Un sondaj care întreabă exact ce trebuie: „pe cine NU ați vota în niciun caz?”

Publicat: 17 nov. 2025, 19:03, de Radu Caranfil, în POLITICĂ , ? cititori
Un sondaj care întreabă exact ce trebuie: „pe cine NU ați vota în niciun caz?”
Foto: Facebook

AtlasIntel ne propune un exercițiu interesant, în cel mai recent sondaj. Întrebarea e simplă și brutală: „Pentru care dintre politicienii listați mai jos nu ați vota în niciun caz?” Nu „pe cine simpatizați”, nu „pe cine ați alege dacă duminică ar fi alegeri”, ci exact opusul: cu cine refuzați să vă murdăriți buletinul. De aici începe partea cu adevărat relevantă.

Rezultatul? Bucureștiul are o clarificare morală destul de fermă: în fruntea clasamentului indezirabililor se află, detașat, tabăra așa-zis „suveranistă” – oamenii care urlă cel mai tare despre „voința poporului”.

Lista neagră a Capitalei: cine nu intră în sufragerie

Datele ne arată așa: în topul „NU în niciun caz” sunt, cu scoruri de respingere de peste 50%, niște nume care se prezintă drept campioni ai poporului: liderul AUR, urmați de candidata lor „independentă” și de personaje adiacente aceleiași lumi politico-mediatico-suveraniste.

Cu alte cuvinte, nucleul dur al „patrioților de serviciu” e și nucleul dur al respingerii în București. Faptul că aproape 60% dintre respondenți spun că nu ar vota în veci cu liderul AUR nu e doar o cifră: e un plafon. Oricât zgomot fac, oricâtă prezență media își cumpără, există o majoritate clară care spune: mulțumesc, nu.

La fel de interesant e că și alte figuri din aceeași zonă ideologică se mișcă în același registru de respingere masivă. Practic, „suveranismul de talk-show” funcționează mai degrabă ca repelent electoral în București decât ca magnet.

Nu l-aș vota în niciun caz” – alt tip de indicator: limita maximă, nu potențialul teoretic

În sondajele clasice se vorbește mult de „intenție de vot”. Aici avem altceva: rating negativ, plafon de creștere, zid psihologic. E diferența dintre:

  • nu m-am hotărât, poate…”
    și
  • nu, frate, nici dacă îmi dai cardul cu puncte bonus”.

Când un politician are peste jumătate din electoratul unui oraș în zona „niciodată”, nu mai vorbim de simpatii sau antipatii trecătoare. Vorbim de brand toxic. Poți să mai câștigi ceva nișe, poți să mai aduci câteva procente, dar o majoritate urbană te respinge structural.

Asta e latura inedită a sondajului:

în loc să ne uităm doar la cine urcă un punct sau două în intenția de vot, vedem cine are ușa închisă din start.

De ce contează pentru viitoare/eventuale prezidențiale: limita de extindere

Mulți se uită la scorurile pentru Primăria Capitalei și atât. Dar întrebarea „pe cine nu ați vota în niciun caz” e esențială pentru prezidențiale și pentru turul al doilea.

Dacă un politician intră în campanie cu:

  • un bazin relativ stabil de voturi,
    dar
  • și un munte de oameni care îl resping categoric,

atunci șansele de a lărgi cercul sunt mici. Poți ajunge în turul doi cu ajutorul unui nucleu fanatic, dar turul doi se câștigă cu oameni moderați, nu cu hard-core-ul. Iar bucureșteanul moderat, care merge la birou, plătește chirie, taxe și vrea un oraș cât de cât normal, îți spune clar în sondaj cu cine nu vrea să aibă de-a face.

Sondajul pune o oglindă foarte puțin măgulitoare în fața populismului de microfon: zgomot mare, toleranță scăzută.

Respingerile medii”: Băluță, Drulă, Nicușor, Bolojan

Interesant este și ce se întâmplă în zona „respingerilor medii”. Acolo intră actualul primar PSD de sector ajuns candidat la Capitală, un lider de partid reformist, președintele și premierul în funcție.

Scorurile lor de tip „nu l-aș vota niciodată” sunt sub pragul „toxicității absolute”, dar suficient de ridicate cât să arate:

  • polarizare (Nicușor și Bolojan au atât un nucleu entuziast, cât și o zonă care nu îi suportă);
  • oboseală (electoratul saturat de anumite fețe);
  • răni vechi (unii nu uită decizii, alianțe, momente de slăbiciune).

Nu sunt personaje „blocate”, dar nici figuri consensuale. Pot câștiga, dar vor avea nevoie de alianțe și campanii inteligente, nu doar de aura lor personală.

Cine are puțini dușmani pornește cu un avantaj tăcut

Foarte interesanți sunt și cei cu procente mici pe „nu l-aș vota în niciun caz”. Nu sar în ochi la prima vedere, pentru că nu conduc la „intenție de vot”. Dar:

  • scăderea respingerii la 15–20%
    înseamnă un potențial mai mare de creștere pe termen mediu.

Candidatul „fără prea mulți dușmani” are un avantaj uriaș într-un oraș obosit de scandal și supraexpus la figuri conflictuale. Nu provoacă pasiuni, dar nici alergie. Iar în politică, mai ales la locale și la prezidențiale, abilitatea de a nu fi detestat începe să fie o resursă prețioasă.

Lecția pentru „suveraniști”: Bucureștiul nu vrea urlete, vrea seriozitate

Când vezi tabăra așa-zis „suveranistă” dominând topul respingerii, mesajul e limpede:

  • campania construită pe scandal și anti-orice prinde la un anumit public;
  • dar în București, nucleul dur urban o respinge masiv.

Orașul își dă seama instinctiv că:

  • în spatele discursului cu „trădătorii de neam” stau de multe ori combinații foarte pământești;
  • anti-sistemul” de platou TV e conectat la aceleași resurse ca vechea clasă politică;
  • radicalismul nu rezolvă nici gropile, nici traficul, nici prețurile, nici corupția.

Sondajul arată, de fapt, limita structurală a acestui tip de mesaj într-un mare oraș european. Poate asambla 10–15% de voturi convulse, dar nu poate coloniza majoritatea.

De ce merită urmărită fix întrebarea asta, nu doar cea „clasică”

Întrebarea „pe cine nu ați vota în niciun caz” e unul dintre puținele instrumente prin care poți vedea:

  • saturația față de un politician;
  • antipatia latentă care nu apare în intenția de vot;
  • plafonul real al fiecărei figuri publice.

Într-o campanie atât de încărcată ca cea din București, cu multe nume, multe sondaje, multe „fotografii de moment”, această întrebare simplă e ca un test de alergie: îți arată la ce reacționează organismul civic cu respingere instinctivă.

Iar concluzia, în momentul de față, e clară:

Bucureștiul poate fi derutat, manipulat, bombardat cu mesaje, dar știe foarte bine cu cine nu vrea să aibă de-a face.

Și asta, pentru orice politician serios, ar trebui să fie mai important decât un punct în plus sau în minus într-un grafic de intenție de vot.