Un film Netflix a stârnit furia Pentagonului: a generat reacții oficiale și note justificative interne
Un nou film lansat pe Netflix, intitulat „O casă din dinamită”, a declanșat o reacție neașteptată din partea Pentagonului și a Agenției de Apărare Antirachetă a SUA (MDA). Pelicula, care descrie o situație fictivă în care o rachetă balistică intercontinentală este lansată împotriva Statelor Unite, a fost considerată de oficialii americani o reprezentare eronată și dăunătoare a capacităților reale de apărare ale țării.
- Rachetele din film „eșuează” în apărarea SUA
- Pentagonul reacționează: „Filmul este o ficțiune, nu un documentar”
- De ce a fost filmul considerat periculos pentru imaginea armatei americane
- Scenariștii se apără: „Am consultat experți din Pentagon”
- Realitate vs. ficțiune: un sistem critic pentru securitatea globală
După difuzarea filmului, Departamentul Apărării a emis memorandumuri secrete interne menite să clarifice faptele și să combată percepțiile greșite răspândite de scenariu, potrivit publicației Defense Express. Filmul a devenit rapid subiect de dezbatere publică, iar analiștii militari au analizat scena care a provocat indignarea autorităților.
Rachetele din film „eșuează” în apărarea SUA
Intriga peliculei se bazează pe un scenariu tensionat: o rachetă balistică intercontinentală, provenind dintr-o țară anonimă din regiunea Indo-Pacifică, este detectată în drum spre SUA. În timp ce liderii politici încearcă să determine sursa atacului, sistemul de apărare american lansează două interceptoare terestre (GBI) de la baza militară Fort Greeley din Alaska.
Problema care a iritat Pentagonul constă în modul în care filmul arată eșecul total al interceptării. Prima rachetă nu reușește să se desprindă de vehiculul exoatmosferic (EKV), iar a doua ratează ținta. Într-o scenă-cheie, un personaj afirmă că „șansele de succes sunt de doar 50/50, deși s-au cheltuit peste 50 de miliarde de dolari pe acest sistem”.
Analiștii subliniază că filmul exagerează deficiențele sistemului, bazându-se pe date vechi. În realitate, doar primele teste, desfășurate între 1999 și 2010, au avut o rată redusă de succes. Ultimele cinci teste, efectuate în ultimii 11 ani, au fost reușite în totalitate.
Pentagonul reacționează: „Filmul este o ficțiune, nu un documentar”
Surse citate de Bloomberg afirmă că Pentagonul a transmis o notă internă în care precizează că scenele din film sunt create exclusiv pentru dramatism și nu reflectă realitatea tehnologică actuală. În același document, oficialii au respins afirmația privind șansa de 50% de succes a sistemului de interceptare, menționând că probabilitatea reală este „aproape de 100%”, în condiții de testare modernă.
De asemenea, Pentagonul contestă și cifra de 50 de miliarde de dolari menționată în film, susținând că investițiile în apărarea antirachetă sunt mari, dar proporționale cu riscurile existenței unei amenințări nucleare. „Costul este mare, dar infinit mai mic decât prețul unei lovituri reușite asupra teritoriului american”, se menționează în nota internă.
De ce a fost filmul considerat periculos pentru imaginea armatei americane
Problema majoră pentru Pentagon este că filmul a fost lansat într-un moment în care Statele Unite promovează extinderea „Cupolei de Aur”, un program ambițios de apărare aeriană cu un buget de peste 175 de miliarde de dolari.
În contextul în care publicul larg este influențat de reprezentările din filme, oficialii se tem că producția Netflix ar putea submina încrederea în scutul antirachetă american, prezentându-l drept ineficient. De asemenea, pelicula sugerează că sateliții de supraveghere, precum sistemul SBIRS, nu ar fi capabili să detecteze o lansare reală de rachetă — o idee considerată falsă de experții militari.
„Filmul lasă impresia că sistemele noastre sunt depășite și vulnerabile. În realitate, tehnologia actuală permite interceptarea rachetelor balistice chiar și în condiții complexe”, a declarat un oficial sub protecția anonimatului, citat de Defense Express.
Scenariștii se apără: „Am consultat experți din Pentagon”
În replică, scenaristul filmului, Noah Oppenheim, a declarat că scenariul se bazează pe interviuri și cercetări efectuate cu foști angajați ai Pentagonului, iar povestea urmărește mai degrabă tensiunea umană și dilemele morale, nu un studiu tehnic al apărării naționale.
„Salut discuțiile generate de film, dar nu sunt de acord că am prezentat fapte incorecte. Am vrut să arăt ce s-ar întâmpla dacă sistemul ar eșua, nu să spun că eșuează mereu”, a precizat Oppenheim.
Realitate vs. ficțiune: un sistem critic pentru securitatea globală
În spatele controversei se află una dintre cele mai complexe rețele de apărare din lume. Programul GBI (Ground-Based Interceptor) este parte a scutului antirachetă american, dezvoltat pentru a intercepta rachete balistice intercontinentale în afara atmosferei.
De la prima testare din 1999, sistemul a evoluat semnificativ, trecând prin numeroase modernizări tehnologice. În 2019, un test cu două interceptoare lansate simultan — similar cu scenariul filmului — a fost considerat un succes total, ambele rachete reușind să distrugă ținta.
În ciuda criticilor, filmul „O casă din dinamită” a atras milioane de vizualizări și a deschis o dezbatere despre limitele sistemelor militare moderne, dar și despre influența pe care cinematografia o poate avea asupra percepției publice privind securitatea globală.