Trompetele de lux ale Kremlinului: cum arată carnavalul atomic al propagandei rusești

Cândva promovat ca „chipul tânăr al Rusiei moderne”, Dmitri Medvedev părea – în epoca Obama – un liberal timid, cu iPhone, zâmbet reținut și dor de Silicon Valley. Astăzi, e caricatura grotescă a unui bețiv atomic care amenință planeta cu rachete și postează selfie-uri de pe iahturi achiziționate prin „fonduri caritabile” îngropate în corupție. Ce s-a întâmplat? A învățat ce se plătește mai bine în Rusia lui Putin: ura, șovinismul și tonul de amenințare răgușită.

De la Silicon Valley la iahturi cu focoase: metamorfoza grotescă a lui Dmitri Medvedev și a cetei lui de escroci media, îmbrăcați în aur și mânjiți cu sânge.

Medvedev: din whisky diplomatic, în samagon atomic

În 2025, Dmitri Anatolievici e imaginea fidelă a colapsului moral al unei puteri nucleare în agonie. Nu mai visează la rețele deschise sau modernizare – visează la distrugerea Kievului, la moartea „trădătorilor interni” și la baruri de iaht cu lemn de abanos și vodcă de 5.000 de dolari sticla. Samagon? Un fel de cocârț românesc, o țuică de pufoaică…

Averea sa „neoficială” e compusă din:

• Iahturi de 4 și 5 milioane de dolari, achiziționate prin „fundații caritabile” alimentate din banii pensionarilor ruși;
• Reședințe de lux în Crimeea ocupată și în străinătate;
• Fonduri obscure care au adunat aproape 1 miliard de dolari de la începutul războiului cu Ucraina.

Iar în schimbul acestora, Medvedev livrează exact ce-i cere Kremlinul: ură pură, fără garnitură. Un clovn atomic cu gluga trasă, care urlă „Occidentul e nazist!” și „Ucrainenii trebuie șterși de pe hartă” cu tonul unui DJ beat la un miting fascist.

Corul răgușit: cine mai face partitură în fanfara rușinii?

Medvedev nu cântă singur în această trupă de mahala în care instrumentele sunt rachetele, iar versurile – amenințări cu distrugerea planetei. (Vom face abstracție de Soloviov, l-am prezentat recent în toată ”splendoarea” unei imposturi de lux, extrem de agresive.)

Iată-i și pe ceilalți „maeștri ai discursului”:

Dmitri Kiseliov

Autointitulat „jurnalist”, fost pretendent la civilizație, azi patronul discursului de tip „să transformăm SUA în cenușă radioactivă”. Locuiește într-o vilă luxoasă, merge în vacanțe cu escortă la Dubai și citează din Dostoievski ca să justifice genocidul.

Margarita Simonian

Șefa RT și Sputnik, numită cu afecțiune „Goebbels în fustă”. A reinventat propaganda prin inteligență artificială: prezentatori-robot care recită linia Kremlinului în zeci de limbi. În realitate, trăiește din bani publici, înconjurată de lux, croaziere și brățări cu diamante. Salariul ei? 500.000 lire sterline pe an. Ideal pentru o justițiară ”proletară”.

Evgeniy Poddubny

Pozând în „reporter de război”, Poddubny e de fapt cameramanul elitei militare, decorat pentru obediență, nu pentru curaj. A filmat crime de război fără să le menționeze vreodată. Erou al minciunii oficiale.

Olga Skabeieva & Evgeniy Popov

Cuplul toxic al televiziunii ruse, autoproclamați „vocea poporului”. Îi detestă pe liberali, dar trăiesc în vile luxoase, cu automobile blindate și conturi în băncile pe care Rusia le-ar vrea distruse. Își fac vacanțele în Franța, în timp ce promovează ura față de Occident.

Luxul, ca armă de persuasiune

Toți acești indivizi au în comun:

1. Acces la luxul occidental – case în Londra, iahturi în Monaco, ceasuri elvețiene.
2. Conturi alimentate din bani publici – prin fundații, ONG-uri fictive sau direct de la Gazprom.
3. Discursuri belicoase împachetate în pseudo-naționalism – cu aerul suferinței proletare, dar mirosind a trufe și șampanie veche.

Rusia actuală nu mai produce ideologie – ci kitsch ideologic. Un fel de Ialtă nucleară, cu ciorapi de lână și amenințări de Holocaust la orizont.

Când grotescul devine regim

Acești indivizi nu mai sunt simpli propagandiști. Sunt arhitecți ai urii instituționalizate. Tot ce înseamnă dialog, compromis, pace este resimțit ca o trădare. În schimb, sunt promovate:

• Dezinformarea în masă;
• Amenințările directe cu atacuri nucleare;
• Demonizarea totală a oricărui adversar;
• Cultul „sacrificiului pentru patrie” – din partea altora, desigur.

Lista trompetelor putiniste nu se oprește la Medvedev, Simonyan și Kiselyov.

E o adevărată filarmonică a ticăloșiei, cu mai multe pupitre decât în orice orchestră simfonică. Iată câteva voci răgușite, dar bine hrănite, care susțin marșul rusesc al grotescului:

Serghei Markov – „Profesorul cu spume la gură”

Fost consilier al lui Putin, acum un talking head omniprezent în talk-show-urile propagandei. Îmbrăcat ca un diplomat de provincie, dar cu tonul isteric al unui agitator, Markov își înfige gheruțele în tot ce e occidental, cerând „mobilizarea totală” și „purificarea morală” a Rusiei. În același timp, își crește veniturile prin conferințe sponsorizate de fundații obscure.

Vladlen Tatarski (decedat) – influencerul cu grenade

Fost criminal condamnat, devenit „erou de opinie” în războiul din Donbas, Tatarski era simbolul perfect al Rusiei lui Putin: violent, amoral, și caraghios. A apucat să devină vedetă pe Telegram, unde cerea „executarea în masă a ucrainenilor” și posta clipuri cu vodka și Kalașnikov. A murit ironic, într-un atentat cu bombă ascunsă într-o statuetă – o metaforă perfectă pentru propaganda rusă.

Alexander Dugin – părintele ideologiei putiniste

Filozoful preferat al regimului, cu barba lui tolstoiană și idei de pe altă planetă, Dugin visează la un „Imperiu Eurasiatic” și consideră că democrația e o boală occidentală. Predică ura cu aer academic, e invitat la simpozioane morbide și adorat de fanaticii ruși. Trăiește într-un lux discret, dar consistent – finanțat indirect de stat.

Nikita Mihalkov – regizorul devenit ideolog

Cândva un titan al cinematografiei ruse, premiat la Cannes, Mihalkov s-a transformat într-un predicator al ortodoxismului delirant, făcând filme cu Putin ca Mesia și americanii ca demoni. Își finanțează studioul cu bani publici și deține una dintre cele mai luxoase vile din Moscova.

Aici, o spunem cu foarte mare tristețe, vorbim despre un regizor de film genial. Opțiunea acestuia de a sprijini regimul lui Putin este absolut inexplicabilă…

Taisia Bekbulatova & cei de la „Vzglyad” – editorialismul cu tunică militară

O parte din jurnaliștii aparent „independenți”, care propun idei sofisticate dar profund toxice: că Rusia are o „misiune istorică” de a curăța lumea de „valorile deviante” ale Occidentului. Spun totul cu aer de intelectual înrăit, în timp ce încasează salarii prin contracte de consultanță de stat.

FSB-ul rebranduit – agenți cu microfoane, nu cu pistoale

Noul val de „analiști de securitate” și „foști ofițeri” scoși la rampă ca specialiști TV. Fără chip, dar cu limbaj dur, susțin crima ca apărare și războiul ca soluție spirituală. Sunt plătiți direct din bugetele ascunse ale serviciilor secrete, făcând din spionaj un soi de reality show ideologic.

Final de act: orchestră cu solist spânzurat de propriul cinism

Această suită de trompete ideologice transformă propaganda rusă într-un Cirque du Kremlin. Fiecare e plătit regește pentru a urla „decadența Occidentului”, în timp ce beau cafea de import și își trimit copiii la studii la Oxford.

Ce anume îi ține ”în linie” pe acești gunoieri ideologici?

Două lucruri: frica și privilegiul. În Rusia lui Putin, propagandiștii nu sunt liberi. Sunt niște funcționari ai minciunii, cu statut de vedetă și libertatea de a-și cheltui banii furați – atât timp cât nu ies din partitură. Dar dacă o fac, sistemul îi devorează. Iată „cimentul” care-i lipește de dogma Kremlinului:

1. Frica de epurare

Toți știu că există un precedent: cei care au deviat au fost eliminați. Ori în sens fizic (Litvinenko, Prigojin, Navalnîi), ori prin „marginalizare informativă” – adică, discreditați, trimiși în obscuritate, cu finanțările tăiate. Dacă ești Medvedev sau Simonyan și îți vine ideea să spui că Ucraina nu e chiar „nazistă”, în secunda doi te trezești cu dosar, microfon defect și apartament „verificat”.

2. Bani, privilegii și acces la viață dublă

Sunt bogați doar pentru că țin linia: vile, iahturi, vilegiaturi în Dubai, amante cu parfum franțuzesc. Totul e condiționat. O ieșire greșită = pierderea banului. Statul rus nu e un protector etern, ci un binefăcător condiționat: „slujești, primești”.

3. Compromisul ireversibil

Cei mai mulți sunt compromiși iremediabil. Au mințit prea mult, au susținut crime, au instigat la ură. Orice schimbare de regim i-ar transforma în inculpați. Și știu asta. Deci, continuă. Pentru că singura lor salvare este ca Putin să nu cadă niciodată.

4. Spălarea pe creier reciprocă

Ei trăiesc într-un ecosistem izolat, unde se validează reciproc: apar la aceleași talk-show-uri, folosesc aceleași cuvinte, recită aceleași clișee. Autohipnoza de grup devine un mecanism de supraviețuire. Odată intrat în horă, nu mai ieși. Sau ieși cu bocancii înainte.

5. Șantajul discret

Mulți au vieți personale ușor de compromis: copii la Londra, amante în Vest, contracte dubioase. FSB are dosare pentru fiecare. Iar dacă nu dansează cum trebuie… dosarul se scurge la presă. Sau apare un procuror brusc interesat de un cont vechi din Cipru.

O castă de sclavi luxoși

Acești oameni nu sunt nici demni, nici liberi. Sunt sclavi aurii, care cântă în fanfara imperială cu ochii în tavan și portofelul plin. Se prefac că trăiesc în glorie, dar dorm cu frica-n sân. Într-o zi, când muzica se va opri, vor rămâne doar cu ecoul propriilor minciuni.

Carnavalul atomic

Dmitri Medvedev și gașca lui nu sunt politicieni. Sunt actori prost machiați într-un teatru de marionete sinistru, unde banii și ura se joacă pe aceeași scenă. Clovni cu rachete în buzunar, profeți ai Apocalipsei în papuci Gucci.

Sunt imaginea unei Rusii care și-a pierdut nu doar busola morală, ci și simțul ridicolului. Dar, atenție: clovnii ăștia au acces la butoane reale. Iar în spatele lor, zeci de milioane de oameni îndoctrinați încă le prizează glumele. Sau, mai mult, le cred.

Răspunsul nostru?

Să nu uităm că propaganda nu e doar o minciună: e o afacere, un regim și – uneori – o crimă în desfășurare.