Trompețelele Kremlinului și gândacii rusofili: cum sabotează AUR șansa României de a se apăra

Într-o zi în care drone rusești au intrat în spațiul aerian polonez, semnalul de alarmă nu vine de la Parlamentul României, ci din gura unui partid care își face un titlu de glorie din a cânta partitura Kremlinului. AUR, prin senatorul Petrișor Peiu, cere Guvernului să renunțe la contractarea celor 16,7 miliarde de euro prin instrumentul SAFE al Uniunii Europene – bani vitali pentru modernizarea armatei și pentru infrastructura de mobilitate militară.

Când latră trompetele, Moscova toarce

Mesajul lor? România nu trebuie să se apere prea mult, nu trebuie să aibă acces la fonduri europene de securitate, nu trebuie să se întărească în fața unei Rusii agresive. Cu alte cuvinte, să rămânem dezarmați, ca niște găini într-o curte fără gard, în timp ce lupii dau târcoale.

Manipularea „transparentă”

Peiu invocă lipsa transparenței și faptul că nu știm exact ce vom cumpăra cu acești bani. Dar realitatea este alta: detaliile precise ale achizițiilor militare nu se fac publice în niciun stat membru NATO, pentru simplul motiv că a anunța din timp ce arme cumperi și la ce preț echivalează cu a-ți preda planurile de luptă adversarului.

Apoi, argumentul că „nu știm dobânda” este o diversiune clasică. SAFE este un mecanism creat pentru a proteja statele vulnerabile și pentru a finanța exact acele investiții strategice care nu pot fi amânate. România nu împrumută bani pentru a face panseluțe, ci pentru a construi apărare și infrastructură de securitate – adică acea barieră minimă între noi și Rusia.

Retorica îndulcită cu autostrăzi

AUR invocă și autostrăzile A7 și A8, încercând să seducă electoratul cu eternul argument: „de ce arme și nu șosele?”. Numai că, dincolo de populism, realitatea este crudă: mobilitatea militară și infrastructura civilă merg împreună. Autostrăzile finanțate prin SAFE nu sunt pentru plimbări de weekend, ci pentru ca tehnica militară să ajungă rapid acolo unde trebuie.

Guvernul a pierdut fonduri PNRR, e adevărat, dar soluția nu este să respingi un instrument vital precum SAFE, ci să corectezi greșelile și să profiți de fiecare oportunitate. Altfel, România riscă să devină veriga slabă pe flancul estic al NATO.

Datoria publică – sperietoarea preferată

AUR mai invocă și creșterea datoriei externe, uitând voit că aproape toate statele UE au făcut salturi uriașe de datorie după pandemie și în contextul războiului din Ucraina. Diferența este că acele state au știut să direcționeze datoria către securitate și investiții strategice.

Ce ar trebui să facă România? Să rămână cu cea mai mare expunere la amenințarea rusă, doar pentru că niște căcăcioși trădători „calcă pe banii” Europei și visează la neutralitate de carton?

Gândacii rusofili

Tonul lui Peiu și al AUR este cel clasic: „nu știm ce cumpărăm, nu știm cât plătim, să nu ne băgăm în asta”. În traducere liberă: „mai bine rămânem vulnerabili, mai bine lăsăm Rusia să dicteze, mai bine cântăm ce zice Kremlinul și sabotăm orice șansă a României de a fi apărată”.

Aceasta nu mai este doar iresponsabilitate, ci complicitate prin retorică. În timp ce NATO își întărește pozițiile, în timp ce Polonia își închide frontiera cu Belarus și se pregătește pentru manevre ruso-belaruse, în România avem trompete sparte care cer guvernului să refuze exact banii care ne-ar putea apăra.

SAFE – bani doar pentru apărare

Instrumentul SAFE nu este un PNRR cu multiple destinații și nici un sac cu bani pentru panseluțe și festivaluri de folclor. Regulile sunt clare: fondurile pot fi accesate exclusiv pentru dezvoltarea capacităților de apărare – producție de armament, infrastructură strategică, mobilitate militară. Cu alte cuvinte, orice încercare de a pretinde că acești bani s-ar putea duce în altă parte este o minciună cu intenție.

România ar urma să primească 16,7 miliarde de euro pentru a-și ridica nivelul de securitate militară la standarde NATO, într-un moment în care Rusia arde sate ucrainene cu rachete și drone, iar Belarus se joacă cu manevre „defensive” la granița Poloniei.

„Consultarea publică” – diversiune ieftină

AUR cere „dezbateri publice” și „avizul Parlamentului”, ca și cum ar fi vorba de o nouă taxă pe salubritate sau de construirea unui pasaj pietonal. Realitatea este că securitatea militară nu se votează la taraba din piață și nici nu se decide prin sondaj pe TikTok.

Întrebarea retorică e simplă: chiar trebuie să-și dea cu părerea țața Leana și nea Costel despre radarul care detectează rachete rusești? Desigur că nu. În orice stat normal, deciziile privind apărarea țin de CSAT și de structurile specializate. Restul e propagandă ieftină.

Coada la casieria Rusiei pare nesfârșită…

Faptul că un partid parlamentar cere public ca România să renunțe la bani vitali pentru securitate exact în ziua în care dronele rusești încalcă spațiul aerian al Poloniei e mai mult decât coincidență. E un semnal că la casieria Rusiei coada e lungă și că, în România, există politicieni dispuși să zgândăre drâmba pe ruble.

Când Moscova testează frontierele NATO cu drone și exerciții, să ceri guvernului să nu acceseze fonduri pentru apărare echivalează cu a cere armatei să-și lase tancurile în garaj și soldații fără muniție.

Cum or fi dormind lacheii Kremlinului?

Una e să-ți faci capital politic prostind lumea cu teorii anti-vacciniste, alta e să joci direct în favoarea Kremlinului, cerând ca România să refuze banii care i-ar întări apărarea. Când ajungi să pui la îndoială accesarea fondurilor SAFE, vitale pentru securitatea militară a țării, nu mai e vorba de populism, ci de trădare pe față. Cum or fi dormind acești oameni, știind că orice clipă de vulnerabilitate a României e o victorie pentru Moscova?

Dezinsecția națională e obligatorie

România noastră e infestată de gândaci rusofili. Îi vedem cum mișună prin Parlament, cum se cocoață pe ecranele televiziunilor, cum scot antene lungi spre Moscova și bâzâie cu obediență atunci când trompetele Kremlinului dau semnalul. Sunt dăunători geopolitici, care nu rod pâinea de pe masă, ci viitorul copiilor noștri.

Problema nu e că nu avem un spray suficient de puternic.

Spray-ul există: legislația europeană, regulile NATO, mecanismele de sancțiune pentru trădare și propagandă. Problema e că nu îl folosim, îl ținem în dulap, de teamă să nu deranjăm gândacul.

Dar România nu-și mai poate permite luxul acestei „conviețuiri”. Dezinsecția națională nu e opțională, e obligatorie. Altfel, riscăm ca într-o zi să ne trezim cu casa prăbușită, iar atunci niciun tub de spray anti-Peiu nu va mai fi de ajuns.

Întrebarea finală

De fiecare dată când AUR vorbește despre bani europeni pentru apărare, ecoul se aude nu la Bruxelles, ci la Moscova. România are nevoie de blindaje, nu de bocete; de infrastructură militară, nu de sofisme; de securitate, nu de populism ieftin.

Când trompetele Kremlinului cântă fals în Parlamentul României, noi ar trebui să ne întrebăm nu cât costă împrumutul SAFE, ci cât ne-ar costa lipsa lui.