:

1. E nevoie de o revizuire legislativă. Testul rapid trebuie tratat exact ca ce e: o suspiciune, nu o condamnare. Măsurile punitive trebuie să fie reversibile automat dacă rezultatul laboratorului infirmă testul preliminar.
2. Trebuie transparență totală. Lista substanțelor și compușilor care pot influența testele trebuie să fie publică. Oamenii trebuie să știe dacă pot deveni „suspecți” după ce mănâncă o prăjitură cu mac, iau un sirop de tuse sau folosesc o apă de gură.
3. Este necesară o despăgubire pentru victime. Cine a pierdut locul de muncă, a ratat examene sau a fost expus public din cauza unui fals pozitiv ar trebui să poată acționa statul în judecată. Fără această presiune, sistemul nu se va reforma niciodată.
4. Se impune modernizarea echipamentelor. Dacă aparatele actuale generează 43% falsuri, înseamnă că sunt tehnologic depășite sau prost întreținute. În ambele cazuri, trebuie înlocuite.

Această recunoaștere oficială a erorilor e, în sine, un pas important. Dar e doar primul.

În România, sistemul reacționează la scandal, nu la prevenție. Tocmai de aceea, asemenea episoade trebuie folosite pentru a pune presiune reală pe instituții. Pentru că între un test pozitiv și o viață distrusă nu ar trebui să existe un singur aparat obosit din portbagajul unei dubițe de poliție.

România reală nu e pozitivă. E doar prost testată.