Aranjamentul tandemului Dedu-Vărzaru
„Consiliul de Administrație, analizând CV-ul Dlui Viorel Cojocaru și constatând că îndeplinește condițiile impuse de lege, aprobă sprijinirea pe lângă MTS pentru acordarea indemnizației de merit a domnului Cojocaru Viorel cu 7 voturi „pentru” (Dedu, Luca, Sâsâeac, Teuțan, Evi, Bejinariu, Pavel) și 7 voturi „împotrivă” (Bocan, Tadici, Drăgănescu, Ali, Lupan, Manea, Kotecz)”, acesta este conținul hotărârii nr. 4 a ședinței Consiliului de Administrație din 18 noiembrie 2020.
Ce se ascunde în spatele acestei hotărâri? De fapt, este un aranjament ordinar „regizat” de mâna dreaptă a lui Dedu, secretarul general Cristina Vărzaru, și „omologat” președintele FRH. Practic, prin această hotărâre, tandemul de vis al FRH-Alexandru Dedu-Cristina Vărzaru, solicită Ministerului Tineretului și Sportului condus acum de liberalul Ionuț Stroe ș iComisiei naţionale pentru acordarea indemnizaţiei de merit condusă de președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, să se acorde indemnizație de merit pentru controversatul Viorel Cojocaru.
Cine este de fapt Viorel Cojocaru? Pentru cei din sportul românesc Viorel Cojocaru este un anonim, adică un modest fost antrenor de fotbal care s-a jucat de a performanța prin ograda Clubului Dinamo București pe vremea când Cristi Borcea patrona echipa de fotbal, adică a fost subalternul lui Borcea, care, ulterior, a ajuns în 2008 rector al Universității de Educație Fizică și Sport (UNEFS) București.
În cei opt ani ca rector și încă patru ca președinte al Senatului de la UNEFS, Cojocaru s-a remarcat prin faptul că a coordonat cărțile a peste jumătate din oamenii de fotbal închiși în Dosarul Transferurilor și în alte dosare. Practic, Cojocaru a fost coodonatorul științific al cărților scrise în închisoare de către frații Ioan și Victor Becali, Cristian Borcea, Mihai Stoica, Gică Popescu și Gigi Becali, de pe urma cărora aceștia au beneficiat de reducerea pedepsei.
Dar cum a ajuns Cojocaru să fie susținut de FRH pentru obținerea indemnizației de merit? Foarte simplu. Când era rector la UNEFS a ajutat-o pe Cristina Vărzaru când încă mai juca handbal la CSM București să obțină un post în această instituție, post pe care îl ocupă și în prezent. Cum, Vărzaru a devenit mâna dreaptă a lui Dedu, aceasta n-a uitat de serviciul făcut de Cojocaru. Ca atare, Dedu ajutat de cele sașe vuvuzele ale sale – Steluța Luca, Claudiu Evi, Flavius Sâsâeac, Alexandru Teuțan, Gheorghe Bejinariu și Vasile Pavel, a ajutat-o pe Cristina Vărzaru să-și ajute binevoitorul de la UNEFS.
O dovadă că această hotărâre este un aranjament ordinar al tandemului Dedu-Vărzaru este faptul că șapte membri ai CA de la FRH, printre care cunoscuții antrenori Gheorghe Tadici și Remus Drăgănescu, s-au opus la acest aranjament. Dar fiind vorba de egalitate de voturi, cel care a înclinat balanța a fost președintele Dedu.
„Susținerea lui Cojocaru pentru obținerea unei indemnizații de merit de către Dedu și oamenii săi este o sfidare fără margini și o jicnire fără precedent la adresa marilor performeri din lumea handbalului românesc. Sunt foarte mulți oameni din handbal care merită să beneficieze de această îndemnizație pentru că chiar au făcut istorie în acest sport. Este strigător la cer ce au făcut Dedu și Vărzaru. Se răsucește în mormânt nea Nicu Nedef cel care a beneficiat de o asemenea indemnizație pentru că a fost antrenorul care a obținut șapte titluri mondiale. Ce a făcut acest Cojocaru pentru handbalul românesc? Nimic! Cum să ceri tu FRH indemnizație de merit pentru un neica nimeni din fotbal”, a declarat revoltat pentru PUTEREA un fost mare handbalist al României.
Potrivit legislației în vigoare, „cuantumul lunar al indemnizaţiei de merit este egal cu o sumă ce reprezintă de 3 ori valoarea salariului minim brut pe ţară garantat în plată şi este neimpozabil”. De asemenea, trebuie precizat că numărul total de indemnizaţii de merit care se acordă pentru mai multe domenii este de 1.650, iar „Academia Română, Ministerul Culturii şi Cultelor, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi Agenţia Naţională pentru Sport vor prevedea în bugetele proprii fondurile de la bugetul de stat destinate acordării indemnizaţiilor de merit”. Totodată trebuie subliniat că „În cazul în care numărul persoanelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezentele norme este mai mare decât numărul de indemnizaţii alocate sportului, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului va înainta Comisiei naţionale lista cu ordinea atribuirii acestora, în urma analizei făcute de subcomisia de specialitate, care va fi aprobată prin ordin al ministrului de resort”.
Conform Hotărârii nr. 859 din 17 iulie 2003- privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizaţiei de merit şi a Regulamentului de funcţionare a Comisiei naţionale pentru acordarea indemnizaţiei de merit, în domeniul sportului indemnizaţia de merit se acordă persoanelor care au obţinut rezultate deosebite sau au contribuit nemijlocit la obţinerea acestora şi care fac parte din următoarele categorii: a) sportivi; b) antrenori; c) cadre medicale şi cercetători; d) arbitri; e) alte personalităţi care au participat la acţiuni externe deosebite de promovare a imaginii României. Astfel, potrivit legislației în vigoare, criteriile de atribuire a indemnizaţiei de merit sunt următoarele:
A. în cazul sportivilor:
B. în cazul antrenorilor, să îndeplinească una dintre condiţiile prevăzute la lit. a) – d) şi condiţia prevăzută la lit. e):
C. în cazul cadrelor medicale şi al cercetătorilor, după vârsta de pensionare, celor care au activat în colectivele tehnice ale loturilor naţionale şi olimpice o perioadă de cel puţin 20 de ani, perioadă în care sportivii pe care i-au asistat au cucerit cel puţin 15 medalii la jocurile olimpice, campionate europene şi campionate mondiale de seniori sau cel puţin 3 medalii la jocurile olimpice, campionate europene şi campionate mondiale, cupe europene, cupe mondiale de seniori, pentru jocurile sportive;
D. în cazul arbitrilor:
E. în cazul altor personalităţi care au participat la acţiuni externe deosebite de promovare a imaginii României şi de dezvoltare a sportului românesc în lume.
Ori Viorel Cojocaru nu se încadrează în niciunul dintre aceste criterii și CV-ul acestuia demonstrează acest aspect (vezi documentul în facsimil), dar dacă Dedu a vrut să-i facă pe plac protejatei sale Vărzaru, restul a fost o formalitate. Adică, o mână spală pe cealaltă, iar ambele fața lui Viorel Cojocaru.