Traseiștii Petrea și Borțun descoperă lumina liberalismului

Ce facem, fraților, cu foșgăiala indecentă a mandatelor plimbate dintr-un partid în altul? Oare vom scăpa vreodată de aceste preumblări parlamentare de la un partid la altul, făcute cu aer solemn, ca și cum ar fi vorba despre mari treziri de conștiință, nu despre mutări utile pe tabla puterii?

Senatorii Dorin-Silviu Petrea și Ștefan Borțun, aleși pe o formulă politică și mutați acum la PNL, sunt doar episodul cel mai recent dintr-o boală veche.

Dorin-Silviu Petrea a fost ales senator de Brăila pe listele S.O.S. România. Ulterior a fost neafiliat și apoi s-a lipit de grupul PACE-Întâi România.

Ștefan Borțun a fost ales senator de Tulcea pe listele Partidului Oamenilor Tineri — POT, formațiunea Anamariei Gavrilă.

POLITICĂ

Hubert Thuma critică reforma lui Ilie Bolojan: Nu vă supărați, dar pe cine a ajutat, de fapt?

POLITICĂ

PNL refuză un premier PSD. Siegfried Mureșan: Trebuie să ne facem datoria faţă de români , nu faţă de Sorin Grindeanu

Azi PACE, mâine PNL, poimâine cine știe ce nouă construcție născută din febra negocierilor.

Parlamentarul român nu migrează. Se „repoziționează”.

Nu schimbă barca. „Reflectează”.

Nu își caută un loc mai cald. „Răspunde interesului național”.

Frumos ambalaj. Marfă de doi lei.

Votul nu le aparține

Problema fundamentală este simplă:

acești oameni nu au fost aleși pentru că electoratul i-a descoperit, i-a studiat, i-a cântărit și a decis că sunt viteji, destoinici și indispensabili patriei.

În majoritatea cazurilor, electoratul habar nu are cine sunt. Nici nu avea cum.

Au intrat în Parlament pe liste. În siajul unui partid, al unei sigle, al unui lider mai vizibil, al unei emoții electorale colective.

Au beneficiat de voturi date la grămadă, pe încredere, pe furie, pe speranță sau pe reflex politic.

Apoi, după ce mandatul e validat, descoperă brusc o altă compatibilitate doctrinară. O lumină. O chemare. Un PNL interior, bine ascuns până la momentul potrivit.

Mandatul reprezentativ, folosit ca scut

Sigur, Constituția spune că parlamentarii sunt în serviciul poporului și că orice mandat imperativ este nul.

Mandatul de parlamentar încetează doar în cazuri precise:

demisie, pierderea drepturilor electorale, incompatibilitate, deces sau la întrunirea noului Parlament.

Așa stau lucrurile azi.

Dar aici nu discutăm doar litera actuală a Constituției.

Discutăm bunul-simț democratic.

Pentru aleșii pe liste, regula normală ar trebui să fie clară:

ai părăsit partidul pe lista căruia ai intrat în Parlament, ai pierdut mandatul.

Nu te ține nimeni prizonier. Pleci unde vrei. Dar pleci și din funcția obținută prin votul susținătorilor acelui partid.

Libertate de conștiință sau furt de reprezentare?

Libertatea de conștiință nu poate deveni alibi pentru furtul de reprezentare.

Nu poți lua voturile unui electorat care a ales o listă, apoi să le cari în traistă la alt partid, ca și cum ai muta sacii de cartofi dintr-o magazie în alta.

Dacă vrei alt drum politic, foarte bine. Demisionezi, te înscrii unde dorești și ceri din nou votul oamenilor.

Altfel, traseismul rămâne ce este: o mică escrocherie legală.

Legală, poate. Curată, nu.

Ar mai fi încă o întrebare grea:

cum de acceptă liberalii severului Bolojan această îmbrățișare doctrinară a unor persoane alese pe valul suveranist?

Sau… mai bine să nu punem și această întrebare?