Tribunalul European obligă toți angajatorii români să le cumpere ochelari angajaților

Angajații care lucrează la monitor trebuie să primească sau să li se deconteze contravaloarea ochelarilor de vedere, conform unei decizii a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Hotărârea a fost luată la sfârșitul lunii decembrie, după ce un angajat din Serviciul pentru Imigrări al județului Cluj (din cadrul Inspectoratului General de Poliție) a dat în judecată instituția la care lucrează.

Nemulțumirile angajatului

Acesta a reclamat că lucrul la monitor și alți factori de risc, precum lumina „vizibilă discontinuă”, absența luminii naturale și suprasolicitarea neuropsihică, au determinat o deteriorare puternică a vederii sale. Prin urmare, ar fi trebuit, la recomandarea unui medic specialist, să schimbe ochelarii de vedere pentru a corecta scăderea acuității sale vizuale.

10:39 • Justitie

Profesor universitar din Oradea condamnat pentru fraudă cu fonduri europene, în ciuda deciziei Înaltei Curți și a CJUE

Susținând că sistemul național de asigurări de sănătate român nu prevedea rambursarea sumei de 2 629 lei românești (RON) (aproximativ 530 de euro), reprezentând contravaloarea costului ochelarilor de vedere, și anume costul lentilelor, al ramei și al manoperei, a solicitat Inspectoratului General să îi ramburseze suma respectivă. Această cerere a fost respinsă.

Ulterior, a sesizat Tribunalul Cluj (România) cu o acțiune având ca obiect obligarea Inspectoratului General la plata sumei menționate. Instanța a respins acțiunea pentru motivul că nu erau îndeplinite condițiile pentru obținerea rambursării solicitate, în măsura în care articolul 14 din Hotărârea Guvernului nr. 1028/2006 nu ar conferi dreptul la rambursarea costului unui dispozitiv de corecție special, ci numai la furnizarea unui astfel de dispozitiv dacă utilizarea sa ar fi considerată necesară.

Angajatul a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Curtea de Apel Cluj (România), care este instanța de trimitere, solicitând anularea sa și reexaminarea pe fond a litigiului.

Nelămuririle magistraților români

Curtea de Apel Cluj a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Sintagma «dispozitiv de corecție special» prevăzută de articolul 9 din Directiva [90/270] se interpretează în sensul în care aceasta nu poate consta în ochelari de vedere?

2) Prin sintagma «dispozitiv de corecție special» prevăzută de articolul 9 din Directiva [90/270] se înțelege numai un dispozitiv care este folosit în exclusivitate la locul de muncă/în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu?

3) Obligația furnizării unui dispozitiv de corecție special prevăzut de articolul 9 din Directiva [90/270] se referă exclusiv la achiziționarea dispozitivului de către angajator sau se interpretează în sens larg, respectiv include și modalitatea decontării de către angajator a cheltuielilor necesare efectuate în scopul procurării dispozitivului de către angajat?

4) Este în concordanță cu prevederile articolului 9 din Directiva [90/270] modalitatea acoperirii acestor cheltuieli de către angajator, sub forma unui spor general la salariu, plătit în mod permanent sub denumirea «spor pentru condiții grele de muncă»?”

Decizia instanței UE

CJUE a decis că articolul 9 alineatul (3) din Directiva 90/270/CEE a Consiliului din 29 mai 1990 privind condițiile minime de securitate și sănătate pentru lucrul la monitor trebuie interpretat în sensul că „aparatele de corecție speciale”, prevăzute de această dispoziție, includ ochelarii de vedere care vizează în mod specific corectarea și prevenirea dificultăților vizuale care au legătură cu o activitate ce implică un echipament cu monitor. Pe de altă parte, aceste „aparate de corecție speciale” nu se limitează la aparate utilizate exclusiv în cadrul profesional.

Articolul 9 alineatele (3) și (4) din Directiva 90/270 trebuie interpretat în sensul că obligația de a furniza lucrătorilor în cauză un aparat de corecție special, prevăzută la această dispoziție, care îi revine angajatorului, poate fi îndeplinită fie prin furnizarea directă a aparatului respectiv de către acesta din urmă, fie prin rambursarea cheltuielilor necesare efectuate de lucrător, însă nu prin plata unui spor general la salariu lucrătorului.

Într-o primă concluzie, angajatorii devin buni de plată. Rămâne însă de văzut ce normative ar putea fi introduse, pentru reglemenatarea decontărilor sau impunerea achizițiilor. Plus care sunt termenele de îndeplinire a obligațiilor și sancțiunile pentru cei care nu le respectă.