Un raport controversat: cum împăcăm identitatea națională cu apartenența europeană

Un grup de intelectuali, universitari, diplomați și experți reuniți în jurul Administrației Prezidențiale a încercat să răspundă uneia dintre întrebările care vor domina politica românească în următorii ani: cum împăcăm identitatea națională cu apartenența europeană și de ce populismul a ajuns atât de puternic?

Răspunsul încape în 15 pagini și poartă titlul

„Identitate națională, identitate europeană și provocarea populismului”.

Este un document inteligent, bine intenționat și pe alocuri foarte lucid.

Este și un raport care își găsește consensul cam repede, își verifică prea puțin afirmațiile și oferă, la final, soluția tradițională a elitelor românești:

țara ar funcționa mult mai bine dacă ar fi bine guvernată.

Corect. Mai rămâne mica formalitate a construirii acelei țări.

Cine a scris raportul

Documentul este o sinteză a contribuțiilor solicitate în cadrul Grupului de Reflecție Strategică „România în UE”, structură informală de tip think tank constituită la nivelul Administrației Prezidențiale și coordonată de consilierul prezidențial Valentin Naumescu.

Raportorii sunt profesorii universitari Sergiu Mișcoiu, directorul Centrului de Cooperări Internaționale al Universității Babeș-Bolyai, și Silviu Rogobete, directorul Școlii Doctorale de Filosofie, Sociologie și Științe Politice a Universității de Vest din Timișoara.

Lista integrală a contributorilor menționați în document îi cuprinde pe:

• Teodor Baconschi, ambasador;
• Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă;
• Adrian-Gabriel Corpădean, decanul Facultății de Studii Europene a UBB;
• Sergiu Mișcoiu, profesor universitar la UBB;
• Raluca Moldovan, conferențiar la Facultatea de Studii Europene a UBB;
• Adrian Papahagi, profesor la Facultatea de Litere a UBB;
• Ovidiu Pecican, profesor universitar la UBB;
• Dorin Popescu, președintele Asociației Casa Mării Negre;
• Antonia Pup, asistent universitar la Georgetown University;
• Silviu Rogobete, profesor universitar la UVT;
• Mihai Sebe, reprezentant al Institutului European din România;
• Remus Ștefureac, directorul INSCOP;
• Sever Voinescu, redactor-șef al revistei „Dilema”.

Grupul RUE este însă mai larg și are o componență flexibilă.

La reuniunile sale au mai participat Corneliu Bjola, Iulian Fota, Marius Ghincea, Oana Popescu-Zamfir, Adrian Codîrlașu, Iulia Joja, Tana Foarfă, Radu Carp și alți specialiști, fără ca toți să contribuie la fiecare raport.

Ce spune documentul

Teza centrală este convingătoare: identitatea românească și cea europeană nu sunt loialități rivale.

Românul nu trebuie să aleagă între istoria, limba și tradițiile sale, pe de o parte, și drepturile, securitatea și apartenența europeană, pe de alta.

Identitățile sunt prezentate drept „concentrice”.

Poți fi simultan clujean, ardelean, român și european, fără să predai una dintre identități la granița celeilalte.

Raportul susține și o distincție utilă între patriotism și suveranism.

Patriotismul este atașamentul legitim față de comunitate, cultură și istorie.

Suveranismul contemporan este o ofertă politică pornită uneori dintr-o preocupare legitimă pentru control democratic, dar care poate aluneca spre antagonizarea instituțiilor europene.

Populismul nu cade din cer

Cea mai valoroasă parte a documentului este refuzul explicației comode potrivit căreia populismul ar fi produs exclusiv de manipulare, rețele sociale și propagandă rusească.

Raportul îl tratează ca simptom al unei crize reale de reprezentare:

corupție, servicii publice slabe, inegalități, exod, diferențe teritoriale și neîncredere în instituții.

Populistul nu inventează toate nemulțumirile. Le găsește deja acumulate, le simplifică și le așază într-o poveste foarte eficientă despre „poporul pur” trădat de „elita coruptă”.

Formula cea mai reușită a raportului spune că populismul vorbește limbajul emoțiilor, în timp ce Uniunea Europeană vorbește prea des limbajul administrației.

Aici se află problema în formă pură:

furia vine cu portavocea, Europa răspunde cu un formular în trei exemplare.

Românii europeni prin calcul

Datele INSCOP folosite în raport arată că 69,1% dintre români preferă renegocierea unor condiții mai favorabile în interiorul UE, în timp ce numai 11,2% ar susține ieșirea.

Totodată, 54,9% cred că viața ar deveni mai grea dacă Uniunea s-ar desființa.

Avem, așadar, un electorat nemulțumit de poziția României în UE, dar puțin dispus să părăsească Uniunea.

Este un proeuropenism pragmatic, bazat pe securitate, libertate de circulație și beneficii economice, mai curând decât pe o mare pasiune pentru instituțiile de la Bruxelles.

Raportul îl numește bine: proeuropenism „prin calcul, nu prin convingere”.

Problema este că atașamentul construit pe beneficii rezistă numai cât timp beneficiile sunt vizibile.

Când facturile cresc, serviciile publice se prăbușesc, iar politicienii dau vina pe Bruxelles, calculele se pot schimba.

Identitatea fluidă, explicată prin stereotipuri

Documentul afirmă că identitatea românească nu este o esență fixă, după care enumeră „fatalismul blând”, „cultul amânării”, „descurcăreala”, „răbdarea strategică” și „latinitatea ca mod de a fi”.

Aici analiza alunecă spre eseistica de salon.

Raportul respinge esențialismul în teorie, apoi îl readuce în scenă printr-o psihologie colectivă insuficient demonstrată.

Românii improvizează, amână și se descurcă, desigur.

Dar asemenea trăsături trebuie cercetate comparativ, nu proclamate drept componente ale sufletului național fiindcă sună familiar în jurul mesei.

Consensul care a produs prima demisie

La două zile după publicare, Oana Popescu-Zamfir a anunțat că se retrage din grup. Ea a precizat că a refuzat să contribuie la raport, că nu îi recunoaște „vreo calitate științifică” și că se delimitează de abordarea sa ideologică. A reclamat lipsa pluralității reale, a onestității intelectuale și a relevanței strategice.

Valentin Naumescu a răspuns că RUE este un think tank, nu institut de cercetare, iar rapoartele sale nu sunt publicații științifice.

Precizarea este importantă și corectă. Totuși, ea schimbă statutul documentului:

avem o sinteză de opinii educate, nu o cercetare care demonstrează empiric toate concluziile sale.

Raportul se prezintă drept cartografierea unei dezbateri plurale, dar găsește la aproape fiecare capitol un „consens puternic”.

Poate că unanimitatea este autentică. Poate că selecția participanților a făcut-o inevitabilă.

Soluția: să guvernăm bine

Recomandările sunt generoase:

reducerea inegalităților,

educație civică,

alfabetizare media,

jurnalism independent,

recuperarea patriotismului democratic,

protejarea spațiului informațional

și o Românie mai influentă în UE.

Lipsesc însă responsabilii, termenele, bugetele și criteriile de succes.

„Cea mai bună politică împotriva radicalizării rămâne buna guvernare”, spune raportul.

Perfect adevărat și aproape inutil ca politică publică.

Seamănă cu recomandarea că cea mai bună metodă de combatere a bolii este sănătatea.

Raport bun, țară lipsă

Documentul merită citit fiindcă formulează corect problema:

populismul nu va fi învins prin demonizarea alegătorilor, iar patriotismul nu trebuie abandonat radicalilor.

Identitatea românească și apartenența europeană pot trăi foarte bine împreună.

Marea slăbiciune apare când diagnosticul trebuie transformat în tratament.

Raportul știe de ce vin populiștii: instituțiile nu funcționează, cetățenii se simt abandonați, iar Europa comunică fără emoție.

Când trebuie să explice cum pot fi opriți, ne recomandă o Românie competentă, echitabilă, educată și respectată.

Cu alte cuvinte, soluția pentru populism este să construim țara în care populismul nu mai are motive să prospere.

Simplu. Mai trebuie doar să ne apucăm. De fapt, trebuia început acum 35 de ani.